4,504 matches
-
cazul În care militau pentru extinderea programelor de asistență socială, fie cu un partid conservator, În cazul În care susțineau reducerea fondurilor mult prea mari alocate pentru sănătate publică și asistență socială. În România Însă, eugeniștii și-au ales ca aliați un partid creat după 1918, care nu avea legături nici cu partidele conservatoare, nici cu cele liberale din Regat și care susținea, de fapt, o „a treia cale” (un termen care nu trebuie confundat cu cel similar folosit de facțiunile
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
având în față numai priveliștea dezolantă a statelor balcanice sfâșiate de război și incapabile să se apere, și a Marilor Puteri incapabile să-i opună rezistență. În acest context, Truman a reușit să obțină o foarte largă solidaritate din partea statelor aliate, care aveau să devină o parte integrantă a politicii externe americane pentru cel puțin încă patru decenii. Truman a realizat astfel dubla necesitate a politicii externe americane: în primul rând, necesitatea unei contribuții financiare majore a Statelor Unite la sprijinirea statelor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
state suverane (Walt, 1987, p. 1). În cele din urmă, spre deosebire de ceilalți autori, S.M. Walt accentuează importanța alianței ca angajament formal sau informal de un anumit nivel, ce presupune beneficii împărtășite de toți aliații și a cărei dezintegrare aduce tuturor aliaților costuri foarte mari, ce nu pot fi decât eventual parțial acoperite de alianțe alternative cu terțe părți. Din definițiile menționate mai sus putem extrage câteva elemente pe baza cărora să conturăm o definiție specifică a alianțelor. Printre aceste elemente se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care funcționează actorii statali în sistemul internațional prin adoptarea unui set de reguli aprobate de toți participanții care să minimalizeze conflictele existente sau posibile dintre aceștia, alianțele au ca prim scop concentrarea de putere militară împotriva unui dușman extern comun aliaților. ONU este o organizație de securitate colectivă din acest punct de vedere; ea are la bază interesul menținerii securității și păcii în sistemul internațional, concentrându-se asupra unui set de valori și drepturi ale omului pe care le promovează. Existența
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau, dimpotrivă, să împiedice realizarea unei alianțe. Astfel că alianțele tind să se formeze între state care au anumite interese în comun. Cu toate acestea, când aveam de-a face cu o identificare între interesele aliaților sau când interesele părților aliate sunt divergente într-o măsură mult prea mare, alianța devine inutilă. Întotdeauna, într-o alianță există interese comune ale părților semnatare preexistente alianței, interese comune ale aliaților care rezultă din alianța însăși, interese care se construiesc pe parcurs, pe măsură ce alianța
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sub numele de coaliție. Un exemplu în acest sens îl constituie NATO, însă și în secolul al XIX-lea au existat alianțe cu un număr mare de membri, cum a fost alianța împotriva Franței napoleoniene din 1813-1815. Direcțiile în care aliații își asumă angajamente - din acest punct de vedere, identificăm trei mari tipuri de alianțe: alianțe unilaterale - sunt alianțele în care angajamentul de a acorda sprijin politic și militar vine numai din partea unuia dintre aliați, celălalt neasumându-și o astfel de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fiecare asumându-și angajamente față de toți ceilalți într-o anumită măsură. Putem vorbi în acest caz și de alianțe cu pact mutual, în care toți membrii au exact aceleași obligații față de toți ceilalți membri ai alianței. Puterea relativă a statelor aliate - se referă la tipul de puteri cu posibilitatea de a ne alia; se identifică în acest caz două mari tipuri de alianțe: alianțe simetrice - sunt cele care reunesc două sau mai multe state de puteri relativ egale; acestea generează de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prioritate a politicii interne de apărare construirea scutului antirachetă. Acest proiect presupune dezvoltarea unei capacități defensive la sol și în spațiu a Statelor Unite care să permită detectarea și distrugerea focoaselor nucleare care se îndreaptă spre teritoriul său sau al statelor aliate, înainte ca acestea să pătrundă în atmosferă. În ciuda semnării Anti-Ballistic Missille Treaty, SUA l-a denunțat în 2001, în vederea realizării acestui proiect. Importanța proiect este uriașă, în măsura în care în urma construirii lui MAD ar putea să nu mai fie aplicată, întrucât unul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aceasta duce la așteptări legate de democrație”. Aceste expresii ce puteau da contur doctrinei SUA asupra globalizării nu s-au dovedit corecte, deoarece creșterea economică nu duce inevitabil și rapid la democrație; noile democrații nu vor fi neapărat proamericane sau aliate ale SUA și dependența continuă a SUA de împrumuturile externe (începând cu anul 1835, anul când datoria externă era zero) face țara vulnerabilă, iar cuantumul datoriei față de China a dus la expresia „echilibrul terorii financiare”. Cu toate acestea, SUA rămân
