1,689 matches
-
prin formula ∆ = h - p1p2. Frecvența genică și frecvența haplotipului pot fi estimate prin studii familiale și populaționale. În cele mai multe cazuri, în cadrul studiilor familiale, haplotipurile părinților pot fi deduse din stabilirea haplotipurilor copiilor. Prin analiza părinților neînrudiți, se poate deduce frecvența alelelor singulare și prin aceasta se poate calcula valoarea ∆. Genele CMH purtate de unul sau de cel de al doilea dintre cei doi cromozomi omologi ai perechii 6, din garnitura diploidă de cromozomi umani, constituie haplotipul CMH. În sistemul HLA, ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
respectiv a catenelor TCR. Monospecificitatea imunoglobulinelor și a TCR-urilor sintetizate de o celulă B, respectiv de o celulă T, este consecința excluziei alelice. Este un caz tipic de reglare prin feed-back negativ, deoarece un rearanjament funcțional reușit, pentru o alelă a unei catene grele situată într-un cromozom, supresează rearanjamentul pentru cealaltă alelă, din cromozomul omolog al perechii de cromozomi purtători ai segmentelor genice pentru catena grea Ig sau pentru TCR. Tot astfel, un rearanjament funcțional pentru oricare dintre alelele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulă B, respectiv de o celulă T, este consecința excluziei alelice. Este un caz tipic de reglare prin feed-back negativ, deoarece un rearanjament funcțional reușit, pentru o alelă a unei catene grele situată într-un cromozom, supresează rearanjamentul pentru cealaltă alelă, din cromozomul omolog al perechii de cromozomi purtători ai segmentelor genice pentru catena grea Ig sau pentru TCR. Tot astfel, un rearanjament funcțional pentru oricare dintre alelele celor patru gene care dețin informația genetică pentru sinteza de catene ușoare Ig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alelă a unei catene grele situată într-un cromozom, supresează rearanjamentul pentru cealaltă alelă, din cromozomul omolog al perechii de cromozomi purtători ai segmentelor genice pentru catena grea Ig sau pentru TCR. Tot astfel, un rearanjament funcțional pentru oricare dintre alelele celor patru gene care dețin informația genetică pentru sinteza de catene ușoare Ig sau TCR supresează desfășurarea unui rearanjament de segmente genice în cromozomul omolog. La specia umană locusul genic pentru TCRα, prezintă o interspersie de segmente genice α și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
domeniul intracelular. În regiunea promotor a genei FCAR au fost identificate două polimorfisme reprezentate de tranziții de la T la C, în pozițiile 114 bp, în amonte (-114) și 56 bp, în aval (+56) de situsul start major al transcripției. Frecvența alelei +56 la 90 de pacienți cu nefropatie IgA a fost semnificativ mai mare decât la cei cu alte glomerulonefrite primare și la persoane sănătoase. Frecvența genotipului homozigot -114 CC la paciențiii cu nefropatie IgA a fost semnificativ mai mare față de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
neutrofile, datorată unei deleții în gena receptorului FcIII-1 (CD16), deși gena pentru receptorul FcIII-2 (CD32) era normală, într-un caz de neutropenie neonatală izoimună. În gena receptorului FcGRIII de pe neutrofile a fost descris un polimorfism genetic. Au fost descrise două alele la locusul NA, desemnate NA1 și NA2, cu o frecvență de 0,377 și, respectiv, 0,633, la caucazieni și de 0,651, respectiv, 0,302, la japonezi (Ohto și Matsuo, 1980), simbolul NA derivând de la neutrophil-specific antigen. 9.2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulele B și T. Evenimentul recombinațional în celulele T este, de asemenea, imprecis, creând o diversitate considerabilă prin variația joncțiunilor segmentelor genice. Rearanjarea eficientă a locusului pentru catena β sau pentru catena α într-unul dintre cromozomi, previne rearanjarea unei alele funcționale din cromozomul omolog (excludere alelică). După datele de până acum, nu are loc mutația somatică la nivelul segmentelor genice pentru regiunile V ale RCT. În consecință, diversitatea specificităților RCT derivă din multiplicitatea diferitelor segmente genice, precum și din inexactitatea reacției
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
