1,592 matches
-
epilog, aparținând prezentului povestirii, încadrează aceste amintiri. Faptele se adaugă firesc, într-o succesiune legată de creștere și cunoaștere, dar, în loc să aducă răspunsuri și limpeziri, ele sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
vorbește atunci cînd trebuie să cînte, debordează de amenințări și freamătă la dorința de revanșă în clipa în care azvîrle prosopul în mijlocul ringului. Chipul ei, înghesuit de cască și schimonosit de loviturile de cofetărie ale adversarei, este expresia definitorie a alienării spre care poate conduce această formă de distracție populară, izvor nesecat de rating, formă globalizată de sport. Sport am spus? E prea mult! Privind această încăierare contemporană învelită într-un munte de bani, nu te cuprinde nostalgia boxului, dar deloc
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
1936, Cluj), poetă. Este fiica Verei Vinițchi (n. Golubov), profesoară, și a lui Xenofon Vinițchi, inginer. A absolvit liceul la Brașov (1953) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția franceză (1958). Obține doctoratul în filologie cu teza Problema alienării în teatrul lui Eugen Ionescu și Samuel Beckett (1977). După licență lucrează ca profesoară în învățământul secundar (1958-1961) și în învățământul universitar, ca asistentă, apoi ca lector la Catedra de limbi străine a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” (1961-1980) și la Institutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
majoritatea eroilor lovinescieni, cu încredințarea că în cuvânt se află întotdeauna ceva mai adânc decât cuvântul însuși. Așadar, atitudinea față de cuvânt (id est față de viață în genere) determină un anumit profil psihologic, în funcție de identitatea sexuală a personajului sau de gradul alienării sale în raport cu "specia", ceea ce presupune că distincția biologică bărbat-femeie se radicalizează și capătă altă relevanță doar în cazul în care bărbatul e și intelectual (intelectualitatea jucând rolul unui atribut secundar al masculinității, ce pervertește relațiile așa-zicând "naturale" dintre partenerii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
indiscreția cititorului). Și din acest dialog - mai neașteptat pentru Eliade Însuși decât pentru narator la mijlocul nuvelei - apare clasica interdicție a dezvăluirii secretului, productiv numai pentru cel care-l continuă 1. Iar aceasta corespunde unei ideologii a secretului, conservată cu puține alienări chiar și În modernitatea religioasă indiană 2. Deși, pretutindeni În jurnal, Zerlendi comunică exercițiile sale de yoga, ar fi complet eronat să credem că țelurile disciplinelor yoga din hinduismul clasic sunt cele urmărite: prima referință la Ïambhala, care desenează intriga
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
față de lumea interpretată lingvistic; relația de coordonare adversativă devine, de fapt, o alternativă subiectivată la coordonarea copulativă: Maria este săracă și frumoasă. Maria este săracă dar frumoasă. (viziune lirică, profund umană) Maria este frumoasă dar săracă. (viziune pragmatică, marcată de alienarea ființei). Termenii implicați în coordonarea adversativă pot fi: a. fraze: Încă de mic / Te cunoșteam pe tine Și guraliv și de nimic, / Te-ai potrivi cu mine.. Dar un luceafăr răsărit / Din liniștea uitării, Dă orizont nemărginit / Singurătății mării.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâlnește cel mai adesea la persoane ce se găsesc într-o stare de mai mult sau de mai puțin mare dezechilibru mental sau psihic. Altfel spus, ea rezultă în general dintr-o formă mai mult sau mai puțin gravă de alienare mentală. Din punctul de vedere rosicrucian, o halucinație se distinge de o iluzie în sensul că prima este în întregime subconștientă 1267. Zicând că aceasta este subconștientă, afirmăm că ea corespunde unei stări mentale care nu are nici o legătură directă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Totodată, în perioada de după primul război, tema războiului începe să acapareze un număr tot mai mare de romane moderniste, multe dintre ele nefiind romane de război în adevăratul sens al cuvântului, dar ale căror personaje caracterizate de traume psihologice și alienarea din cadrul societății se leagă direct de experiențele din timpul războiului. Un astfel de exemplu de roman îl constituie cel al Virginiei Woolf, Mrs. Dalloway, în care cheia poveștii privește pendulările unui tânăr veteran, Spetimus Warren Smith, între nebunie și sinucidere
