1,673 matches
-
nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sinucigașul Mă simt sinucigaș. Mi-am spintecat trupul din humă Și l-am pus pe cântar. Era inegal. Din cavernă s-a evaporat O suflare, Ea rămânând Să se încorporeze, cu alai, În aceeași materie, Puțin mai la vale. Duhul S-a ridicat înmiresmând văzduhul. Îngerii l-au întâmpinat Și l-au plimbat în Carul Mare Prin Grădina Domnului și, Înspăimântat de cele nevăzute, S-a așezat pe covor de verdeață. O
SINUCIGAȘUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370836_a_372165]
-
CA ALE VULTURULUI TINEREȚILE TALE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud numit banca bătrânei după cea care veghea parcă toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre biserică. casă-mbrăcată în haine vechi mereu
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
acestui sentiment-fenomen. Din punctul meu de vedere - o concepție salutară dar incompletă, pentru că nu redă toată complexitatea Iubirii. Ar însemna să-l reducem la un iluzoriu narcotic de euforie. Vrem sau nu, Suferința este parte componentă a Iubirii, cu tot alaiul ei de cumplite dezamăgiri, disperări, vaiete și drame. Și nu mă refer la faptul că bărbații privesc Iubirea doar din punct de vedere schopenhauerian, nici la complexitatea motivelor de atracție în Iubire. Este vorba de caracterul labil al acestui sentiment-fenomen
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
lor. Ajunși la Biserica „Precupeții Noiˮ, au fost întâmpinați, miruindu-i, de preotul Gheorghe Marin și de un cor de cântăreți, unde micul Alexandru a fost botezat în tradiția ortodoxă și primit în sânul acestei religii. Întorși acasă cu mare alai, generalul s-a comportat ca un mare senior față de ofițerii din subordine, îmbrăcați în ținută chamarres d’or*. Colegii formaseră o gardă de onoare în preajma copilului creștinat, înfășurat în dantele și mătăsuri, supravegheat cu atenție de bunica Zoe, dar și
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
în capitala mă întâlnesc cu soția și cu soacra să mergem la cumpărături, nu după mult timp îl observ pe unul cu ziarul făcut sul că-i după mine. De acuma nu mai îndrăznesc să fug pentru că eram și cu alai în spate... ...ziceam în sinea mea când treceam dintr-o stradă în alta pentru ca să acopăr fuga mea de mai înainte, -cum fug uite că vin înapoi și merg încet. Poate unii vor zice că am avut mania persecuției dar cei
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
păianjăn prin vreun colț? - Lasă tu, că până la comândarea mea, oi pune ceva de-o parte, mi-oi aranja toată casa și mi-oi schimba și ușa să poată intra ăl mai scump copârșău! Femeile se alăturară cu pași îngreunați alaiului care se formase în drum spre biserică. Soacra apucă brațul nurorii, trăgând-o mai aproape de ea, pentru a-și sprijini o parte din greutate pe trupul tinerei femei. - Auzi, mamă? Mie mi-i cam frică de morți! N-o să mai
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
noastră Iar Viscolul care-i prea fin regizor, așază troiene în noi modele, fulgii veniți punând alte perdele ce schimbă veșmint în același decor Mireasă sosită în voaluri caste la mirele AN -eternul durabil- neabătută,în mod repetabil cu întregul alai,un timp să adaste Turiști doritori de sporturi alpine, pe sănii și schiuri alunec' spre vale cu chiote lungi,nimic nu stă-n cale! Pensiuni,cabane ,sunt arhipline Doar Sfinxul rămâne același erou al vechilor vremi-întrebări viitoare... Tărâmuri vrăjite se
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
Și privesc dintr-un fulg de zăpadă. Mă rog cu speranță vie și gândul curat Ca harul ceresc din înalt să mai cearnă. Cluj Napoca 21 02 2016 Îngenuncherea ca o primăvară Ingenuncherea e o primăvară Ce naște-n suflet un alai întreg Peste imensa albă dulce iarnă Aduce ghioceii candizi în buchet. Îngenuncherea sub cerescul tron E ca o-ntoarcere acasă în Eden. Când sufletul se-așază la izvor De unde curge viața în etern. Îngenuncherea eului deșert Și-n lepădarea tainică
SE-MPLETESC ANOTIMPURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370088_a_371417]
-
câmpie până în depărtări și până în slăvile cerului vibra, răspândind în toate zările serafica melodie. În semiîntunericul depărtărilor s-au aprins mii de luminițe care au început să alerge spre el. Pasămite erau vietăți ale câmpului înzăpezit care alergau fermecate spre alaiul său de nuntă. După ce a trecut de Cruce și a ajuns în dreptul lotului unde a fost astă vară la secerat, a strigat la amintirile sale : -Hei, voi ciocârlii, prepelițe și voi, dolofane dropii! Voi, gureși pitpalaci, cinteze și călifari, ca