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
Poieni, comercializarea etnobotanicelor (droguri „ușoare”) etc. Reacții la fenomenul de extindere a infracțiunilor financiar-bancare existente la nivel național sunt palide, cu slabă eficiență, marcate de existența unui aparat administrativ supradimensionat și ineficient, justiție de multe ori nefuncțională, de influența infractorilor aliați sau ajunși în poziție de decizie.<footnote Negreponti-Delivanis, M., op. cit. footnote>, <footnote Popa, D., www.hotnews.ro, accesat la 27 septembrie 2011. footnote> La nivel internațional se propune crearea unui Centru financiar internațional care să poată interveni în ajutorul său
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
un alt mesaj al lui Roosevelt, la 22 iunie (p. 128 a cărții de la Corint). Atît la 11, cît și la 23 iunie, Churchill a continuat să pledeze pentru ideea lui cu argumentul că, oricum, rușii erau singura forță militară aliată aflată În zonă, deci „they will probably do what they like anyhow”. Aici s-au strecurat două greșeli de traducere. „It would be a good thing to follow the same leadership” nu Înseamnă „ar fi util să urmăm același exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
membri ai partidelor politice românești (Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții În România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate În FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna Împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ajutorul • Maria Holban crede că pretenția creștinării unor cumani în perioada dinainte de expediția prințului Bela peste Carpați la 1227 este superfluă pentru perioada dinaintea acestui an. Dar după trecerea bisericii bulgare și române, la 1204, sub jurisdicție romană, când cumanii - aliați ai Țaratului Bulgar și Vlah - au rămas, practic, singuri într-o mare de creștini de factură occidentală (până în 1238, când Ioan Asan al II-lea se reîntorcea la religia creștină răsăriteană), a creat o conjunctură care, măcar din perspectiva oportunității
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la București. Faptul că Austria a acceptat explicațiile date de guvernul român 62 ne îndreptățește să afirmăm că și guvernul austriac era conștient de necesitatea unei alte atitudini față de România, dar și faptul că nu dorea să îndepărteze un eventual aliat. Apropierea de Puterile Centrale nu era promovată doar de arcul guvernamental, ci și de o grupare a conservatorilor, și anume junimiștii. După ce Titu Maiorescu milita, prin articolul deja amintit, pentru o realiere cu Puterile Centrale, după doar doi ani apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
14 august aflând de dorința lui Carol de a fi primit de Frantz Joseph. Andrassy îi spusese cu multă vreme în urmă: „În ce privește România, ea nu are decât să voiască pentru ca la un moment dat să fie a treia putere aliată“86. Precizarea făcută de baronul Salzberg, cel ce aflase primul despre deplasarea la Viena și Berlin a monarhului român, potrivit căruia exista un acord al lui I.C. Brătianu, era o dovadă a recunoașterii autorității primului ministru 87. Nu știm însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fără acceptul lor. În plus, se părea că guvernul Peidl fusese înlăturat cu asentimentul armatei române, deoarece nu acceptase armistițiul cerut de către aceasta. Imediat au început să apară acuzații la adresa României: aceasta „stabilise un guvern reacționar care era contrar politicii Aliate“27. Reprezentanții Aliați aflați în capitala Ungariei certificau implicarea românească în schimbarea guvernului maghiar 28. La Paris, resentimentele împotriva României atinseseră o • 1918 la români. Documentele Unirii, Unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1918, vol. VII, București, 1989, p. 361