L-lizină s-a dovedit a fi controlată de o genă autozomal dominantă, care dirijează sinteza de anticorpi anti- DNP. Genele Ir sunt gene dominante, atunci când organismul este înzestrat cu capacitatea de a elabora un răspuns imun. Ele au și alele recesive. Organismele homozigote pentru alelele recesive ale genelor răspunsului imun nu sunt capabile de a da un răspuns imun și această condiție este letală. Intensitatea variabilă a răspunsului imun dat de indivizii aceleiași specii denotă existența unui model poligenic sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a fi controlată de o genă autozomal dominantă, care dirijează sinteza de anticorpi anti- DNP. Genele Ir sunt gene dominante, atunci când organismul este înzestrat cu capacitatea de a elabora un răspuns imun. Ele au și alele recesive. Organismele homozigote pentru alelele recesive ale genelor răspunsului imun nu sunt capabile de a da un răspuns imun și această condiție este letală. Intensitatea variabilă a răspunsului imun dat de indivizii aceleiași specii denotă existența unui model poligenic sau a unui model de complementaritate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
indivizii aceleiași specii denotă existența unui model poligenic sau a unui model de complementaritate în elaborarea răspunsului imun. Structura locusului genic ocupat de genele Ir este tipică pentru un fenomen de polialelie (alelism multiplu), genele Ir fiind reprezentate de diferite alele Ir -1A, Ir -1B, Ir - 1C etc. La șoarece, s-a stabilit că locusul Ir-1A este localizat în cromozomul 17, în regiunea H-2, adică în locusul major pentru histocompatibilitate, deținător al informației ereditare ce controlează interacțiunea limfocitelor în reacțiile imune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gene având o penetranță fenotipică redusă. Genele candidat pentru bolile autoimune codifică pentru proteine implicate în derularea sau reglarea răspunsul imun (exemplu, antigene de suprafață, diferiți receptori, elemente ale complementului etc.). Perioada preclinică variabilă, determinismul complex și penetranța redusă a alelelor de risc cresc dificultatea descifrării componentei genetice a bolilor autoimune. Componenta genetică a bolilor autoimune este analizată prin:- utilizarea modelelor animale pentru bolile autoimune. Artrita reumatoidă este una dintre cele mai comune afecțiuni autoimune (în Anglia sunt aproximativ 600 000
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau scleroza multiplă);- studiile de linkage și de asociere. SNP (Single Nucleotide Polymorphisms) sunt polimorfismele utilizate cel mai frecvent pentru confirmarea asocierii/linkage-ului dintre regiunile cromozomale de interes și bolile autoimune. Confirmarea asocierii sau linkage-ului este însă îngreunată de existența alelelor/variantelor considerate de risc, atât în populația generală, cât și la pacienții cu boli autoimune. Derularea proiectului HapMap și extensia sa - proiectul pilot ENCODE (ENCyclopedia Of DNA Elements) pot contribui la accelerarea identificării markerilor care au o contribuție semnificativă la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tratării pacienților cu diferite afecțiuni, iar ulterior pentru a putea prezice predispoziția/protecția individuală pentru boală. Utilizarea markerilor genetici pentru estimarea riscului individual de boală este în prezent dificilă pentru cele mai multe boli autoimune. Această afirmație se bazează pe observațiile că alelele/variantele markerilor de risc sunt prezente atât la pacienți cât și în populația generală și că doar o parte dintre indivizii cu alele de risc vor dezvolta boala. Riscul conferit de markeri depinde de boală. Genele din sistemul HLA contribuie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de boală este în prezent dificilă pentru cele mai multe boli autoimune. Această afirmație se bazează pe observațiile că alelele/variantele markerilor de risc sunt prezente atât la pacienți cât și în populația generală și că doar o parte dintre indivizii cu alele de risc vor dezvolta boala. Riscul conferit de markeri depinde de boală. Genele din sistemul HLA contribuie în mod diferit la susceptibilitatea pentru bolile autoimune (tabelul 11.2). Una dintre cele mai clare asocieri este între antigenele HLA B27 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dintre cele mai clare asocieri este între antigenele HLA B27 și spondilită ankilozantă. Se estimează că aproximativ 90% dintre pacienți sunt pozitivi pentru HLA B27. HLA conferă aproximativ 50% din predispoziția genetică pentru DZ1, artrită reumatoidă, scleroză multiplă. Contribuția acestor alele în tiroidita Hashimoto este mult mai redusă. Asocierea dintre alelele HLA și alte boli care au un determinism autoimun este mai puțin clară (ex. asocierea dintre boala Addison, boala Graves, hepatita cronică activă, sindromul Sjögren și HLA B8). Din această