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
fost sfâșiată pentru câteva clipe de un urlet surd ca un vaiet din adâncuri: Cum Tudorel plutea în extazul său la braț cu luna, nu auzi vaietul din depărtări. Mai ales acum, când întreg Universul cânta împreună cu el și întreg alaiul său de nuntă se scurgea vesel după el, pe urmele lucitoare, pierdute spre apus. Când ajunse în Valea Adâncă, Lunișoara se smulse de la brațul lui, furișându-se undeva în cer, lăsându-l mofluz în semiîntunericul din vale: Șugubeața Lunișoară se
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
iminenta tragedie. Dar fericitul Tudorel cânta cu sufletul plutind printre stele : „Steaua sus răsare, ca o taină mare...” fără să bănuiască măcar ce-l așteaptă. Speriat, îngerul păzitor al lui Tudorel a zburat până la tronul împărătesc de unde blândul Iisus urmărea alaiul de nuntă al băiatului. -Doamne, apără-l pe Tudorel de haita hămesită! Gonește-i în cele patru zări ca să nu mai ucidă în noaptea asta! -Lupii nu ucid în noaptea asta! a grăit Mântuitorul. Ar face-o numai dacă trebuie
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Valea Cucutei, depărtările îi arătară câteva luminițe, mici ca niște bobițe de speranță. Dădu un chiot de bucurie, strigând către îngeri și stele : cântați frați și surioare, bucuria mea cea mare! Că mă duc la colindat, la urat și semănat. Alaiul de nuntă se refăcu, uralele și cântecele de colind reîncepură, făcând pe Tudorel să plutească din nou între cer și pământ. Și totuși...în acest peisaj feeric și triumfal al eroului nostru, venea în goană mare un lup. Unul uriaș
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
sfinte, Hrisovul Crăiesc- Fecioarei MARIA- Cea pururi Aleasă. Cu ele mă rog și mă-nchin, cu ele îmi cânt viața mea, cu ele mă-mpărtășesc-cer senin în ele sunt pâine și vin, sunt codru și grâu, țărână și stea. Cu ele alaiul de nuntă străbate azurul, îl blagoslovesc. Cu ele Biserica cântă, Cerul și pământul Te binecuvântă din dor România imne Îți slăvesc. Gânduri-fapte-graiuri, doruri mână-n mână slujind Crezul nostru cel dumnezeiesc, se prind ca-ntr-o horă în Vestea cea
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
au dat întâlnire Iuda cu Mesia. De jur împrejur, Cerc în cerc, Spațiul e mai anevoios Decât mlaștină Iordanului. Lumină becului electric traversează pe brânci Bulevardul cu motociclete și sticle golite de bere. Saltimbacii merg în mâini pe acoperișul tramvaiului. Alaiul revoluției a părăsit adăpostul... -Scăpa cine poate! Îmi spun Și nu-mi mai pasă de biată mea libertate, Nici de picioarele în păpuci chinezești, Nici de jenșii tăiați cu briciu-n genunchi. Stau pe coji de nuncă din obșnuință Și singura
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
Legănări de neam în ham» (p. 32), « Un imposibil greier green» (p. 38), «Vitraliul în viu se sparge» (p. 72) etc. Mai departe, pe „Valea Textelor“ lui Nicolae Sârbu, din Vitralii sparte (2011), eroul liric - spre a nu se destrăma «alaiul // nunții celor fără de moarte» (mai mult ca sigur, al cosmicei nunți cogaionice / sarmisegetusane, nășite de secunda pereche din panoul central al Zalmoxianismului, Soarele și Luna, după cum se știe și din balada Pe-o Gură de Rai) - îndeamnă semenii să se
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
1978 Ploua și-atunci pe dealurile mele, Eu mirele din Munți și tu mireasă Acolo în căsuța de sub stele, Cea dintre toate, singura- Acasă! Ploua și-atunci și erau flori de mai, Câtă risipă albă de petale! Ce minunat, dumnezeiesc alai În urma noastră șerpuind a vale... Ploua și-atunci, îți mai aduci aminte, Răspunsul meu flămând de întrebări? Dar ploaia era caldă și cuminte, Cu fulgerele încremenite-n zări. Ploua și tu râdeai- Copilărie! Acolo, între noi și Dumnezeu, Era în
NUNTĂ DE MAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369589_a_370918]
-
pădurea se-nveșmântă Cu freamătul amiezii dintre noi, Curând vor fi strigările de nuntă, Cum arde curcubeul după ploi... La nuntă și copiii noștri vin, Măcar atunci și ei când o să treacă Prin Satul ce-a rămas tot mai puțin Alaiul Poeziei să-l petreacă... Te așteptam, îți mai aduci minte? Și tu întârziai să-mi fii mireasă, La nunta noastră, cea dintre cuvinte, Mă cheamă drumul înapoi Acasă... * * * Ferice e fereastra în care te-am zidit... Referință Bibliografică: NUNTĂ DE
