1,413 matches
-
Veac nou”, „Scânteia tineretului”, „Orizont”, „Meridian”. Director, în 1946, al Teatrului Național din Craiova, între 1947 și 1950 este redactor, apoi redactor-șef adjunct la „Flacăra” (inițial „Revista literară”). În 1950, îl înlocuiește pe Miron Radu Paraschivescu (bolnav) la conducerea „Almanahului literar” din Cluj, pregătind transformarea acestuia în revista „Steaua”. Transferat pe șantierul hidrocentralei de la Bicaz, editează aici în 1952-1953 ziarul „Zorii socialismului”. În 1953-1954, este trimis la Iași, ca redactor la „Iașul nou”. Înscris în 1946, se vede exclus în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Echinox”, cu povestirea SF Grădina de cenușă. Primul volum, culegerea de „ficțiuni speculative” Planetarium, îl publică în 1987. Prozele SF cuprinse în Planetarium sunt scrise de P. în contextul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, perioada „noului val”, a almanahului „Anticipația”, a fervorii cenaclurilor de gen și a fanzinelor. Un număr de tineri, majoritatea de formație pozitivistă, abordează literatura SF de pe alte poziții decât o făcuseră cei din generațiile anterioare, tributare în mare măsură unei viziuni idilice, ideologizante sau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
de Toledo, 1976, Eroul necunoscut, 1977), romanele duc la capăt, cu mijloace modeste, relatarea unor enigme. Date fiind personajele principale (milițieni, securiști, personaje istorice), ale căror acțiuni sunt consemnate sub inventarul pozitivului, literatura lui O. este în același timp un almanah de valori doctrinare oficializate în societatea comunistă. Caracteristic pentru această ipostază, Nopțile colonelului Bârsan (1973) este o prezentare romanțată a luptei de exterminare duse de Securitate împotriva „bandiților” care opun rezistență armată în munți. „Bandiții” ilustrează trăsătura opresivă a societății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
1944). Următoarea scriere e nuvela Întoarcerea lui Nicolae Coșoiu, publicată în „Lupta Ardealului” (1949). Primul volum de proză, romanul Pâine albă (1952; Premiul de Stat), va fi tradus în limbile maghiară, germană, bulgară și albaneză. A colaborat la „Lupta Ardealului”, „Almanahul literar”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. Scrierile lui M. din anii ’50 - Sfat prețios (1952), Matca (1953), Un flăcău pe plac (1953), Povestiri (1955) ș.a. - sunt puternic afectate de obediența față de exigențele propagandistice impuse literaturii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
ALMANAHUL ȘCOLARILOR, publicație apărută la București în 1947. Editat de Ministerul Educației Naționale (ministru fiind Ștefan Voitec), volumul își propune să adune un material cât mai diversificat, menit „să descrețească frunțile ostenite de studiu” ale tinerilor (Cuvânt înainte). Proză semnează Ionel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285292_a_286621]
-
, almanah literar apărut la Arad în 1859. Subtitlul acestei publicații a elevilor de gimnaziu și a tinerilor intelectuali români era „Almanah pe anul 1859 prin conlucrarea junimei clericale și studioase a claselor gimnaziale superioare”. Redactat de Mircea V. Stănescu-Arădanul, M. înscrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
, almanah literar apărut la Arad în 1859. Subtitlul acestei publicații a elevilor de gimnaziu și a tinerilor intelectuali români era „Almanah pe anul 1859 prin conlucrarea junimei clericale și studioase a claselor gimnaziale superioare”. Redactat de Mircea V. Stănescu-Arădanul, M. înscrie în sumar încercările poetice ale lui I. Goldiș, N. Christian, G. Crăciunescu, August Russu, Vincențiu și Iulian Grozescu, G. Popovici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
M. Marienescu, I. Puticiu și Moise Bota. Atanasie Șandor e autorul unui îndemn intitulat Încurajare spre înălțarea științelor folositoare și a limbei materne, scris în hexametri și pentametri, iar N. Christian semnează un articol-program, Onorați leptori, în care susține că almanahul apare pentru a „restatornici” limba română în publicistica și printre tinerii români din Arad. Însă publicația este interesantă nu prin literatura tipărită, ci prin polemica pe care a prilejuit-o. Sărăcia inspirației, dar mai ales limba hibridă întrebuințată de tinerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
1977, 20; D. D. Șoitu, Eugeniu Ștefănescu-Est, „poetul aproape centenar”, R, 1980, 1; Piru, Ist. lit., 270-271; Scarlat, Ist. poeziei, II, 347-350; Geo Bogza, Ca să fii om întreg, București, 1984, 193-194; Iliescu, Poezia, passim; Al. Raicu, La centenar: Eugeniu Ștefănescu-Est, „Almanahul literar”, 1987; Rotaru, O ist., III, 461-462; Cristea, Teleorman, 674-675; Dicț. scriit. rom., IV, 483-485; Firan, Profiluri, II, 281-282. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
