971 matches
-
au o cursivitate în vorbire, răspunsurile lor fiind foarte scurte, vom pune mult mai multe întrebări. Finalul interviului nu presupune neapărat o concluzie a reporterului, acesta putându-se termină cu o afirmație a intervievatului care semnifică foarte mult pentru tema aleasa.Afirmatia din finalul interviului poate oferi ascultătorului o temă de meditație și acesta poate să extragă singur o concluzie. Interviul nu trebuie să fie o convorbire sterile între reporter și intervievat, ci să aducă ceva inedit în atenția publicului.Folosirea
Interviul radio () [Corola-website/Science/321794_a_323123]
-
nu-mi era foame. De fapt, eram oripilată de ideea de a mânca ceva. Nu-mi păsa. Nu-mi făcea nici o plăcere. Dacă aș fi avut aceleași sentimente și la șaptesprezece ani, aș fi considerat că sunt una dintre puținele alese. Dar eram mult prea sfârșită și nenorocită ca să-mi pese. Zilele se târau una după cealaltă. Uneori mă dădeam jos din pat, o luam pe Kate și mergeam jos ca să mă uit la vreun serial australian cu mama. Beam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
femei. Poate, se gândea Harry, ar trebui să fie direct cu Moff și să-i spună fără ocolișuri că-l interesa Marlena și Încă mult. „Prietene, sper să nu te superi, dar, știi...“ și ar arăta spre Marlena ca fiind aleasa inimii lui. Și-l imagina pe Moff răspunzându-i cu un „Ho-ho“, apoi bătându-l bărbătește pe spate, oficializând astfel Înțelegerea. Marlena, fără să știe de pactul lor, urma să simtă inconștient Înțelegerea dintre cei doi bărbați și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în mâinile celor care lucrează, naționalizarea învățământului, menținerea legăturilor cu populația și organizațiile moldovenești de peste Nistru și respectarea riguroasă a drepturilor naționalităților. Congresul a hotărât constituirea de îndată a Sfatului Țării, pentru administrarea tuturor treburilor Basarabiei autonome, până la instituirea Constituantei alese prin vot universal, egal, direct și secret. Alcătuit din reprezentanții tuturor naționalităților, confesiunilor și orientărilor politice, ai asociațiilor profesionale și culturale, Sfatul Țării și-a deschis lucrările la 4 decembrie 1917. Numărul deputaților a fost majorat, de la 120, la 150
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
-o ghiceam mocnind. Sigur că nu era iubire, doar joc, dar mie-mi plăcea la nebunie să încerc, mai ales pe pielea altora. Cineva trebuia să plătească. Planul suna bine, dar mai trebuia să și meargă. Nu eram convins că aleasa mârșăviilor mele viitoare și ipotetice urma să vină la întâlnire, așa că l-am trimis pe-amicul Paul la înaintare. Stătea potolit, lângă un brăduț, molfăind dintr-o vată de zahăr: marioneta perfectă. Probabil bombănea în gând, cum obișnuiam cu toții. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lărgirea drepturilor bănești și scurtarea celor bucătărești, lucrurile ar fi mers altfel și Marea Revoluție de Eliberare a Sexului Slab ar fi sfârșit sub micul carâmb al cizmei lui Mandea. Sau poate că dacă mi-aș fi comparat mai rar aleasa inimii cu Cindy Crawford și mai mult cu Mary Poppins (cu a cărei umbrelă picioarele Adinei se-nrudeau de la genunchi în jos), n-aș mai fi apărut în rolul gentlemanului prăfuit, care, dintr-un exces de bune-maniere, jignește idealurile feminității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ani de relație cu iubita lui. 1998 - 5 = 1993. De-aici pornise totul. Când eu, în 1993, căram cataloage cu brațul în „Maiorescu“ (îmi venea rândul de două ori pe trimestru la serviciul pe școală), individul din scrisoare își întâlnea aleasa. Unde, cum și-n ce circumstanțe - mister. În al doilea rând, mi se confirma că tipul ieșea din zona Literelor. Nu doar aluziile și referințele livrești, dar și tonul nesigur și derapat al mărturisirii, mă făceau să cred că învinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
masacrului. „Sunt nemuritor!” gândi, brusc, Jurj. Era o revelație. O imensă lumină care Înlătura toate grijile și toate primejdiile. Nu exista nici o primejdie. Exista doar el, forța lui, mânia lui, brațul lui. Și știu că, În acea zi sfântă, anume aleasă de voievod, erau, cu toții, nemuritori. * - Ce se aude, Erina? E o bătălie aici, aproape... O simt până În podul palmei, de parcă m-aș bate chiar eu... Erina privi În depărtare, apoi În jurul lor. - Așa e... E o bătălie, pe dealurile Ilișeștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
