538 matches
-
și alte discipline taoiste și a fost unul dintre primii adepți ai taoismului care au organizat diferite regimuri într-un singur sistem coerent de sănătate și longevitate. Lee Shao-chün a introdus și prima zeitate a taoismului. Atunci când își realiza experimentele alchimice, el avea nevoie de o sobă bună și de căldură puternică și de aceea a invocat favorurile lui Tsao Chün, Zeul Sobei în folclorul chinez. Mai târziu, Tsao Chün a devenit cunoscut ca Zeul Bucătăriei și chiar și în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-l găzduiască și pe inel. Talmudistul s-a ciucit, pe vine, să descifreze. "...E un campion complex și rafinat..." Unde citești asta?" Și mi-a relevat, reliefate în poleiala argintie, siluetele fumegânde parcă, ale unei retorte și ale unui cuptor alchimic. Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sunt redate poetic prin comparații cu elementele și fenomenele naturale și că acestea din urmă sunt transpuse artistic ca ființe ce își exteriorizează stările sufletești. Astfel, „interiorul devine exterior și exteriorul devine interior”, formulă ce amintește de textele tradiționale hermetice, alchimice, și nu întâmplător. Într-adevăr, această simbioză dă unitate volumului, dar nu cumva ea dezvăluie și un aspect de un ordin mai profund? Nu cumva toată această construcție poetică, bazată pe întrepătrunderea dintre interior și exterior, are ca punct de
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
fuziune a alchimiei și psihologiei în psihicul uman de la Jung și Kerényi, și a cizelat sfârșitul suicidar al lui Zenon având în minte condiția de rubedo a istoricului român al religiilor Mircea Eliade 84. Aceasta este o fază psihică asociată alchimic cu moartea și dominată de culoarea roșie. Pe măsură ce Zenon observa cum i se scurge sângele din vene, se întoarce fericit în universul amorf, așa cum descrisese Eliade, dispus să se integreze în vasta prăpastie a haosului. Atunci, Zenon părea să fi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
carte de poezii a lui Liviu Antonesei este guvernată de o atmosferă tulbure, întunecată, emanată mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scarabeul soarelui/ și-al albei mari frății/ Din sfere, piramide, cuburi/ pe care le contemplu/ Noi înălțăm în spirit/ dragostea divină". Practic fără excepție, cărțile de versuri ale lui Liviu Pendefunda atestă iluminări și instaurează viziuni fulgurante. Saturate de simboluri alchimice (pasărea lui Hermes, "focul din volucru", sămânța metalelor, oglinda din fântână, Graalul), inervate de citate din maeștrii misticii (Paracelsus, Artephius, Lapidus), ele ar trebui așezate sub semnul tutelar al multiformului Hermes. La Hermes Arcadianul, supranumit uneori și Psyhopompos, mesagerul zeilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile transformării alchimice (solve et coagula, ora et labora, albedo, nigredo, rubificatio). Adică, pentru neinițiații în tainele ezoterice: reducerea individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret din cuvinte,/ Spiritum verbi" etc.) ar sugera faptul că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic și finalitatea lui alchimică, deloc străină de principiul unificării totului Daniel Dimitriu, spre exemplu, a și fost înclinat să citească în cărțile lui Mihai Ursachi "o cale de a reconstitui unitatea primordială a lumii". Natural, o unitate mijlocită de/exprimată prin trinitate; în toate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu încetează să creadă că materia ordinară se poate preschimba în aur curat prin "coacere" la foc revine în prim-plan atunci când practicile magico-religioase implică un proces de "coacere", topire sau preschimbare a materiei. Dacă scopul ultim al "Marii Opere" alchimice este unul de natură spirituală, atunci putem gândi că și în cazul divinației în cositor poate fi vorba de același lucru. C. G. Jung, în Psihologie și alchimie, pune toate acestea sub semnul eliberării spiritului prizonier în închisoarea materiei. Grație
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă, prin acel "cântec încăpător precum / Foșnirea mătăsoasa a marilor cu sare, / Ori laudă grădinii de îngeri, cănd răsare / Din coasta bărbăteasca, al Evei trunchi de fum"36... ("Timbru") În literatura alchimica, din care Ion Barbu pare să fi luat termenul, "nuntă" denumește rezultatul urmării caii "științifice" de cunoaștere spirituală. Ea presupune inițiere în procesele Sufletului 37, iar experiența ei înlocuiește conștiința obișnuită. Mariajul sacru - hieros gamos sau coniunctio 38, se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar că intervalul, numai, "unei albe combustii". Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existența străină și transferată, extremelor pulverizări 15 (italice în original). Printr-o metaforă, "combustie albă" (= creație), împrumutata din limbajul alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice, în scopul generării poemului "perfect", tot așa cum, în procesul alchimic, prin albedo / albification, masa confusa a datelor primare, este sublimata în două elemente în antiteza
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
