17,219 matches
-
literar, scriitorul rămâne curatorul propriei sale opere antume. Cred că va trebui să ne obișnuim și cu manifestările sistematice de autopublicitate ale autorului român. Mai ales că filotimia pomenita are, în cazul său, si ținte foarte pragmatice: un scriitor nu aleargă neapărat numai după lauri, ci și după posibilitatea de a se întoarce la adevăratele sale unelte, el sperând să nu mai fie obligat să lucreze trei-patru slujbe pentru a-și întreține familia, ci doar să se rezume la una, în
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Ea este una dintre iubitele lui Tomas, iar el este unul dintre iubiții ei, ai Sabinei. Pictorița talentata, obsedată să vadă prin lucruri și oameni, să distingă un adevăr secret dincolo de ceea ce îl ascunde, Sabina trăiește sub semnul trădării. Ea aleargă în permanență, abandonează, părăsește, înșeală, cu o disperare stranie, care o face la fel, daca nu mai nefericită decît Tereza. Dacă viața Terezei stă sub povară fidelității și a răspunderii pentru fiecare gest și faptă, a Sabinei e ușurătate absolută
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
stă toată ziua sub șatra, în dosul mesei pline de poame și de turtă dulce. La stînga e coșul cu pește, iar la dreapta clocotește apă fierbinte pentru ăvornovistiă, pentru care rade din cînd în cînd hreanul de pe masă. Copiii aleargă și își caută treaba, vin cînd șunt flămînzi și iar se duc după ce s-au săturat, măi se joacă voioși, măi se bat între dînșii, fie cu alții, și ziua trece pe nesimțite. Serile, Mara, de cele mai multe ori, mănîncă ea
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
admirabil. Dar viitorul? Dintr-o echipa strălucită de inițiatori s-au stins Tudor Ciortea, Wilhelm Berger, Norbert Petri. Liviu Teodor Teclu nu mai poate fi întâlnit. Steluța Mitu, continuă cu știința și cheltuire de sine, să lege totul și să alerge fără răgaz. Împreună cu ea, Directorul dintru început al festivalului a făcut ca de obicei de toate inițiind și Monografia dar... va ridica oare de acum înainte baghetă cu preponderenta prin alte părți? Turneele în lume, sigur că da! Ilarion Ionescu
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
alături de el - kilometri de durăte. Cum să nu vorbim despre foarte recentul program alături de Radu Lupu (" Concertul pentru pian și orchestră" de Schumann) venit acasă, la Brașov, așa cum o face consecvent. Chiar inainte de festival eveniment "top-secret", "că să nu alerge toată țara" (Ionescu Galați acompaniază cu o profesionalitate exemplara, isi consulta și își asculta partenerii, așa cum a făcut-o tot de curand cu Radu și la noi, la București. A acompania bine înseamnă și a fi în confort cu tot
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
copaci tineri, de unul din ei fiind legată de oiște căruță cu calul ei cuminte, răbdător, indian. Ursu zăcea întins pe jos dedesubt gîfîind de căldură, cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de botul calului, nu prea bătrîn, după dinți, si care smulgea iarbă cu pîrîituri de ierbivor puternic avînd din belșug hrană, ...a obiectat sau a zis
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
intim al lui Novalis. Troxler, "irascibilul helvet", polemizează neobosit cu toată lumea, inclusiv cu puterea politică din țara sa. Gotthilf Heinrich von Schubert își scria memoriile care vor cuprinde peste o mie șapte sute de pagini; el întrupează spiritul acelor vremuri: "Schubert aleargă fără zăbava la Jenă la vestea că Ritter ărestituie apei demnitatea ei de element simpluă". În partea a doua a cărții sunt prezentați "mării aștri romantici" germani. Béguin începe cu un "tablou de familie" alcătuit din portrete scurte: Tieck avea
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