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În plus, se părea că guvernul Peidl fusese înlăturat cu asentimentul armatei române, deoarece nu acceptase armistițiul cerut de către aceasta. Imediat au început să apară acuzații la adresa României: aceasta „stabilise un guvern reacționar care era contrar politicii Aliate“27. Reprezentanții Aliați aflați în capitala Ungariei certificau implicarea românească în schimbarea guvernului maghiar 28. La Paris, resentimentele împotriva României atinseseră o • 1918 la români. Documentele Unirii, Unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1918, vol. VII, București, 1989, p. 361; Gheorghe Iancu, Contribuția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru a nu oferi astfel provizii românilor; Arthur Balfour aducea în discuție ruperea relațiilor cu România și propunea chiar instituirea unei blocade împotriva statului român; în sfârșit, se relua chiar o discuție mai veche privitoare la apartenența României la tabăra Aliată 29. Deși românii au dezmințit imediat orice implicare a lor în lovitura de stat de la Budapesta 30, Aliații aveau nevoie de un „țap ispășitor“ pentru a prelua responsabilitatea aducerii la putere în Ungaria a unui guvern „reacționar“. Singura soluție prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre nenumăratele grupuri contrarevoluționare din Ungaria, grup care a beneficiat de concursul reprezentanților italieni și britanici de la fața locului. Era foarte clar că nici un politician maghiar nu ar fi îndrăznit să acționeze fără a fi discutat mai întâi cu emisarii Aliați 31. Telegramele trimise de la Budapesta de diverși ofițeri Aliați nu indicau, inițial, nici un fel resentimente față de schimbarea politică din Ungaria. Abia când cei de la Paris au dat tonul aruncării responsabilității asupra românilor, s-a schimbat - și nu în întregime - atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
beneficiat de concursul reprezentanților italieni și britanici de la fața locului. Era foarte clar că nici un politician maghiar nu ar fi îndrăznit să acționeze fără a fi discutat mai întâi cu emisarii Aliați 31. Telegramele trimise de la Budapesta de diverși ofițeri Aliați nu indicau, inițial, nici un fel resentimente față de schimbarea politică din Ungaria. Abia când cei de la Paris au dat tonul aruncării responsabilității asupra românilor, s-a schimbat - și nu în întregime - atitudinea reprezentanților Aliați de Budapesta față de tandemul JosephFriedrich. N-au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
maghiar Friedrich 43. Dacă maghiarii ar fi refuzat oferta românească, armata română urma să părăsească imediat Ungaria, lăsând-o pradă haosului politic 44. Joseph își exprima indignarea față de pretențiile „românești“, punându-le pe seama „intrigilor italiene“45. Nici Joseph, nici emisarii Aliați aflați la Budapesta, ca de altfel nici istoricii neromâni care au tratat subiectul nu au identificat vreo distincție între Erdelyi, Diamandy și guvernul de la București. Ba chiar Erdelyi ajunge să fie considerat „un important sfătuitor politic al lui Diamandy“46
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dacă Erdelyi a beneficiat sau nu de aportul prințului Carol, transilvăneanul și-a continuat imperturbabil „pertractările“ în vederea schimbării de guvern de la Budapesta. Prin capitala Ungariei se răspândise zvonul că Erdelyi a instituit un „contraguvern“. Friedrich i-a alertat pe emisarii Aliați, iar noul ministru de externe maghiar, contele Jozsef Somssich, a pus la punct, la finele lui septembrie 1919, împreună cu generalul Bandholtz, un plan-capcană, pentru a obține de la Erdelyi o dovadă scrisă, compromițătoare, a pretențiilor sale. Planul însă a eșuat, Erdelyi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
premierului, dar, potrivit propriei declarații, „așa cum m-am așteptat, nu am găsit dovezi îndestulătoare pentru a mă îngrijora prea tare“. Opinia lui Clerk era aceea că Friedrich „nu dorea să lase a-i scăpa ocazia de a-și asigura protecția Aliată și de a sublinia sprijinul pe care îl primea din partea Aliaților“. Clerk îl ruga pe Diamandy să dispună evitarea oricăror situații care i-ar fi permis lui Friedrich să tulbure apele, ceea ce autoritățile românești de la Budapesta au și făcut, răpindu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
română, fidelitatea multor aristocrați unguri față de dinastia de Habsburg, în general, și față de Carol al IV-lea, în particular, chestiunea religioasă (știut fiind faptul că fiii lui Ferdinand erau ortodocși), precum și, în mod deosebit, previzibila reacție negativă a marilor puteri Aliate. Acestea au fost, de altfel, și motivele pentru care acei lideri maghiari favorabili în principiu ideii unei federații româno-maghiare n-au îndrăznit să-și susțină deschis proiectul, ci doar au tatonat partea română, pentru a identifica un posibil viitor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]