1,411 matches
-
Carol Grama, Vasile Iuțiu, At. M. Marienescu, Dimitrie Meciu, Ioan Popdan, Iosif Roman, Dimitrie Sfura, Paul Vela-Ventrariu. Tot în 1854 se tipărește culegerea Versuinții români, unde sunt incluși mai toți poeții vremii, din cele două părți ale Carpaților. Al doilea almanah, Fenice, iese la 10 martie 1867. Aici se face un istoric al activității „lepturiștilor” (N. Oncu), iar printre colaboratori se află Vasile Iuțiu, Vasile Ranta-Buticescu, Elie Trăilă, Moise Popiliu (Miron Pompiliu), Ioan Scipione Bădescu. Aceste almanahuri au stârnit criticile lui
SOCIETATEA DE LECTURA DIN ORADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289754_a_291083]
-
ale Carpaților. Al doilea almanah, Fenice, iese la 10 martie 1867. Aici se face un istoric al activității „lepturiștilor” (N. Oncu), iar printre colaboratori se află Vasile Iuțiu, Vasile Ranta-Buticescu, Elie Trăilă, Moise Popiliu (Miron Pompiliu), Ioan Scipione Bădescu. Aceste almanahuri au stârnit criticile lui Titu Maiorescu. Cu toate acestea, realizările asociației orădene au stimulat și alte inițiative. Merită subliniat faptul că s-au dat la lumină și o serie de publicații manuscrise, precum „Deșteaptă-te, române” - foaie redactată de Iosif
SOCIETATEA DE LECTURA DIN ORADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289754_a_291083]
-
de la Universitatea din Cluj (1919-1934, 1938-1946, din 1991). Este o asociație cu caracter cultural-științific, urmărind, în prima fază, solidarizarea prin limbă și cultură națională, promovarea cercetării folclorului și a obiceiurilor populare, susținerea literaturii și a culturii proprii prin editarea de almanahuri, reviste și prin tipărirea unor scrieri de seamă ale culturii naționale, prin întâlniri și reuniuni muzical-literar-artistice (serate literare și muzicale, baluri și „seri de cunoștință”, echipe de dansatori etc.), în vederea unificării culturale și politice a tuturor românilor. În timpul primului război
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
de prenumerare și colectare de fonduri. În noiembrie 1894, când se credea că fuseseră depășite toate obstacolele, revista este oprită sub pretextul că nu ar fi fost conformă cu statutele societății. Chendi a propus atunci ca societatea să editeze un almanah, pentru care s-a și pornit o acțiune de colectare de material. Din cauza greutăților întâmpinate, almanahul a putut să apară abia în 1901, sub titlul „Almanahul Societății de Lectură «Petru Maior»”, în întâmpinarea împlinirii a patruzeci de ani de la înființarea
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
obstacolele, revista este oprită sub pretextul că nu ar fi fost conformă cu statutele societății. Chendi a propus atunci ca societatea să editeze un almanah, pentru care s-a și pornit o acțiune de colectare de material. Din cauza greutăților întâmpinate, almanahul a putut să apară abia în 1901, sub titlul „Almanahul Societății de Lectură «Petru Maior»”, în întâmpinarea împlinirii a patruzeci de ani de la înființarea societății. Au colaborat Titu Maiorescu, Ioan Slavici, At. M. Marienescu, Constanța Dunca-Schiau. Almanahul va reapărea în
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
fost conformă cu statutele societății. Chendi a propus atunci ca societatea să editeze un almanah, pentru care s-a și pornit o acțiune de colectare de material. Din cauza greutăților întâmpinate, almanahul a putut să apară abia în 1901, sub titlul „Almanahul Societății de Lectură «Petru Maior»”, în întâmpinarea împlinirii a patruzeci de ani de la înființarea societății. Au colaborat Titu Maiorescu, Ioan Slavici, At. M. Marienescu, Constanța Dunca-Schiau. Almanahul va reapărea în 1929 la Cluj, marcând și un deceniu de la Marea Unire
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
Din cauza greutăților întâmpinate, almanahul a putut să apară abia în 1901, sub titlul „Almanahul Societății de Lectură «Petru Maior»”, în întâmpinarea împlinirii a patruzeci de ani de la înființarea societății. Au colaborat Titu Maiorescu, Ioan Slavici, At. M. Marienescu, Constanța Dunca-Schiau. Almanahul va reapărea în 1929 la Cluj, marcând și un deceniu de la Marea Unire și bucurându-se de colaborarea unor nume prestigioase, ca N. Iorga, Iuliu Maniu, Emil Hațieganu, Octavian Goga, N. Drăganu, Onisifor Ghibu, Vasile Goldiș, Al. Ciura ș.a. Literatură
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
dar mai ales promovarea scrisului și culturii în Basarabia, apărarea demnității celor ce conlucrează la această acțiune, precum și la punerea în valoare a forțelor literare locale din trecut și prezent, la afirmarea valorilor scrisului basarabean, prin introducerea lor în manuale, almanahuri etc., prin încurajarea inițiativelor menite să contribuie la propășirea literaturii în Basarabia ș.a.m.d. Se punea și problema înființării unei edituri locale, iar Pan Halippa, președintele comitetului de conducere, întreprinde demersuri la București pentru obținerea banilor necesari. Adunarea generală