1983-1990), Nicolae Oprea (din 1990). Comitetul de redacție este alcătuit din Al. Cerna-Rădulescu, Șerban Cioculescu, Augustin Z. N. Pop, Gabriel Țepelea, Ion Popovici, Corneliu Marcu, Ioana Girardi, Mihail Moșandrei. Periodic, revista editează și un număr de suplimente, „Biblioteca Argeș”, „Literatorul”, „Almanah Argeș”, „Poesis”, „Anticipația”, consacrate creației literare, îndeosebi poeziei, dar și scrierilor în proză. Revista își propune, cu formulări turnate în tiparul ideologic al momentului, să fie „locul de dezbatere amplă și pasionată a tuturor realizărilor și direcțiilor ce se manifestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
În 1952 se stabilește la Madrid și este, din 1954, alături de Traian Popescu, redactor la revista „Carpații” a lui Aron Cotruș. Colaborează cu versuri și proză la mai multe reviste ale exilului, mai ales la „Înșir’te mărgărite”, „Carpații” și „Almanahul pribegilor români”, fiind inclus într-o Mică antologie a poeziei românești în exil (1959). În „Carpații” publică, de asemenea, numeroase comentarii critice la rubrica „Ecouri. Reviste” și ia atitudine împotriva criticii practicate și în Occident din perspectivă extraliterară, amendând opiniile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
ALMANAHUL LITERAR, publicație apărută la București între 1969 și 1990, editată de revista „România literară”. Primul număr îl are ca redactor-șef pe Ben Corlaciu. Din 1970 este editat de Uniunea Scriitorilor din RSR, păstrând, până în 1972, același redactor-șef. Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285285_a_286614]
-
1973 caseta redacțională menționează doar redactorii responsabili: Matei Gavril și George Alboiu. Din 1975 este editat de Asociația Scriitorilor din București, fără alte precizări redacționale. Cu volumul din 1979 apare ca redactor responsabil Mircea Micu. Publicația reia vechea tradiție a Almanahului Societății Scriitorilor Români. Rubrici: „Interviu”, „Salba salbelor”, „Evocări... corespondențe”, istorie și critică literară, teatru, cinema, plastică, umor, varia, jocuri, femina, sport, automobilism etc. Pe lângă substanțialul supliment „Poesis”, se întâlnesc nume prestigioase ale liricii românești: Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Eugen Jebeleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285285_a_286614]
-
haiku, precum și poeme de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu. A tradus în limba română versuri de Victor Hugo, Alfred de Musset, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, care au apărut în antologii ca Almanahul mării (1988), Fereastra dinspre mare (1995), Solstițiu de purpură (2000). Este laureat al unor concursuri și festivaluri de poezie din țară, la care se adaugă premiul oferit de „Revue française” pentru poeme scrise în limba franceză și cel oferit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (Gălănești-Rădăuți). Este alcătuit de protoiereul Adrian Acostăchioaie și de scriitorul Dumitru Covalciuc; coordonator - George Muntean (de la numărul 2/1994-1995). În primul număr, se publică un substanțial istoric al lui George Muntean despre Tradiția almanahurilor și calendarelor bucovinene, având în vedere o perioadă de peste 180 de ani, evocări ale unor personalități ale culturii românești din Bucovina (Teoctist Blajevici, Nectarie Cotlarciuc ș.a.), versuri ale poeților bucovineni (G. Rotică, Vasile Huțan ș.a.), folclor din Țara Fagilor. Numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286023_a_287352]
-
avansat maior post-mortem. Debutează în 1901 la „Gazeta nouă” (Craiova), tipărind sporadic în nenumărate alte periodice: „Patria”, „Reporterul”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Universul”, „Cazarma” (Iași), „Foaia ilustrată” (Budapesta), „Frăția românească” (Iași), „Fluierașul”, „Calendarul Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor”, „Almanahul Societății Scriitorilor Români”, „Junimea literară”, „Viața literară” (Craiova), „Zorile” (Târgu Jiu) ș.a. Face parte din primul colectiv de conducere al revistei „Ramuri”, fondează în 1903, alături de actorul Ștefan Braborescu și de publicistul I. C. Popescu-Polyclet, „Noua revistă olteană”, iar împreună cu C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
fost un remarcabil actor de tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință, care îi vine din experiența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință, care îi vine din experiența de om de teatru, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