diplome de doctorat în științe sau în litere, și medice practice cu doctoratul în medicină. Odată aceste dobândite, se va impune ca o urmare neapărată din aceste precedente și admiterea de femei advocate și în fine de femei alegătoare și alese în comună, la Cameră și la Senat, precum și de femei funcționare. Față cu aceste păreri foarte interesante ale d-lui Conta, pe cari d-sa împreună cu colegii d-sale din Ministeriu au crezut de cuviință să le aducă acum în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu (iul.-aug. 189...), București, 1933; ed. îngr. și pref. Const. Ciopraga, București, 1959; ed. îngr. și pref. Eugenia Tudor, București, 1972; ed. pref. Al. Husar, Iași, 1983; ed. introd. Marian Papahagi, Cluj-Napoca, 1998; Pagini alese, I-II, îngr. și pref. Mihai Ralea, București, 1957; Studii literare, îngr. și pref. Savin Bratu, București, 1962; Adela. Privind viața. Amintiri din copilărie și adolescență, pref. Const. Ciopraga, București, 1966; Scriitori români și străini, I-II, îngr. Ion Crețu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
vrând să sugereze beatitudine și fericire. Așezat între astfel de parametri, nici măcar talentul unui Mircea Cărtărescu nu se salvează, opera acestuia fiind o magistrală prelucrare de limbă poetică, dar care, din păcate, spune puțin. Am zice noi, un câine de aleasă rasă pus să păzească bostănăria. Drept pentru care autorii cu adevărat talentați, simțind pericolul clasării lor ca postmoderniști, au început deja să se debaraseze de această orientare, exemplul cel mai elocvent fiind acela al lui Liviu Ioan Stoiciu. Cât rău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai multe răspunsuri? Mai întâi , caută să te stabilești asupra unei opțiuni care ți se potrivește cel mai bine, iar dacă ești convins că există mai multe răspunsuri ce îți descriu stilul de învățare în mod aproape egal cu prima aleasă, bifeaza-le și pe celelalte. 1. Când întâlnești o persoană necunoscută, ce te frapează prima oară la ea? a. Înfățișarea sau modul cum se îmbracă b. Felul cum vorbește, ceea ce spune, cuvintele sale c. Ceea ce simți despre ea d. Modul
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
cei mari își alegeau câte una, uneori și două, după gust, pentru a-și petrece ultima seară într-un mod cât mai plăcut. Discret, într-una dintre pauzele instruirii, un activist mărunt de la serviciul „cadre”, tovarășul Lunecosu, îi șoptea „celei alese”: După instruire, mergi la barul de la hotel. Mă aștepți acolo pentru cazare. Îți iei și bagajul cu tine. O priveam cu coada ochiului pe „cea aleasă”. Cele noi se înroșeau și priveau speriate în jur. Dintre cele mai vechi unele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dintre pauzele instruirii, un activist mărunt de la serviciul „cadre”, tovarășul Lunecosu, îi șoptea „celei alese”: După instruire, mergi la barul de la hotel. Mă aștepți acolo pentru cazare. Îți iei și bagajul cu tine. O priveam cu coada ochiului pe „cea aleasă”. Cele noi se înroșeau și priveau speriate în jur. Dintre cele mai vechi unele zâmbeau complice, iar altele lăsau ochii în jos. O astfel de invitație însemna de obicei o viitoare promovare și foarte rar era refuzată. Îl cunoșteam pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să obțin zece mii de yeni după ce-am insistat mult să-mi dea douăzeci de mii. — Cecuri? se răsti Uehara. Nu, bani peșin. Vă rog să mă scuzați că n-am fost mai priceput. — Bine. Îți dau chitanță. Adunătura „cea aleasă“ continua să răcnească: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac, fără să înceteze nici măcar în timpul discuției. — Ce mai face Naoji? o întrebă patroana pe Chie, serioasă. Am încremenit. — De unde să știu? Nu sunt păzitoarea lui, răspunse Chie, încurcată, roșind puțin. — Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prea pe gustul meu - și un instrument de lemn primitiv, probabil din Africa, care dădea senzația că ar fi cumva mirositor dacă te-ai fi apropiat prea mult de el. Rafturile erau pline de ficțiune decentă, dar nu foarte inspirat aleasă, sugerând o puternică influență a listelor cu „Cartea anului“ publicate prin ziare. Se vedea că nu prea existau iubitori autentici de literatură în familie. Piesa de rezistență era o grămadă de epave familiale. Un desen de copil. O felie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
