875 matches
-
Emil Brumaru Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amaiză, Mari, moi și alene Ascunși cu capotul, Cînd sorbi, dînd din gene-a Plăcere, compotul Și-ți murmură-n suflet Sfiala, rușinea, A șoldului umed, Că-ți pipăi minunea. Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de
Visam că-s lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8674_a_9999]
-
l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl aud. ager, coapse curbe-ncordînd ca arcuri regale, ori, firea pierzîndu-și, fecundînd crinii galbeni. și ploaia despicînd hotărîtă frunzișul. și lătrături alene. și uguit de turturele ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața rondă va izbucni în mugeri! Ci ridicîndu-ți roba, pe fesele splendide C-o micșunea voi bate însemnul de Poet!! Apoi voi sta-ntr-o rînă și piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet. Vei fi atît de tristă și blînd nedumerită De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi, Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copită, Să te ascult. Degeaba! Sînt
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
dinspre stradă. În fața prăvăliei era liniște iar flacăra felinarului se topea albă în lumina amiezei de decembrie. Înspre Colțea nu se vedea niciun capișon. Numai coșurile unor sănii, împodobite cu crengi de brad și buchete de imortele vopsite, se legănau alene. La ospătăria lui Barbărasă doi băieți veseli tocmai scoteau din cuptor o tavă cu dovleac, iar mirosul se răspândi în valuri calde pe deasupra străzii tapetate cu un strat gros de zăpadă. Nane căscă gura la o mână înmănușată, în timp ce, pe lângă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Am plecat prietene, îi spuse el, mă duc spre Giurgiu, unde mă așteaptă o corabie adevărată pe care este scris numele meu." "Adică... Rață?" îndrăzni Nane să întrebe. Iar bărbatul își legănă bărbia de sus în jos și-o luă alene pe zăpada bătătorită de sănii. Nane avea sentimentul că a rămas singur, în afara timpului principal, care îi absorbise pe toți oamenii importanți din jurul său. Era aproape de prânz și pe deasupra cartierului plutea miros de carne prăjită și de usturoi proaspăt zdrobit
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
a auzit țipătul subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu tîrnăcopul, cu scaieți și volbură printre traverse, un tren tărăgănat alene pe șinele liliachii, topite între buloane romantice. vagoane pline de oameni tulburi, somnoroși, uituci, necunoscuți. Apoi. apoi lucrurile s-au precipitat. se pare că existase o încăpere. se închegase brusc o odaie luminoasă, mobilată suav de raze late de soare
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord Din Nord vin vânturi care ne doboară din Sud aproape nu mai vine niciun vânt degetul tău subțire și plăpând îmi sparge tâmpla cu-o atingere ușoară
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc cumplit și treaz - Sunt uriașe
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din cele ghemuite-n întunecime era darul unei regine devenită parte din mine circulând prin sângele meu alene și dulce și rătăcindu-se așa cum o sfântă și-ar da sărutul cuprinsă de cel mai divin extaz și într-o solemnă înfiorare săruta săruta membrul Iar eu cu gândul la alți bărbați mi-era milă de ei săracii ținuți
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
că era însoțit de o fotografie a lui Pandelică. Figura sa buhăită și privirea tâmpă au fost extrem de convingătoare. Era, indubitabil, a unui extraterestru care încerca să se infiltreze mimetic printre oameni. EȘECUL MISIUNII Pe ulița mare a satului trecea alene Lirică Gumaru zis Fitil. Precum știm abilitatea celor din rural de a da porecle este una pierdută în negura vremurilor, iar logica acestui fapt rămasă tot acolo. Lirică era îmbrăcat ca de obicei cu o pătură în care făcuse trei
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
mă vor salva de la moarte" (E. M., Craiova) * Texte modeste, cuminți. Lângă Cimitirul și Adolescență, la care m-am referit cu alt prilej, se aliniază la același nivel al evocării Vacanțele copilăriei, minuscule, banale pasteluri precum Iarna ("Din cer cad fulgi alene/ Ca într-o visare,/ Iar zăpada acoperă pământul/ Ca o iertare".), și Sfat ("Păsări bune al înălțimilor/ Odihniți-vă pe aripile norilor/ și nu coborâți pe pământ:/ Pericol de uli."), și câteva poezii de maturitate, care maturitate nu a adus
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
vă tai ziua! De azi mă fac al dracu'! A-nțărcat bălaia! Nu vine autobuzul, veniți pe jos! Faceți și voi sport, blochiști puturoși!ť Ultimele cuvinte, inclusiv nelipsita sintagmă Ťblochiști puturoșiť, le spune cu spatele la grupul de profesoare ce se apropie alene de școală, așa că avem serioase îndoieli că ele au auzit. E un fel de sintagmă de apărare. După el, un blochist consumă aerul de pomană, nu produce nimic. Nu-și justifică existența cu nimic. Cum o fi putând, domne?" (p.
