10,371 matches
-
doline. Sectorul cel mai pitoresc este reprezentat de Cheile Bicazului, de cca. 7 km, lungime cu versanți verticali, numeroase surplombe, marmite și mici peșteri (Munticelu, Suhardului). Porțiunea cea mai spectaculoasă poartă numele de Gâtul Iadului, străjuită la înălțime de Piatra Altarului. La obârșia Bicazului, în anul 1837, a luat naștere Lacul Roșu, prin bararea pârâului cu materiale aduse de pe versantul Muntelui Ghilcoș (Ucigașu), în urma unei alunecări. Materialele rezultate au umplut albia Bicazului formând un baraj natural între Muntele Ghilcoș și Muntele
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
multe urme în Munții Orăștiei (subdiviziune a Munților Șureanu), acolo unde se afla Regatul lui Decebal. Vestigiile dacice au fost descoperite mai ales la Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Bănița, Căpâlna, Piatra Roșie. La Sarmizegetusa Regia s-au identificat un sanctuar, altare și, se pare, un calendar sub forma unor coloane de andezit. Pe lângă vestigiile arheologice, s-au descoperit și unele podoabe, cum sunt brățările din aur pur, dar și monezile de aur specifice dacilor, numite „kosoni”. Pentru valoarea lor, cetățile dacice
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și Tușnad (cu celebrele cratere, în care s-au format Lacul Sf. Ana și Tinovul Mohoș). Munții Hășmaș, cu un relief carstic bine dezvoltat, atât subteran (Peștera Munticelu, Peștera Suhardului, Avenul Licaș) cât mai ales la suprafață (Cheile Bicazului, Piatra Altarului, Piatra Singuratică, Suhardul Mic ș.a.); în acest areal se găsește și stațiunea Lacul Roșu; depresiunea Praid, cu cea mai veche salină pentru tratament, și stațiunea Sovata, dezvoltată în jurul Lacului Ursu, în apele căruia s-a studiat, pentru prima oară, fenomenul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
este adevărat. A venit ziua când am plecat din maternitate și am ajuns acasă. când m-am simțit mai în puteri, am început să caut, prin bisericile din Iași, icoana Maicii Domnului în albastru. știam că la Frasin icoana de pe altar era în albastru, dar în Iași n-o găseam. și încă un amănunt: În Mitropolie intrasem de multe ori, dar aveam în minte numai icoana din stânga, cea îmbrăcată în argint. Plec într-o zi de la serviciu, cu direcția stabilită automat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să intru în biserică! Am intrat. După ce am trecut de uși parcă mă trăgea cineva cu ața. Nu m-am oprit să fac o cruce, nu m-am uitat în dreapta nici în stânga, am mers ca o păpușă trasă până în fața altarului. Acolo m-am oprit. Apoi am ridicat privirea. și am văzut-o pe Maica Domnului pe icoana altarului. Atunci am înțeles de ce m-a chemat acolo. M-am închinat ei, iam mulțumit pentru cei doi copii pe care mi-i
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
m-am oprit să fac o cruce, nu m-am uitat în dreapta nici în stânga, am mers ca o păpușă trasă până în fața altarului. Acolo m-am oprit. Apoi am ridicat privirea. și am văzut-o pe Maica Domnului pe icoana altarului. Atunci am înțeles de ce m-a chemat acolo. M-am închinat ei, iam mulțumit pentru cei doi copii pe care mi-i dăduse și am plătit la picioarele Sf. Parascheva o slujbă de 40 zile pentru Maica Domnului - Maria. Au
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
apă cristalină. Atunci a apărut Maria, îmbrăcată în haine împărătești alb-argintii strălucitoare cu marginile și ghileții aurii, cu coroana pe cap și mi-a făcut semn s-o urmez. Am urcat la biserica din Frasin, unde Ea a intrat în altar și a ieșit prin ușile împărătești. Pe mine m-a oprit exact în mijlocul bisericii, mi-a aruncat o anafură, m-a binecuvântat și mi-a arătat spre est, spre Bucșoaia, unde este biserica catolică. Am întors capul și am văzut
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
meu, s-a apropiat foarte mult de noi în ultimii ani ai vieții sale și ne-a povestit multe lucruri frumoase din viața și munca sa. Ne-a povestit câte biserici a pictat, printre altele și iconițele ovale (medalioanele) de pe altarul pe care sunt depuse moaștele Sfintei Parascheva. Domnul profesor ne-a spus că pentru Sfânta Parascheva a folosit-o ca model pe fiica sa, Mioara, care trăiește și vă poate confirma spusele mele. și m-a întrebat dacă nu văd
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
desăvârșirea acestor opere (acest „Ghid turistic” încă n-a apărut, dar poate Biserica se va gândi să-l scoată, pentru ca lumea să cunoască și să admire buchetul neprețuit, fie și numai cel din Iași - 49 biserici și mănăstiri și 52 altare până în 1989). Pentru că vorbim de Sfânta Parascheva, mai trebuie să vă transmit o informație, primită de la dl.Parfene G. cu mulți ani în urmă: în timpul anului, moaștele Sfintei Parascheva au un câmp energetic obișnuit pentru un sfânt, deci mai larg
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de la serviciu ca să ajung la slujbă; s a mai uitat o dată lung la mine și mi-a spus să aștept până termină toate slujbele în biserică. Am așteptat și, când femeile începuseră deja să măture, am îngenuncheat în ușa din stânga altarului, am ascultat și trăit moliftele. Am mulțumit și am ieșit din biserică foarte atentă să văd ce mi se întâmplă. După câțiva pași am avut o ușoară amețeală, dar până să pun mâna pe gard trecuse deja. Asta a fost
