7,902 matches
-
lumină pluteau ca niște nori pe boltă. Asta făcea ca cerul să pară foarte mic: Îi puteai pipăi marginile cu ajutorul luminii! În stradă plutea miros de mîncare, revărsîndu-se din bucătării, semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare lîna. — Vreau negativul, mîrÎi printre dinți Rowe. — Anna ar fi trebuit să te rețină ceva mai mult. Doar am rugat-o să-mi lase un avans mai mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi fost bine pentru amîndoi... — Ai Înșelat-o de prea multe ori, spuse Rowe, și se așeză lîngă el, urmărind cu privirea firul de lînă. — Ce-ai de gînd? — Aștept pînă pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parte toți oamenii care iubesc! Cel care iubește se teme. Printre florile și revistele ilustrate din salonul sanatoriului, Digby, Îmbătat de speranță, uitase acest adevăr. ... Ușa apartamentului era deschisă, așa cum o lăsase. O clipă, Rowe nădăjdui că Anna fugise În timpul alarmei și că n-o va mai revedea niciodată. CÎnd iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea mai târziu să crească. Reacționasem la toate astea ca majoritatea soților, dezvoltând cu rapiditate un repertoriu extins de atitudini resemnate. Huruitul slab dar hotărât al ușoarei sale aeronave traversa cerul deasupra apartamentului nostru în fiecare weekend, un clopot de alarmă care bătea nota relației noastre. Doctorul blond trecu prin salon, înclinând din cap spre Catherine. Ea se întoarse cu spatele la mine, picioarele goale expunându-i coapsele până la pubisul durduliu, și aprecie cu șiretenie potențialul sexual al acelui tânăr. Am observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de bord. Capul desprins sări pe husa de vinilin a scaunului și trecu printre busturile copiilor de pe bancheta din spate. Brigitte, cea mai mică dintre copii, își ridică fața spre acoperișul mașinii și înălță mâinile într-un gest politicos de alarmă pe când capul mamei sale izbi luneta și, după o serie de salturi prin mașină, ieși prin portiera stângă. Încet, după câteva salturi greoaie, mașina se opri. Cei patru pasageri se liniștiră în cabina decorată cu cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care macină România și ne epuizează sufletește. Această neutralitate se întoarce fără îndoială, ca un bumerang, împotriva noastră iar istoria ne va condamna irevocabil. Știu doar că ei, scriitorii, au și o misiune ingrată de a trage un semnal de alarmă în societate pentru a trezi din nou conștiințele amorțite ori lăsate în paragină. Prin această carte, lansez și eu încă un apel societății civile să se implice mult mai mult în treburile vieții publice și să vegheze asupra modului în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Elveția (omul care schimbase partidele precum ciorapii), a fost contactat cu propuneri de a reveni în țară pentru a reintra în viața politică (lucru care s a întâmplat). Atât Moscova cât și PCR aveau să-și dea repede seama că alarma lor fusese fără temei. Nici SUA, nici Marea Britanie, informate despre trucarea alegerilor, nu intenționau să reacționeze mai mult decât cu simple note de protest, fără nici o eficacitate (unii oficiali declarând că nu pot interveni în România, stricând «bunele relații» cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o inevitabilă prăbușire a civilizației, care în felul acesta poate să se autodistrugă. Iată unde poate duce și oportunismul, formă a individualismului în politică. În fața unui asemenea impact cu răsunet planetar, există oameni care trag în permanență un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea resurselor existente (aflate într-o continuă scădere). Individualiștii sunt în realitate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alături de altă fată. Bărbatul și fata se sărută. Fata din tren îi privește în continuare. Fata de pe câmp îngenunchează în fața bărbatului, îi scoate penisul din pantaloni și îl ia în gură. În momentul acela, fata din tren trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trezește, se uită iarăși pe geam. Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează și începe să-i sugă penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cheamă o casă după alta, să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar în acea clipă, dintr-o casă ajunge, mai întâi atenuat, apoi mereu mai distinct, sunetul clopoțelului, ale cărui vibrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încuiată în garaj. E-un zăvor mare pe ușa din față care mi se pare că nu fusese înainte. Pe poarta principală e-un anunț mare cu „Câine rău“ și altul mai mic care informează despre prezența unui sistem de alarmă. Când ajung acasă, mama îmi face semn să intru repede și zice: — Nu te apropia de geamuri, Cucuieț. Crimele pe motiv de intoleranță au crescut cu șaizeci și șapte la sută anul ăsta față de anul trecut. Zice: — După ce se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ta. Ne așteptăm dintr-o clipă în alta să fim victimele unei crime pe motiv de intoleranță. Din bucătărie, mama țipă: — A fost o piatră? A luat foc ceva? Și tata țipă: — Nu apăsa pe butonul antipanică, Leslie. Încă o alarmă falsă și-o să trebuiască să începem să le plătim. Acum știu de ce se pune un fel de far pe anumite aspiratoare. Mai întâi, strâng cioburile într-o beznă ca-n codru. Apoi îi cer lui tata bandaje. Stau nemișcată, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de funcționare ale Serviciului, cu atît mai puțin cele de conviețuire în cadrul acestuia, dar ele existau și erau respectate cu strășnicie, constituia în concepția lui Mihai Mihail cea mai bună verificare a oamenilor săi. Exista așa o continuă stare de alarmă și de verificare a oamenilor, regulile nescrise apăreau la lumină cu claritate pe măsură ce omul se integra tot mai mult, mai adînc în Serviciu. Puteai să nu știi decît cîteva dintre ele, mai de suprafață, asta îți permitea să supraviețuiești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fiîntâmplat să o întâlnească în timpul nopții, ar fi putut naufragia între periculoasele recife de coral, însă atunci când apăru dintre valurile oceanului, ca prin minune, în fața lor, soarele era sus pe cer. Vahíne Auté o zări la timp și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru a evita pericolul. Totuși, alții nu fuseseră la fel de norocoși, căci, pe când ocoleau coasta nordică, descoperiră dintr-odată că vreo doisprezece oameni le făceau semne disperate de pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar fi putut crede că urmau să se lase prinși într-o discuție juridică absurdă în mijlocul oceanului, si probabil că tocmai asta s-ar fi întâmplat dacă unul dintre cei de gardă n-ar fi dat chiar în acel moment alarmă, arătând spre extremitatea insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul Whittier stă pe o sofa de catifea albastră, sub frunzele de sticlă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o afacere dubioasă care ar fi putut aduce un profit serios. Stăm cu toții în tăcere, ordonându-i domnișoarei Hapciu: Tușește! Ne arde tuturor buza să ne ajute să devenim faimoși. De-aia a umblat Reverendul Fără Dumnezeu la firele tuturor alarmelor de incendiu. Încă din primul ceas petrecut înăuntru. Cel puțin așa i-a spus Pețitorului. Fără Dumnezeu se știe la fire din armată, și Veriga Lipsă l-a ajutat ținându-i lanterna. În același sens, au verificat toate legăturile telefonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea, îngenuncheată în fața unei clanțe, încercând să descuie închizătoarea. Sau trage de maneta vreunei alarme care știm că n-o să funcționeze. Mulțumită Reverendului Fără Dumnezeu. Lumina roșiatică se reflectă din reportofonul Contelui Calomniei. Agentul Ciripel își trece videocamera de la un ochi la celălalt. Și din josul scărilor se aude un urlet. Țipătul prelung al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și-o creeze pe a lor. Pereții sunt dubli, din beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu fugiții. Mulți rămân fără o lețcaie-n pungă și le e atât de rușine să dea ochii cu prietenii lor, Încât dispar fără urmă. Dar În cazul profesorilor, nu, nu-i prea obișnuit. De obicei sunt unele semne de alarmă. Iar unul ca Din... Nu-i el genul care să lase totul baltă. — Poate că au fost semne de alarmă, dar nu le ai văzut tu. — N-ai Înțeles, Mick, e strălucit. și ambițios. Ce ambiții are nu prea știu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lor, Încât dispar fără urmă. Dar În cazul profesorilor, nu, nu-i prea obișnuit. De obicei sunt unele semne de alarmă. Iar unul ca Din... Nu-i el genul care să lase totul baltă. — Poate că au fost semne de alarmă, dar nu le ai văzut tu. — N-ai Înțeles, Mick, e strălucit. și ambițios. Ce ambiții are nu prea știu, Însă n-ar părăsi totul chiar așa. Poate că nu era simpatic, dar nici prost nu era. și avea un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]