SOCIETATEA SCRIITORILOR DIN BASARABIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289771_a_291100]
-
până la 1 noiembrie 1943, apoi săptămânal de la 4 noiembrie 1943 până la 15 aprilie 1947. La început a avut subtitlul „Teatru, sport, literatură, cinema”, modificat în câteva rânduri. Din 1946 iese cu titlul „Cațavencu” și subtitlul „Jurnalul patriotului naționale”. Editează și almanahul „Spectator”. Prim-redactori: C. Panaitescu (până în decembrie 1944), Sergiu Massler (până în august 1945), Mihail Vulpeș (până în decembrie 1945), Mircea Pavelescu (1946). În acord cu titlul, publicația își propune să aducă „mărturia sinceră și luminoasă”, „din stalul nostru la teatru, din
SPECTATOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289817_a_291146]
-
consună, În fond, cu calificarea de profet mincinos pe care o primește În 1935 acel Hakim din Merv de la Borges (În Istoria universală a infamiei). 14. Aceeași situație se Întâlnește În Persia Încă cu câteva secole mai Înainte: astrologii „publică almanahuri, diferite in-folio miniate care anunță epidemiile, epocile favorabile căsătoriilor, sarcinii, purgațiilor, băilor, circumciziilor, aplicării remediilor, schimbărilor de aer”, cf. Laignel-Lavastine și Vinchon, „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, op. cit., p. 616, conchizând că rolul astrologului este (Încă) egal cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Îi dictează lui Honigberger imaginarea unui public propriu, și cel pre-științific. Cremarea văduvei atrage apoi Însemnările lui Alesiu Olariu (1867), George Vuia (1873) și, indirect, Grigore N. Lazu (1881)4. O sistematizare ulterioară a producției literare din ziare, periodice și almanahuri va trebui să se ghideze și după menționarea obiceiurilor din Panjab (chiar Lahore), Kashmir și Bengal. Firește că aici trebuie văzut Încă un efect al armonizării culturale cu interesul promovat de Occident: „Aculturația din secolul al XIX-lea, propunând o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Literatura Română în Bucovina. Se numără, de asemenea, printre întemeietorii și principalii colaboratori la „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”, pe care a condus-o din iulie 1866 până în decembrie 1869. În coloanele acestei reviste, precum și în „Almanahul Societății Academice Social-Literare «România Jună»”, „Arhiva”, „Candela”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra” ș.a. i-au apărut cronici și articole, studii de istorie, de lingvistică și istorie literară, studii și culegeri de folclor. Cunoscut și apreciat, S. va fi ales în 1866
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
funcționează ca profesor la Academia Mihăileană și director al Tipografiei Mitropoliei, unde va scoate, în două volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
din Viena (1980-1981), cu o bursă Herder, primită la recomandarea lui Al. Rosetti. Este profesor de franceză la Liceul „Alexandru Ghica” din Alexandria (1975-1983), secretar literar la Asociația Scriitorilor din București (1983-1986), ocupându-se, împreună cu Traian T. Coșovei, de editarea „Almanahului literar”, iar în 1986 se angajează redactor la „Viața românească”. Începe să publice în 1971, la ziarul „Teleormanul”, unde dă o recenzie. Debutul care îl aduce în atenția opiniei critice se produce însă în 1974, la „Viața studențească” (cronică dramatică
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
documentația abundentă în antologii speciale, un fel de anexe ale sintezei: Poezie veche românească (1985) și Climat poetic simbolist (1987). De asemenea, începuse Dicționarul poeților români, din care s-a publicat un repertoriu al celor născuți până în anul 1800 (în „Almanahul literar”, 1988). Celor 82 de autori cuprinși în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 S. le-a adăugat „numele a 39 de literați care, din varii motive, au fost omiși”. Eseul despre G. Bacovia reia discuția din capitolul dedicat
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
Va fi redactor la „Tribuna” (1957-1970), redactor și director-adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la „Renașterea română” (1994-1995) și, din 1998, redactor-șef adjunct la „Cetatea culturală”. Își face debutul cu poezie la „Almanahul literar”, în 1954. Colaborează la „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Contemporanul” ș.a., semnând și cu pseudonimele S. Cerna și S. Coryll. Primul volum al lui S., Manuscris, publicat în 1962, una din puținele culegeri rezistente
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