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nimic; asta înseamnă că fiecare trebuie să-și poarte singur de grijă, înainte de a se hotărî la acest gest. Personal am asistat la o scenă penibilă înainte de Paști, când unei tinere i s-a refuzat pur și simplu împărtășania în fața altarului, numai pentru că nu se spovedise la acel preot. A plecat copila cu capul plecat din biserică, dar la bietul ei suflețel nu s-a gândit nimeni; la urmările acelui „gest preoțesc” în gândul și comportamentul tinerei nici atât. Nu știu dacă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat (Nocturnă) Însuși trupul cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini, O, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși lumea ("Lumea devine temniță, spital" Nocturnă). Altarul cerului se prăbușește peste poet, conștiința lui este terorizată de surpări apocaliptice. Natura dușmană provoacă o prăbușire în microcosmos. Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și se-nchina și parcă ne apăra sfântul proroc! S-a înălțat la ceruri tras de caii de iarnă în drumul lui anotimpuri se răstoarnă, Cine știe ce-o să mai vină, ce frig în orbite, sau ce foc va arde altare învinuite de păcat, de pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce suna ca o lăută spartă. Mama Lucreția credea în minuni și în astrele opale, citea toată vremea romane despre grădinile misterioase ale castelelor medievale. Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Ni s-a spus să rămânem în legătură cu doamna Mischi care ne va comunica când putem îngropa copilul. Până și preotul era inclus în prețul instituției. Am hălăduit prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți reculege într-o asemenea măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește; te străduiești chiar să calci mai
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În sentimentul ei pentru Vâlsan era ceva imperios, “absolut”, o exagerare de care este conștientă. Ea dorea să iubească, deși simțea câteodată dragostea ca pe o patimă, o răstignire pe altarul iubirii. Comparația ei în suferința cu ipostaza Fiului Ceresc: “o scuipaseră...îi puseseră spini...ca și Fiului...și ei...deodată cu unicul, cu minunatul!”, este o exagerare, o comparație blasfemitoare. Pasiunea unei plăceri, suferința unei voluptăți, în fond, pot fi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu fiii lui [...] și nepoților lui, fiii lui Stoican, să le fie satele anume: Mărginenii toți [...] și Breaza toată, cu muntele ei de la Florei și de la Negraș[...]". Tot din anul 1510 datează și o inscripție descoperotă pe piciorul mesei din altarul bisericii ctitorite la Podu Vadului mult mai târziu, în anul 1810. Acest izvor epigrafic menționează: anul 1510, numele unui oarecare Popa Gheorghe și numele localității Breaza. Coroborate, datele oferite de cele două izvoare istorice ne determină să afirmăm că în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare, Din tot ce-a fost lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noastră, oricât de neagră o vedem noi, nu împlinește vreo solie în lume ? Pe de altă parte, nu cumva unica ființare este cea umană (cum urma să creadă și Heidegger), iar omul, prin destinul său, o ucide: "Înjunghiem ființa pe-altarul omenirii" (Sein zum Tode, heideggerian). Concluzia poetului este că unica, ideala salvare de o existență a răului și a morții, este visul o supraființă, posibilă în iubirea absolută. Rezumând diversele sale "intuiții metafizice", cum singur le definește, Eminescu introduce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dar are cumva vreun sens să căutăm sensuri ? Nu trebuie doar să acceptăm totul așa cum este și să serbăm șansa că existăm ? Căutarea sensului ultim nu scoate omul din circuitul existențial ? După ce se întreabă dacă nu cumva "junghiem ființa pe-altarul omenirii", Eminescu opune pesimismului și revoltei din Mortua est! întrebarea fundamentală: dar dacă viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tuturor sufletelor decât aici. Orice vechi volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune ”. În bisericile ortodoxe de rit vechi întâlnim aceeași structură organizatorică internă ca în cele ortodoxe românești : altarul, naosul și pronaosul. Altarul, în formă semicirculară și orientat spre est, reprezintă spațiul tainic în care se săvârșește slujba. Majoritatea bisericilor au trei intrări: una în partea opusă altarului și două pe laterală, pentru accesul bărbaților. Elementele care diferențiază biserica
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Orice vechi volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune ”. În bisericile ortodoxe de rit vechi întâlnim aceeași structură organizatorică internă ca în cele ortodoxe românești : altarul, naosul și pronaosul. Altarul, în formă semicirculară și orientat spre est, reprezintă spațiul tainic în care se săvârșește slujba. Majoritatea bisericilor au trei intrări: una în partea opusă altarului și două pe laterală, pentru accesul bărbaților. Elementele care diferențiază biserica lipovenească de celelalte biserici
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]