cu cărnuri alese/ Încerc o poartă, închid, deschid/ nimeni nu intră nu iese" - Un mers împleticit. Sunt stări de cumpănă, împotriva cărora feminitatea, în condiția ei umană, lupta să-și salveze miracolul prezenței: "O zi se încheie în valea tăcerii/ alerg prin iarbă, hoinara,/ cortul copacilor mă despoaie/ cu miile de ochi ai zilei de vară" - Te-ai lovit. Câmpul de sare se întinde la poalele unui timp necruțător: "Mormânt deschis, oase albite/ înșirate pe rafturi de vieti drăgăstoase/ departe de
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
mai cunosc/ Doar ghemuri de-ntuneric salța/ pe podele dar nu spre lumină./ Lăstuni cu zori în ghiare să/ mai aștepte încă/ un răsărit mai nou că asfințitul/ goarna uscată de sudorile spaimei/ trosnetul de adio al ferestrelor" - Un răsărit aleargă) sunt clape pe claviatură, cu mult mai largă, a liricii Doinei Ispirescu, clar modelata în cel de al doilea volum al său, fără trădarea dominantelor de mai înainte: notația naturalista a unor imagini dure, dezignând condiția omului modern, dimpreună cu
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
băieții), iar dintre acestea, cele mai talentate și inteligente, îndrumate de profesori buni, ajung să dorească să practice critică literară, numai de amorul artei. Căci recompensă materială pentru efortul de a citi cel putin o carte pe săptămînă, de a alerga la biblioteci după referințe, de a respecta - ai, n-ai chef - termene fixe și de a-ți pierde zile prețioase ale tinereții la masa de scris, reflectînd la textele, nu totdeauna valoroase, ale altora - e simbolică, nu acoperă nici un sfert
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
Eugenia Vodă Lola e o fată cu o claie de păr roșu aprins, cu un temperament pe masura și cu o energie demențiala. Cale de un film, Lola aleargă cu disperare prin Berlin. E îndrăgostită, si de această fugă depinde viața iubitului ei. Lola e jucată de o actriță de mare forță, Franka Potente (nume predestinat; dar, în paranteză fie spus, posesoarea numelui nu vorbește deloc italiană). Așa cum, pe
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
a adjudecat Lola; filmul a avut un ecou extraordinar și, daca n-a devenit încă, va deveni, în scurt timp, ceea ce se cheamă un film cult. Am văzut (care rulează, acum, la noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
Lola; filmul a avut un ecou extraordinar și, daca n-a devenit încă, va deveni, în scurt timp, ceea ce se cheamă un film cult. Am văzut (care rulează, acum, la noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
de biografii întregi condensate hilar și divergent în cîteva secunde, cele 80 de minute de ocol cinematografic în jurul artei poetice a lui Tykwer compun un fel de "clip" grandios: concizie, inteligență, percutanta, tehnica, meserie. Și un mesaj clar: Trăieste-ti viața! Aleargă! Nu se știe niciodată. Și, dacă tot nu putem face altceva, măcar să rîdem de hazard. Bineînțeles că tot acest "clip" n-ar însemna nimic fără privirea regizorului, care descoperă, în acest joc absurd - " Viața că un clip!" -, o ironie patetica
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
nu încetăm să căutăm feluri noi de a spune adevăruri vechi "... Cu cineaști că Vinterberg și Tykwer, s-ar putea că filmul mileniului trei să arate mult mai interesant decît am fi în stare să ni-l imaginăm noi, azi. Aleargă, Lola, aleargă! (Lola Rennt); Germania, 1998; scenariul și regia: Tom Tykwer. Cu: Franka Potente, Moritz Bleibtreu, Herbert Knaup, Armîn Rohde ș.a. Distribuitor: Româniafilm.
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
să căutăm feluri noi de a spune adevăruri vechi "... Cu cineaști că Vinterberg și Tykwer, s-ar putea că filmul mileniului trei să arate mult mai interesant decît am fi în stare să ni-l imaginăm noi, azi. Aleargă, Lola, aleargă! (Lola Rennt); Germania, 1998; scenariul și regia: Tom Tykwer. Cu: Franka Potente, Moritz Bleibtreu, Herbert Knaup, Armîn Rohde ș.a. Distribuitor: Româniafilm.