moarte. Tată-său a crezut că-l lovise vreo boală și i-a căutat repede fruntea ca să vadă dacă nu cumva ardea. S-au dus apoi spre cortul lor. Spre seară, Fiul s-a furișat către locul unde se găsea Aleasa lui. I-a Întins mâna și ea, tremurând, s-a ridicat de unde stătuse neclintită toată ziua și l-a urmat. Au părăsit Târgul și au luat-o la goană Încotro au nimerit. Nu-și spuseseră nici un cuvânt - și e probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
petic Înțelenit de la granița dintre sate. Fiecare tabără Își sapă tranșee În care luptătorii se ascund Înainte să pornească la atac. Nici măcar unul dintre ei nu are habar că jocurile lor războinice sunt menite să cinstească iubirea dintre Fiu și Aleasă. Și chiar nu cred că ar fi bine ca dealul acela tăcut să se desfacă din nou și să-și nască taina. Mergeți pe lângă gard și ziceți bună ziua la toată lumea... * * * Când În Satul cu Sfinți se găsise Într-o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se lungească la nesfârșit. Zgomotul cizmelor de cauciuc În nămol ori În băltoace i se părea muzică a fericirii și avea să-l păstreze În amintire, până să dispară și chiar dincolo de dispariție, ca pe una dintre puținele clipe de aleasă și un pic dureroasă frumusețe. Când să treacă un șleau mai adânc și plin de apă tulbure, ea Îl apucase de mână și inima lui Ectoraș o luase razna, i se suise În gât și bătea așa de tare, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pielea lui brună se făcu cenușie. Într-o noapte, Însă, Îl lovi fericirea: visă că el era Fiul din poveștile fostului său coleg de bancă din liceu și că, Îndrăgostit și năuc, alerga prin codri ținând-o de mână pe Aleasa lui. Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însuraseră deja și nu aveau dreptul să ia parte la sărbătoarea păgână, căreia maestrul Foiște Îi dase o tălmăcire mincinoasă de la un capăt la altul. Pe Ectoraș, Însă, ca și pe mulți alții, povestea tristă a iubirii dintre Fiu și Aleasă, pe care o auzise Încă de copil din gura profesorului și omului de cultură, Îl mișcase și-l făcuse de multe ori să se pună În pielea Fiului și să-și Închipuie cam cum ar fi putut să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi putut să se simtă În clipa În care Își dăduse seama că nu mai putea trăi fără acea femeie - biată marfă ghemuită lângă un vraf de piei uscate. Fruntea lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ÎN SPAȚIUL EST-CARPATIC (SECOLELE XIII-XX) volum editat de DUMITRU IVĂNESCU MARIUS CHELCU OMAGIU PROFESORULUI ALEXANDRU ZUB JUNIMEA IAȘI, 2005 Tehnoredactare: Mihaela Daniluc ACAD. ALEXANDRU ZUB SUMAR Cuvânt înainte (Dumitru Ivănescu) ...................................................................... 7 LA O NOUĂ ANIVERSARE Alexandru Zub, un istoric de aleasă ținută (Gh. Platon) 11 Un om, o operă, o instituție (Dumitru Ivănescu) 13 Un spirit civic viu, neliniștit și responsabil (Ovidiu Pecican) 19 In honorem Alexandru Zub (Alexandru-Florin Platon) 21 IMPERII, CONFESIUNI Anul 1204 în istoria Europei: un bilanț (Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
științifică invocată, ca și cei care ulterior și-au oferit colaborarea, au hotărât să-i dedice lucrarea de față, modest omagiu închinat unui om și unei opere de excepție. Dumitru Ivănescu LA O NOUĂ ANIVERSARE ALEXANDRU ZUB, UN ISTORIC DE ALEASĂ ȚINUTĂ* Avem privilegiul de a-l fi cunoscut pe Alexandru Zub din anii în care, ca student, își desăvârșise pregătirea de specialitate și orientarea în viață; ca mulți dintre cei care i-au fost în preajmă, am putut să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se focalizeze; este important ca grupul să conștientizeze diferența dintre rolul de moderator și cel de lider de grup (deseori se fac confuzii care pot conduce la conflicte). Am observat astfel că adeseori în pozițiile de moderator tind să fie alese (ori chiar să se aleagă singure) persoane cu o manieră dominantă de acțiune, care prin impunerea propriei păreri vor provoca conflicte și vor destabiliza grupul. Iată de ce, pentru a domoli energia conflictuală ce poate apărea din dorința acestora de a
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]