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și spondilită ankilozantă. Se estimează că aproximativ 90% dintre pacienți sunt pozitivi pentru HLA B27. HLA conferă aproximativ 50% din predispoziția genetică pentru DZ1, artrită reumatoidă, scleroză multiplă. Contribuția acestor alele în tiroidita Hashimoto este mult mai redusă. Asocierea dintre alelele HLA și alte boli care au un determinism autoimun este mai puțin clară (ex. asocierea dintre boala Addison, boala Graves, hepatita cronică activă, sindromul Sjögren și HLA B8). Din această cauză, se consideră că alelele din regiunea HLA doar modulează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mult mai redusă. Asocierea dintre alelele HLA și alte boli care au un determinism autoimun este mai puțin clară (ex. asocierea dintre boala Addison, boala Graves, hepatita cronică activă, sindromul Sjögren și HLA B8). Din această cauză, se consideră că alelele din regiunea HLA doar modulează riscul de boală conferit de alte gene determinatoare. Riscul de a dezvolta o anumită afecțiune poate fi estimat prin valoarea riscului relativ (RR). Acesta se calculează prin compararea distribuției markerului / haplotipului de interes în loturile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
multe boli autoimune. La specia umană o serie de markeri din regiunea HLA au fost asociați cu mai multe afecțiuni. Astfel DRB1*0301 a fost asociat cu lupusul eritematos sistemic și cu DZ1, iar riscul de boală conferit de această alelă pare a fi similar în ambele cazuri. A fost descrisă și situația în care un marker genetic conferă risc pentru o afecțiune și protecție pentru altă boală autoimună. Astfel, HLA B7 conferă risc pentru apariția spondilitei ankilozante și a sindromului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
afecțiuni autoimune. Spre exemplu, combinația HLA B8, HLA DR3 și HLA A1 conferă predispoziție pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din regiunea HLA clasa II (tabelul 11.3). Predispoziția genetică pentru bolile autoimune poate fi explicată uneori și prin contribuția genelor din sistemul HLA
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din regiunea HLA clasa II (tabelul 11.3). Predispoziția genetică pentru bolile autoimune poate fi explicată uneori și prin contribuția genelor din sistemul HLA III care codifică pentru molecule cu rol imunomodulator: TNF, LT-α (lymphotoxin α) și LT-β
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasa II (ex. DR3, DR4, DR5, DQA1*0301, DQB1*0201, DQB1*0301) dar nu și cu HLA-DP sau genele HLA clasa I (HLA-A, HLA-B, HLA-C) la caucazieni. Aceste rezultate aparent discordante pot fi explicate prin diferențele interpopulaționale ale distribuției alelelor/variantelor markerilor studiați. Diferențele interpopulaționale influențează mai ales rezultatele studiilor bazate pe compararea distribuției markerilor în loturile de pacienți și control (studii de asociere). Valorile calculate pentru riscul de boală sunt cu atât mai reduse cu cât variantele markerilor / haplotipurilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limitează și mai mult mobilitatea articulară, uveită anterioară (5-35% dintre pacienți), osteoporoză și fragilitate osoasă în fazele avansate ale bolii. Incidența bolii este cuprinsă între 0,25% - 1,5%, fiind de 2-3 ori mai frecventă la bărbați decât la femei. Alelele HLA B 27 sunt prezente la aproximativ 9% din populație, dar doar 2-8 % dintre acești purtători vor dezvolta spondilită. Cu toate acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
2-3 ori mai frecventă la bărbați decât la femei. Alelele HLA B 27 sunt prezente la aproximativ 9% din populație, dar doar 2-8 % dintre acești purtători vor dezvolta spondilită. Cu toate acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși au mai fost identificate și alte alele care sunt asociate cu boala, riscul conferit de acestea este mult mai redus (exemplu, alele HLA B 60). În prezent se încearcă identificarea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aproximativ 9% din populație, dar doar 2-8 % dintre acești purtători vor dezvolta spondilită. Cu toate acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși au mai fost identificate și alte alele care sunt asociate cu boala, riscul conferit de acestea este mult mai redus (exemplu, alele HLA B 60). În prezent se încearcă identificarea de noi factori genetici și de mediu care să explice inițierea mecanismelor autoimune. Diabetul zaharat (DZ) este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acestea, diagnosticul molecular urmărește stabilirea caracterului de purtător al alelelor HLA B-27 pentru a crește specificitatea diagnosticării bolii. Deși au mai fost identificate și alte alele care sunt asociate cu boala, riscul conferit de acestea este mult mai redus (exemplu, alele HLA B 60). În prezent se încearcă identificarea de noi factori genetici și de mediu care să explice inițierea mecanismelor autoimune. Diabetul zaharat (DZ) este una dintre cele mai răspândite afecțiuni umane. Organismele internaționale precum OMS, IDF, EASD, ADA consideră
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]