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să primească câte ceva. Șeful statului trebuie să "ne dea". Primul ministru și Primarul, de asemenea, trebuie să "ne dea". Mereu nou suntem altfel și "ei" sunt cei cu probleme. Există aici un fel de duplicitate permanentă, găunoasă, care întreține egoismul, alienarea. Nu ne recunoaștem lipsa calităților individuale de ființe sociale, superioare, și nu recunoaștem că suntem primitivi, deși când este vorba de alții, știm exact care sunt criteriile și formele de manifestare ale primitivismului. Nu recunoaștem când ne merge bine, de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
încă și la Ministeriul de Culte și Instrucțiune, în urmă ca șef de biroul la archiva Statului"85. În acest context începe drumul lung al temei scriitorului-funcționar în literatura română. O figură ambivalentă, evocând în același timp chemarea națională și alienarea în raport cu aspirațiile intime - fiind totodată expresie a unei vocații și dublare a ei. La celălalt capăt al acestui mit stă Urmuz, omul care s-a împărțit între identitatea de grefier și aceea de autor, care în mod evident nu își
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
tresărire și-a exprimat-o într-o scrisoare în care spune: vom redeveni atunci ca sălbăticiunile pădurii și florile câmpului. Aceasta este adevărata nostalgie a unui seamăn posedat de eu. Acesta este noul paradis. Acestea, natura și dreptul natural, eliminarea alienării și înstrăinării de sine într-o corporalitate fără probleme. Fericirea adamică a Grădinii desfătărilor pe care Hieronymus Bosch a zugrăvit-o ca pe o goliciune albă pe pânză. Dar la acestea se adaugă sălbăticiunile pădurii și florile câmpului. Zborul musculițelor
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
al gnozei. Filozofi decisivi pentru modernitate precum Hegel, Marx și Nietzsche ar trebui considerați "gnostici" în măsura în care în gândirea lor ar opera o schemă speculativă de sorginte gnostică. Dacă la Hegel, procesul în cadrul căruia spiritul ajunge, pornind de la o stare de alienare, să se regăsească pe sine însuși, pentru Voegelin acesta este analog peregrinării prin intermediul căreia scânteia înstrăinată (pneuma) a gnosticilor se întoarce din exilul său în cosmos pentru a ajunge la plenitudinea originară (pleroma). La Marx, procesul dialectic al istoriei, pe
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
legile sale proprii și ceea ce este artefact, produs al omului. În acest mod știința și tehnica au fost dintotdeauna înțelese ca o componentă esențială a culturii umane, ca instrumente indispensabile de care aceasta se slujește în lupta împotriva obscurantismului și alienării, pentru progres și emancipare. Acestea asigură omului o viață mai bună sau, cel puțin, o calitate superioară a vieții. Sunt așadar înțelese ca "valori" care trebuie salvgardate într-un dublu sens: trebuie să poată fi practicate și perfecționate fără constrângeri
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Destinul necesității, Milano 1980), Il giogo (Jugul, 1989), Tautótes (1995) și La Gloria (2001), în care este reluat vastul proiect speculativ al primelor opere sistematice cu intenția de a expune într-un mod încă și mai riguros, ca alternativă la alienarea nihilistă a Occidentului, structura adevărului ființei din punctul de vedere al necesității unui astfel de adevăr. Iar în ceea ce privește problema nihilismului și a tehnicii, importantă este și interpretarea lui Leopardi căreia Severino i-a dedicat nu mai puțin de două cărți
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în spunerea noastră, atunci credința nihilistă în devenirea ființărilor, adică voința obstinată de a locui în timp, așadar în afara necesității, și de a separa ființarea de ființa sa, va apărea aceasta este teza severiniană drept forma cea mai profundă de alienare, drept răul cel mai radical și tenace al oricărui păcat originar, al oricărei erori economice sau psihologice. Iată în ce mod Severino își asumă această propunere într-un fragment semnificativ din Esența nihilismului: Pentru a redeștepta adevărul ființei, care încă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acestei năzuințe de a petrifica ceea ce-i viu: Spiritualizarea dătătoare de formă a lui George nu izvorăște din năzuința firească a sufletului omenesc de a se proiecta, ci are la obârșie o puternică negare a vieții biologice, o deliberată "înstrăinare" ("alienare") care stă la baza alcătuirii unei lumi magice interne. *47 În poezia de limbă engleză, Emily Dickinson și Yeats caută, cu mijloace diferite, să creeze această metaforă depersonalizatoare, antimistică. Emily Dickinson recurge La ea când vrea să redea sentimentul .morții
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