termină și teologia. În 1857 este numit profesor la Școala Normală (Preparandială) orădeană, fiind și unul din susținătorii „lepturiștilor” de aici. Moartea lui, prematură, va fi deplânsă de elevi, trezind ecouri în presa românească din Transilvania. În „Diorile (Zorile) Bihorului”, almanah beletristic „naciunal”, scos în 1854 de Societatea de Lectură, S. și-a publicat o parte din scrieri (versuri, mai ales, dar și o proză și o seamă de „sentințe”), restul rămânând în manuscris. Postum, prin grija lui Iosif Vulcan, îi
SFURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
la Palma de Mallorca (până în 1953) și la Madrid (până în 1974). Scoate revistele „Analele politice”(1952) și „Liberty and Justice” (1953), scrie la „Chemarea”. Colaborează și la „Înșir’te mărgărite”, „Carpații”, „Curierul românesc”, „Buletin de informații al românilor din exil”, „Almanahul pribegilor români”, este prezent cu numeroase articole de politică internațională în ziarul „El Alcázar”. Scrie lucrări de istorie, precum Istoria partidelor politice în România (1958), Unirea națională, ideea forță a României moderne, în perspectiva istorică și în complexul politic european
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Mihnea [Mihnea Gheorghiu], Portretul unui intelectual, „Moldova liberă”, 1945, 206; I. G. Dimitriu, Cronica literară, „Înșir’ te mărgărite”, 1953, 10-11; Martor [Horia Stamatu], Bălăriile d-lui P. Șeicaru, „Libertatea românească”, 1955, 8-10; Constantin Xeni, Pamfil de ieri și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Țara noastră”, „Pagini literare” (unde susține rubricile „Însemnări”, „Idei - Oameni - Fapte”), „Gând românesc”, „Societatea de mâine”, dar și la „Gândirea”, „Dreptatea”, „Linia dreaptă”, „Lumea românească”, „Decalog”, „Porunca vremii” și „Revista Fundațiilor Regale” din București. După 1965 e prezent sporadic în „Almanahul literar”, „Astra”, „Atelier literar”, „Comentar”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Tribuna Sibiului”, „Viața românească”. Editorial a debutat în 1938 cu eseul Apărarea civilizației, pentru care i s-a decernat Premiul Scriitorilor
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
din Chișinău (din 1991). Debutează la ziarul „Calea spre comunism” (1971), fiind prezentă și în revista „Nistru” ș.a. Prima carte de poezie, Adagio, îi apare în 1989. Versurile i-au fost incluse în antologii precum Dintre sute de catarge (1984), Almanahul pădurii (1995), Portret de grup (1995), Moment poetic (1997), Metafore românești în Basarabia (1998) ș.a. Studiile și articolele de istorie literară îi sunt găzduite în „Contrafort”, „Convorbiri literare”, „Basarabia” etc. Poezia sa este concentrată până la o esență aforistică, tratând tema
TRIFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
UNGUREANU, Dănuț (28.X.1958, Calafat), prozator. A absolvit Facultatea de Hidroenergetică din cadrul Institutului Politehnic din București. Debutează în 1981, la „Știință și tehnică”, cu povestirea SF Vis de familie, desfășurând o activitate susținută în fandem. Colaborează la „Almanahul Anticipația”, „Orion”, „Helion”, „Paradox” ș.a. După 1989 intră în ziaristică. A primit în 1992 Premiul Eurocon pentru autor tânăr. Deși optzecist, coleg de generație în SF-ul românesc cu Cristian Tudor Popescu, Alexandru Ungureanu și Dan Merișca, U. debutează editorial
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
într-o serie nouă, „Tânărul scriitor”, organul special de promovare și îndrumare a debutanților, editat întâi ca buletin intern al cenaclurilor (1951), transformat în 1958 în „Luceafărul”, ca și „Iașul nou” (1950, din 1954 „Iașul literar”, din 1970 „Convorbiri literare”), „Almanahul literar” din Cluj (1949, reintitulat în 1954 „Steaua”), „Gazeta literară” (1954, în locul săptămânalului „Flacăra”, organ al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, devenită în 1968 „România literară”), „Secolul 20” (1957), „Caiete critice” (1979, supliment al „Vieții românești”, cu periodicitate
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
Scriitorilor Români, presa și scrisul rămânând preocuparea sa predilectă: va edita publicațiile „Viața literară” (1926-1941), dedicată „recunoașterii valorilor de artă” și „încurajării talentelor”, și „Santinela” (1939-1944), gazetă „pentru soldați”, va colabora de-a lungul timpului la „Adevărul literar și artistic”, „Almanahul literar”, „Azi”, „Brașovul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Graiul nostru” (Bârlad), „Muguri” (Câmpulung), „Revista Fundațiilor Regale”, „Sburătorul”, „Țara de Jos”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. A mai semnat O. K., Okeanos, i. val., I. Val. V. se afirmă ca poet
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor (1987), poate cel mai
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]