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
conținut ce nu tinde/ spre ceva anume, ci spre destrămare: (Stele amare). Un pesimism futurologic prelungește infernalul "peste miliarde de ani", cînd "în locul acesta unde scriu/ va fi o nebuloasa/ o stafie poate/ un mormoloc/ o gaură neagră o cometă/ alergînd prin univers" (Peste ani lumină). În cadrul acestei supradimensionări materialist-fabuloase, ni se înfățișează un atelier al unui fierar cosmic, un soi de Hefaistos, "calfa a toamnei", care dă naștere "îngerilor/ bătînd fierul pînă e cald" și îndruma "scînteile spiritului". Materia primă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
cărui nume va fi atașat pe parcursul secolului trecut, nu fără concursul binevoitor al posesorului, la orice eveniment sau manifestare a specificului național? Deocamdată pare să contrarieze această emblemă și toate poncifurile didactice rezistente și astăzi, cei doi puțind fi surprinși "alergând în jurul mobilelor, ca niște copii de școală". Pe masura ce intimitatea se concretizează în frazele jurnalului, denunțul modelelor comportamentale și al convențiilor literare e tot mai vizibil: "ne-am iubit firesc, am vorbit de dragostea noastră în puține cuvinte, în puține fraze
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
actul politic al exercitării funcțiilor publice într-o afacere privată. Cu cât mai privată, cu atat mai grasă. Formă supremă a nerușinării lor - după cum scria de curand cineva - e așa-zisul "drept la imagine". Care imagine? Imaginea de lupi hămesiți, alergând disperați după căpătuiala? Mascarea îndărătul "intereselor partidului" a celor mai josnice ambiții personale? Ceea ce uită, indiferent de culoare și direcție, politicienii români aflați în activitate e că partidul nu e doar șleahta de profitori care se înfige cu nerușinare la
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
acolo pentru a o recunoaște. Ceea ce există în natură există ca să fie observat... De exemplu ritmul și dinamica unei ființe urcând o scară și ritmul și geometria scării în sine, ca într-o fotografie din Grecia (1961), apoi un om alergând reflectat în apa ce acoperă strada după ploaie, ca în imaginea surprinsă în spatele Gării Saint-Lazare din Paris (1932); un chip uman și un tablou, ca în două dintre fotografiile făcute în Spania, la Cordoba în 1933, sau o intersectare de
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
spiritului? Da, sigur, spiritul e energie, o energie primordială. V-ar plăcea să mai faceți fotografii în aceste vremuri? Nu, nu pe stradă. Mă refer la fotografierea atrocităților care ne înconjoară și pe care le detestați. Atrocitățile mă împiedică să alerg. Și atunci merg încet. Dar sunt pesimist în legătură cu viitorul. Mai ales cu Kosovo... Sunt foarte pesimist. Totul e foarte exploziv acum pretutindeni. Lucrurile devin atât de complicate... Totodată, când citesc un poem, când scriu, când ascult muzică sunt emoționat. Îmi
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
bătrînii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate,/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strîmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar cînd ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părînd că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau c-o mînă capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
e consecvent în fariseism") și nu e singura observație critică vehementă față de Telegraful Român, la conducerea căruia, cum spuneam, trudise 18 ani. În august 1895 nota răzbit; "Eu, venit de opt luni din temniță, lucrez fără salar la Conzistor și alerg în toate părțile unde trebuie în afaceri publice fără de nici o remunerație, ba de imputări de la familie că alții au și nu fac nimic și ei să sufere pentru bunătatea mea". E dezamăgit, în noiembrie 1897, și o notează în jurnal
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
neinspirat, îl asigură că "totul se va sfîrși în curînd", spre oroarea superstițioșilor. Spre deosebire de Bertolucci, care, dacă-mi amintesc eu bine, reușește să construiască în film un contrast impresionant între simpla umanitate a împăratului, un copil privat de copilărie, care aleargă pe lungile coridoare ale palatului încercînd să dea viață unei scene de western, și impersonalitatea crudă a etichetei, Behr nu are forță evocatoare. Comentariile lui sînt modeste, epicul devine previzibil (nu doar pentru că știm povestea), împăratul pare să aibă, mereu
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
de stat,/ sclave vîndute unor utopii de import,/ ca-ntr-un carnaval continuu fără sărbători"), numărîndu-se printre cei ce-și extind atitudinea critică și la răstimpul post-revoluționar, la marasmul nostru actual, sub o egidă "democratică": "Un animal mic și urît aleargă mereu în față, ca viitorul/ pe care ni l-au tot promis. Dar ce rost mai are să-ți faci griji/ Aflat în conflict cu un destin în care, "mică și a nimănui,/ viața se țesea în pînze de borangic de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]