rezultatele au fost departe de așteptări: explozia conflictelor politice, căderea economiei, o creștere a insecurității colective dublată de incapacitatea cronică a administrației publice de a soluționa problemele și de a preveni corupția și criminalitatea, în fine, explozia sărăcirii, demoralizarea și alienarea populației. Dificultățile accentuate în toate sferele vieții sociale ne fac să vorbim despre o criză globală a tranziției. Tranziția s-a dovedit a fi mult mai lungă și mai dureroasă decât așteptările inițiale. Toate țările în tranziție, atât cele europene
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
păreau a fi deloc o sarcină ușoară. Cu toate acestea, mult peste cele mai pesimiste așteptări, chiar în următoarele zile de după Revoluție, colectivitatea a primit puternice șocuri venite din sfera politicii. Aceasta a devenit o sursă majoră a demoralizării și alienării. Decalajul dintre așteptările Revoluției și realitate a generat un adevărat cutremur în conștiința colectivă. În timp, sistemul politic a apărut colectivității a fi factorul major responsabil mai mult de eșecurile tranziției decât de reușite. Perturbările induse de procesul politic explică
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de lipsă de democrație. Preluarea autorității de luare a deciziilor fundamentale de către CPUN, o instituție de tip caragialesc, rezultat nu al vreunei reprezentări, ci al compromisului dintre grupuri politice în lupta lor pentru putere, a fost o sursă puternică de alienare. În fapt, CPUN a reprezentat mai degrabă o negociere a tehnocrației cu grupurile politice anticomuniste radicale provenite din partidele desființate în anii ’40 și activizate imediat după Revoluție, dublată de tolerarea cu amuzament a unor personaje colorate, dincolo de instituirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și așa mai departe. 8. Legarea cetățeanului de fotoliu în fața televizorului. Pentru a înțelege starea de spirit postrevoluționară, trebuie să înregistrăm și efectul șocant al vizionării neputincioase în fața televizorului a spectacolului luptelor politice. Întreaga desfășurare a evenimentelor politice a consolidat alienarea cetățeanului de viața politică. Primul șoc dezagregator pentru speranțele de libertate și democrație s-a declanșat încă din primele zile de după Revoluție. Un tip nou de neputință s-a cristalizat peste noapte. Dacă neputința față de regimul ceaușist era una clar
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
familiei, alcoolism și, mai nou, dependență de drog, abandonul copiilor, neglijare până la maltratare a copiilor, situații degradante pentru femei (prostituție, trafic de ființe umane), criminalitatea care afectează advers atât victimele, cât și pe delincvenți și familiile acestora, corupție și demoralizare, alienare; creșterea morbidității și mortalității evitabile; în fine, criza social-economică a unor comunități. Graficul. 7.1. Dinamica salariului minim brut și a diferitelor beneficii sociale ca procent din salariul minim brut (Baza de date ICCV) Funcția ideologică a conceptului de cost
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în tranziție, fără o minimă rezervă critică față de sursele acestora. Ar fi fals să explicăm atitudinea predilect critică a mass-media prin teoria „cumpărării de către Occident”. Explicarea asumării unei asemenea funcții critice, dincolo de limitele standard occidentale, stă tot în procesul de alienare față de procesul politic, împărtășit în comun de către colectivitate și mass-media. Împinse în pasivism, și mass-media au fost tentate să considere că singura lor modalitate de participare este supravegherea critică a guvernului, dusă până la o suspiciune generalizată. Atitudinea critică a mass-media
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
comportamentului uman. Nu pot fi descrise și interpretate tocmai conduitele complexe individuale și grupal-sociale. Neputând nega evidența realității contemporane de acest gen (viața urbană cu deosebire), unii reprezentanți ai orientării biologiste propun teza potrivit căreia fenomene din lumea modernă ca alienarea, izolarea, violența distructivă etc. și-ar avea geneza în neconcordanța dintre sistemul ecologico-cultural actual, mult schimbat față de perioada când s-a constituit fondul genetic uman (stadiul de vânători și culegători), și respectivul fond, care a rămas același de zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
verbale și nonverbale, cu spațiul îngust al cuștilor de sticlă, în care angajatul stă ore în șir nemișcat în fața ecranului mai mult sau mai puțin ergonomizat al computerului, are și serioase dezavantaje. Printre altele, se accentuează sentimentul de înstrăinare și alienare al lucrătorului din lumea modernă și postmodernă, așa cum remarcabil a fost descris acest fenomen în cazul culturii americane de antropologul M. Harris (1982). Să nu omitem însă că, inclusiv din punctul de vedere al satisfacției în muncă și în viață
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]