extremelor pulverizări 15 (italice în original). Printr-o metaforă, "combustie albă" (= creație), împrumutata din limbajul alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice, în scopul generării poemului "perfect", tot așa cum, în procesul alchimic, prin albedo / albification, masa confusa a datelor primare, este sublimata în două elemente în antiteza polara unul față de celălalt, a căror convergență (coincidentia oppositorum) este rezolvată în stadiul următor (ribedo), pentru a conduce apoi la obținerea Pietrei Filozofale. Esențială este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Le Roi Soleil. Revenind la Ludovic al XIV-lea, privind forma Pieții Caruselului, reprezentată în pictogramele vremii, observăm ca are exact o formă circulară, iar dispunerea în centrul său a caruselului reușea să ofere reprezentarea la scară mare a simbolului alchimic al Soarelui (Foto nr. 8. Anexă). De asemenea, vom face o scurta paranteză în care vă vom prezenta o posibilă teorie a motivului pentru care Ludovic a ales ca numele său să fie Regele Soare. Pentru aceasta vom porni de la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
morale etc.). În sensul acesta combaterea tulburărilor psihice făcea apel la remedii dintre cele mai diferite. Ovidiu, în Ars amandi recomanda abținerea și prudența, ca măsuri de prevenire a apariției bolilor psihice. În Evul Mediu s-a apelat la remedii alchimice (elixiruri, siropuri, unguente, fumigații etc.). Interesante sunt recomandările terapeutice ale Școlii Medicale de la Salerno, care pentru păstrarea sănătății mintale recomanda următoarele: Si tibi deficiunt medici, medici tibi fiant. haec tria: mens hilaris, requies, moderata diaeta. III) Etapa științifică este caracterizată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
românești și Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de atracție: gândirea gnostică detectată ca model analogic la Blaga, lectura Cărții Oltului (Geo Bogza) în cheia scenariilor alchimice binecunoscute avangardiștilor, citirea personalității lui Andrei Pleșu prin grila daimonicului goetheano-nietzschean. În schimb, al doilea segment al cărții dă adevărata măsură a acestui eseist: Eseu despre zaruri, de la egipteni până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
astfel definibilă la nivel de țară, de viață, de oraș, de meserie sau de cuplu. Or, pentru cârcotașii retrograzi, această formulare ar putea fi chiar chintesența (pentru criticii de film poststructuraliști - da, e chiar acel al cincilea element necesar transmutației alchimice!) întregului film, trebuie să spunem răspicat că nu, sensul său deconstructivist îl face să-și spargă platoșa formală a semnificantului lingvistic și să atingă aerul pur al metafizicii închipuite, acolo unde doar spirite singulare, declasate (în sensul de mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îl catalogau, în anii când prefera variantele esențializate și abstracte ale free-jazzului, drept omul "care face pianul țăndări" prin finețea tulburătoare a unui borangic sonor trist și emoționant, iritant catifelat. Accesele sale stihinice din trecut s-au transformat, cu rafinament alchimic, în accente dramatice care fulgeră sclipitor în spațiul sonor atât de straniu și de acaparator pe care pianul, sub mâinile-i neastâmpărate, îl crează în jur. Celor care s-au întrebat, poate, ce are de-a face trista comemorare istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
percepției este Înlocuită treptat de procesul obiectiv al scrierii. Odată pătrunsă pe această pistă, tematica sinuciderii dobândește același regim ca oricare dintre subiectele unei ficțiuni. Ea iese din zona biograficului strict, pentru a-și croi o nouă identitate În vasul alchimic al creației. Locurile comune ale sinuciderii (nefericirea, boala, tristețea, deziluzia, disperarea, nebunia) infiltrează Încetul cu Încetul spațiul eului auctorial, alterându-l și Încărcându-l cu o expresivitate pe care n-o avusese În ipostaza lui de document. Ceea ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitatea, departe de a fi o barieră a constituirii textului literar, devine Însuși elementul catalitic: ia parte În procesul metamorfozei jurnalului intim, fără a fi direct și necondiționat parte constitutivă a acestuia. Reactor și accelerator În această operație pe jumătate alchimică, intimitatea nu e, Însă, doar recipientul În care se produce miraculoasa transformare. Intimitatea, după cum am văzut, nu e o „realitate”, un concept analizabil sau o formulă, ci rezultanta impalpabilă, restul insesizabil al unor eforturi creatoare ce-și ignoră forța generatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de posibilii destinatari. Există o tentație a auto-comunicării În orice text, iar autorul nu face decât să lucreze, conștient sau inconștient, În direcția aceasta. Totodată, el adaugă, involuntar, amănunte care inițial nu intrau În rețeta - mai mult sau mai puțin alchimică - a jurnalului. Chiar dacă acesta refuză astfel de clasificări, el poate fi categorisit În funcție de gradul În care admite descifrarea personalității, fizice sau psihice, a autorului. Or, din acest moment, orice jurnal devine, ca la Eugène Ionesco, un portret en miettes. Portretul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
unor situații limită sunt abil încon deiate și discret luminate de autor, fără a le forța intimitatea, fără a încerca, omniscient, o analiză completă a tuturor unghiurilor și fațe telor iubirii, trădării, regretelor. Ceva, undeva se pierde pe drum. Dragostea alchimică și nebunatică a începutului lasă loc, treptat, inevitabilelor griji și preocupări cotidiene, de o acuitate imposibil de ignorat, cum o știu toți cei care au trăit acele timpuri. E o zonă tul bure în care destinele celor doi se despart
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]