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
într-un chip disproporționat cu semnificația lor rezonabilă. Precum niște scîntei în beznă. Cu toate acestea, A. E. Baconsky și-a pierdut scaunul de redactor-șef. N-am uitat poza ce a adoptat-o într-o asemenea circumstanță. Se plimba alene pe stradă, înveșmîntat ca de obicei "la patru ace", cu privirea acoperită de o pereche de ochelari de soare, iar la redacție ședea pe un scaun în mijlocul încăperii adjunctului său, Aurel Gurghianu, parcă pregătit de plecare, însă cu o înțepenire
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
și patetic discurs al amantului neavînd nimic vulgar tocmai pentru că intimității erotice (singura absolută) îi este permis orice: ,}i-s bucile frumoase ca două fenomene/ Cerești ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu,/ Pe hărțile stelare și le-a-nsemnat alene/ Cu mîna lui buimacă de pofte dulci de geniu./ Și sînii ți-s cu piscul în nori cînd stai pe spate/ Întinsă în grădina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
adîncesc și amplifică ruina, iar dezinteresul comunist și uitarea de astăzi plasează așezarea la limita fragilă dintre ruină și muzeu. Acum: Sulina resipră greoi. Orașul și instituțiile sale par a trăi provizoriu. Vase turcești și nave ușoare de pasageri plutesc alene în aval și în amonte, parcă mai mult pentru a da fluviului un sens decît cu scopuri bine fixate. Fete frumoase, ireale, o generație spontanee de Lolite, cîntecul de lebădă al exticției iminente, plutesc și ele, majetuoase și ademenitoare, pe
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
se deschid drumuri. Nu vrem să-l scriem pe veselul â timp de 20 de ani? Foarte bine! Se vor crea dublete grafice și confuzii, mici fisuri care vor grăbi spargerea unui vas și-așa peticit cu greu și înfrumusețat alene de cărturari care au reușit să dea la un moment dat direcția limbii vorbite. Și ŕ propos de asta: se întâmplă, greu și rar, dar totuși se întâmplă ca limba scrisă să determine uneori corecții subtile asupra comunicării orale. Bunicul
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la „disoluția timpului”. Asta numai în
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
dar nu și pe ceilalți, îi convinse să renunțe la promițătoarea aventură. Orele au trecut, o palidă lumină la răsărit a început să deseneze curba porții prin care va intra soarele, în timp ce, în partea opusă, luna se lăsa să alunece alene în brațele nopții trecute. La asta meditam noi, amînînd momentul revelației, întrebîndu-ne cum să găsim o soluție cît mai dramatică sau, ceea ce ar fi ca aurul aplicat pe albastru, cu o putere simbolică cît mai mare, cînd s-a auzit
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
pavaj. Atunci cînd urma se pierdu, se opri și rămase cu brațele încrucișate pe piept și bărbia rezemată în palmă. Nu se mai deranjă să facă o poză. Nu se uita nimeni după el. Privi fix apa verzuie ce curgea alene în aval. Făcu vreo zece pași și apoi se întoarse. Coborî pe șosea și traversă pe partea cealaltă a drumului. Trecu un camion. Un tremurat ușor în suprastructură. Wells continuă să meargă pe trotuar și apoi se opri. Conturul slab
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
oricât voi trăi,/ Voi fi atât de iubit. Și le mulțumesc celorlalte mame c-au înțeles/ Să fie în sfârșit mama mea./ Tot ce-mi doresc este doar să fiu tatăl meu tânăr, încă foarte tânăr/ Și să mă plimb, alene, la margini de șosea." (În fiecare femeie mama mea părul și-l răsfira). Mihail Gălățanu e un original scriitor maximalist. Când sunt rele, versurile lui sunt foarte rele. Dar atunci când sunt bune, sunt foarte bune...
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
Sartre și Simone de Beauvoir. Nu zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și privești piața, în biserica pomenită, trebuie să vă spun că zac rămășițele lui DESCARTES, cu statuia lui renascentistă culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai mult
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
e Șerban Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
o privire fugară. Eu m-am oprit ceva mai departe. Nimeni nu aplauda, nimeni nu-i cerea să cânte ceva anume. Bărbatul stătea învăluit în sunetul acordeonului, iar băiatul cânta mai departe. În spatele lui, limbile ceasului de flori se mișcau alene. Bărbatul a aruncat o monedă în cutia de la acordeon. Banul a aterizat cu un clinchet ușor. Băiatul a făcut o plecăciune, dar el i-a întors spatele fără să-și schimbe expresia feței și a plecat mai departe. Chipul băiatului
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume, dar niciodată pe de-a-ntregul, întotdeauna parțial. Calul înainta alene, cu pas egal, auzeam bocănitul regulat al copitelor lui pe asfaltul șoselei, în timp ce, cuprins de un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea atee. O trăiam acum. Eram pregătit pentru această experiență. Noaptea urca în mine. La
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]