NUNTĂ DE MAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369589_a_370918]
-
alătură numărul asociat mitopoetic Creațiunii numărului crucificării sau aneantizării trupului ei manifest. Supunând această metaforă revelatoare, cum i-a spus Blaga, sau cognitivă, cum îi spun acum retoricienii, unei variațiuni fenomenologice, poetul își demonstrează forța imaginației ce poate face un alai de lucruri să se ridice din neant, ca în prima zi a creațiunii. El recurge la un tropism biblic, țesând în jurul unor obiecte sau imagini umile parabole ale condiției umane. Umbra este noaptea, complement al zilei, moartea, dublul optic al
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
de nuntă! Sunt minunate ca eternitatea și opera ei: viața! Frumusețea lumânărilor albe de nuntă nu e precedată decât de frumusețea crepusculului zilei văzut întâia dată în viață. Lumânările albe de nuntă iau toate privirile de la mediul vizual, într-un alai de rai nupțial în care valsează mireasa ca o lebădă, apărată cu spadele iubirii: crinii lumânărilor albe! Nunta Altețelor Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu ai României a configurat eternitatea și întotdeauna ineditul nunților consfințite și înfrumusețate în puterea
POEMUL LUMÂNĂRILOR ALBE DE NUNTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368279_a_369608]
-
unsă de Dumnezeu spre a ne călăuzi, din urmaș în urmaș. Alături de Alteța Sa Regală Principele Radu al României, Principesa noastră își pune propriile puteri, ființa și inima, pentru ca țara să nu-și mai piardă niciodată nădejdea. Primăvara însăși e un alai pentru Principesă, e o mărturie de iubire, un jurământ de credință, o urare de La mulți ani ! O iubim mărturisit pentru că ne iubește doveditor, îi jurăm credință pentru că a fost aleasă de Dumnezeu Principesă a inimii și rezidirii! La mulți ani
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
martie 1714, Sfânta și Marea Vineri a Sfintelor Pătimiri, pleacă la Istambul Constantin Brâncoveanu cu doamna Maria și cu cei patru fii, cu toți ginerii, cu nora cea mare, nepoțelul Constantin și cu Ianache Văcărescu. În noaptea de Înviere, tristul alai, trecea Dunărea de la Giurgiu la Rusciuc. Trei săptămâni a durat călătoria. Domnitorul a fost dus în fioroasa temniță Edicule. Din aprilie și până în iulie 1714, zi de zi și noapte de noapte, familia Brâncoveanu a fost supusă la torturi mucenicești
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370210_a_371539]
-
așez în sfinte salbe Și împodobesc cu ele Ceasurile care-s grele.. Viile ce-au fost în rod Cântă parcă un prohod Vântul le-a jertfit altarul, Dar învie iar la anul! Păpădia-și poartă straiul Unde -n toi este alaiul Pleacă Toamna-n alte zări Lasă-n urmă resemnări... Lăcrămioarele din glastră Se tot uită pe ferestră Să mai prindă câte-o rază, Prin senin cerul să-l vadă.. Rânduri de cocori trec zarea Aripi bat iar depărtarea, Amintirile-ți
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
care se întoarce înapoi, din nou va face cununiță, și-altădată. Să-și cheme norocu-n soartă. În curând, zvonul se duce și pețitori le aduce fetelor ce sunt sortite, la altar de-a fi-nsoțite. Datină de sărbătoare se sfârșește-n alai mare, cu nuntire ce unește destinele, ca-n poveste. An de an pe calea vieții, prin visele tinereții, mistic și real se-mbină în cununa din sulfină. Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor, Maria Filipoiu Tradiții de
TRADIȚII ȘI RITUALURI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353258_a_354587]
-
făcut! m-a apostrofat, din nou, matahala înfuriată și slinoasă din fața mea, acordându-mi, cu generozitate, un repetir de jart-jart, asezonat, de data asta, cu un tupac de dreapta, fix între ochi, combinație care m-a făcut să văd un alai de stele multicolore, în care dominau cele de culoare verde. ‒ Știți?... am încercat eu să-i atrag atenția, dar nu am mai putut continua, întrucât brutalul mi-a închis gura ‒ la propriu ‒ cu o directă de dreapta. Cărămida păroasă, care
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? - l-am rugat eu. Și m-a luat de mână și m-a urcat la ceruri pe scări de mătase printre îngeri și serafimi care ne înconjurau cu tot alaiul lor...< Am să te las să trăiești o viață, mi-a spus Domnul; dacă o vei trăi în pace și liniște sufletească ai să vii pe aceste meleaguri, dacă nu, te voi duce în iad...> Și ce-am văzut eu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]