prozatorului stârnește la unii cronicari reacții acide, câteodată nedrepte. Cu proză, texte dramatice, articole, însemnări de călătorie P. colaborează la „Revista scriitoarei” („Revista scriitoarelor și scriitorilor români”), „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul”, „Universul copiilor”, „Duminica «Universului»”, „Rampa”, „Calendarul almanah al ziarului «Universul»”, „Vremea” ș.a. Frecventează cenaclul Sburătorul, iar din 1934 este membră a Societății Scriitorilor Români. Poate că râvnind ieșirea la rampă ca dramaturg, P. nu s-a prețuit îndeajuns ca prozatoare. Nici măcar nu a stăruit să își scoată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
volum beneficiază, la apariție, de o cronică în mai multe numere, semnată de Saviu Bratu. Devierile de la linia trasată de partid sunt prompt „demascate” și sancționate. Astfel, S. Damian, în Poezia indirectă și atemporală (11/1954), critică aspru poeții de la „Almanahul literar” din Cluj pentru caracterul antipartinic al liricii lor. N. Doreanu, în Scrisoare deschisă către bietul Ioanide (4/1954), îl acuză violent pe G. Călinescu de deviaționism ideologic. De ochiul vigilent al criticilor înregimentați nu pare să scape aproape nimeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
din 2008, din noul Cod silvic, multe dintre interesele pădurii sunt înlocuite cu interesele celor care o valorifică (caseta 18), consecința fiind și haosul din gestiunea actuală a fondului silvic<footnote Militean, R. (2009), „Aberații în noul cod silvic”, în Almanahul Mediului, nr. 1, Editura Eurolobby, București, pp. 97-102. footnote>. Caseta 18. Anomalii în Codul silvic (Legea nr. 46/2008) - Administrația parcurilor naționale și naturale depinde de entitatea (ROMSILVA) interesată de exploatarea pădurii, în principal - Dreptul de veto al Ministerului Agriculturii
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
pollution potential of an industrial plant”, în Natural Resources and Energy: Non Dissipation and Management, vol. 4, nr. 3, pp. 25 30 Manea, G. (2008), Energii în așteptare, Editura IRE, București Militean, R. (2009), „Aberații în noul cod silvic”, în Almanahul Mediului, nr. 1, Editura Eurolobby, București, pp. 97-102 Mironescu, R. (2003), „Globalizarea în viziunea Parlamentului European”, în Buletin Informativ, nr. 1, Editura România de Mâine, București Mohanu, G., Ardelean, A. (1993), Ecologie și protecția mediului, Editura Scaiul, București Năstase, G.
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Scriitorilor Români, presa și scrisul rămânând preocuparea sa predilectă: va edita publicațiile „Viața literară” (1926-1941), dedicată „recunoașterii valorilor de artă” și „încurajării talentelor”, și „Santinela” (1939-1944), gazetă „pentru soldați”, va colabora de-a lungul timpului la „Adevărul literar și artistic”, „Almanahul literar”, „Azi”, „Brașovul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Graiul nostru” (Bârlad), „Muguri” (Câmpulung), „Revista Fundațiilor Regale”, „Sburătorul”, „Țara de Jos”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. A mai semnat O. K., Okeanos, i. val., I. Val. V. se afirmă ca poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
să renunțe la cariera profesorală de la Caransebeș din cauza conflictului cu „unii consistorialnici de la cârma eparhiei”. Revenit la Sibiu, intră în redacția „Telegrafului român”, pe care nu o va părăsi până la moarte. A fost membru corespondent al Academiei Române (1904). Colaborează la „Almanahul învățătorilor”, „Amicul poporului. Calendar pe anul 1921”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Calendarul poporului”, „Convorbiri literare”, „Dacia Traiană”, „Drapelul”, „Familia”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Foaia ilustrată”, „Învățătorul bănățean”, „Lucefărul”, „Răsăritul” (Palanca-Bacău), „Sfatul” (Sighet), „Telegraful român”, „Transilvania”, „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
de azi”, „Bis”, „Vestea”, „Știrea”, „Informatorul”, „Convorbiri literare”, „Litere”, „Pământ bănățean”, „Azi” (unde a fost redactor), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista dobrogeană”, „Comuna”, „Floarea de foc”, „Răboj”, „Viața literară”, „Lumea românească”, „Cuvântul”, „România satelor”, „România literară”, „Familia”, „Meridian”, „România”, „Almanahul ziarului «Timpul»”, „Teatrul Național”, „Biruința noastră”, „Arta nouă”, „Dumineca”, „Vremea” (unde, peste ani, își mută rubrica „Țintar”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Spectator”, „Ramuri”, „Viața românească” ș.a. Îl preocupă o varietate de subiecte, făcând dovada calităților sale de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]