2,496 matches
-
reminiscență de credințe arhaice se operează în favoarea lipsei de informare. Dar forța i se datorează unei valori simbolice: pericolul apropierii corporale este, din Antichitate, o temă recurentă a discursului rasist, care utilizează referința biologică pentru a pune bazele pentru excluderea alterității". Să amintim, într-adevăr, funestele conotații ale unor neologisme răspîndite de anumite partide extremiste, precum "sidos", "sidatoriu". Bineînțeles, de atunci au fost întreprinse numeroase cercetări, mai ales de către Themis Apostolidis (1994, 2000), Claudio Bosio (1993), Robert Bastien et al. (2000
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cineva ia în seamă o serie de repere (și ne ia în seamă!) legate de ceea ce realizăm efectiv sau vrem să facem mai departe. Avem nevoie de „semne” din partea celor din jur, avem nevoie de întăriri sau judecăți din direcția alterității. Mai ales dacă estimările sunt bune, dar nu trebuie subestimate nici judecățile greșite survenite la un moment dat (pentru că ne forțează să le contrazicem!). Recunoașterea succesului ne deschide calea spre noi năzuințe, spre noi realizări. Succesul generează trăiri afective pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de "intensificare existențială", exprimată în teatrul european cu ajutorul cuvântului "tradus" în gest scenic. De fapt, esența (melo)dramaticului (și a vieții) se decantează în orizontul "logos"-ului, perceput ca modalitate fundamentală de afirmare a personalității umane și de interacțiune cu alteritatea, prin dialog, în vederea cunoașterii de sine. De aceea, s-a spus, numai în dramă "individul are nevoie de Celălalt", pentru că doar drama "exprimă nevoia reală și gravă de recunoaștere", și numai aici totul se petrece "în sferele cele mai adânci
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului" lovinescian, cum și al confruntării dramatice cu alteritatea feminină (bărbatul se raportează obstinat la trecut, pe când femeia se agață doar de prezent), pe fondul unui simbolism ambivalent, circumscris de leitmotivul oglinzii. Sub semnul lui Narcis se și joacă, de altminteri, "comedia dragostei", ca un spectacol regizat în fața oglinzii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fi ușor identificate la nivel discursiv, dar și la cel al politicilor curente. Explicația pentru ceea ce se întâmplă după 1848, devenit un an reper și pentru schimbarea de ton înregistrată ulterior din partea unei bune părți a elitei politice românești față de alteritatea existentă în Principatele Române, dar mai ales față de reprezentanții etniei evreiești, o putem obține dacă avem în vedere existența unui capitalism aflat la începuturile sale, anumite greșeli strategice comise de actorii politici majori și nu în ultimul rând o importantă
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
acutizare a "problemei evreiești". Responsabilitatea pentru această situație aparține, credem, deopotrivă elitei intelectuale și politice care, prin acțiunile sale, încurajează practic o perpetuare a unor stereotipuri în locul unui efort în direcția formării altei imagini decât cea existentă până atunci asupra alterității. Un rol important în această direcție revenea presei românești care, profitând de libertatea de exprimare existentă, găsea de cuviință să contribuie la menținerea coeziunii grupului majoritar prin prezentarea evreilor drept pericolul cel mai serios la adresa națiunii române. Chiar dacă erau ziare
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
politici ca, o dată ajunși în poziții decizionale, să conceapă diferite mecanisme de funcționare a statutului român doar pentru majoritari, chiar dacă în felul acesta se îndepărtau de spiritul epocii. Fără a fi recunoscută vreodată, exista în maniera aceasta de respingere a alterității și o uriașă teamă de concurența pe care o aduceau etnicii evrei mai ales în domeniul economic. Chiar dacă și în privința disponibilității de acceptare a celuilalt presiunea externă juca un important rol, treptat societatea românească demonstra că atitudinile ce puteau fi
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
evrei dețineau afaceri importante în zona comerțului și a industriei. Petițiile de protest adresate Constituantei transmiteau un mesaj cât se putea de clar factorului politic; liberalizarea cerută în repetate rânduri nu cuprindea, în viziunea momentului, și o altă atitudine față de alteritate decât cea existentă în Evul Mediu 616. Aproape toți cei care interveneau în timpul dezbaterilor asupra formei pe care trebuia să o aibă articolul ce permitea acordarea cetățeniei române făceau trimitere la nemulțumirile existente deja în țară la adresa evreilor și nu
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
manifestat de un grup de lideri, formați intelectual și politic în spațiul occidental, nu avea să fie suficient pentru ștergerea tuturor "elementelor" specifice medievalității. O parte importantă a acestora avea să fie evidentă din modul în care se raportau la alteritate, nu doar clasa politică, ci și aceia care resimțeau în mod direct contactul cu "străinul". După instabilitatea politică din primul an al noului regim politic, existau destule semnale potrivit cărora trecerea în noul an calendaristic urma să aducă și o
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
la jocul politic care se remarcaseră, pe parcursul mai multor ani, prin luările lor de poziție față de problema evreiască, existența unor mari diferențe între adevăratele lor convingeri și acoperirea lor verbală, dar și o modalitate aparte de a concepe relația cu alteritatea. Numeroasele presiuni externe se dovedeau insuficiente pentru producerea unei schimbări interne care avea să-și mai aștepte o bună perioadă de timp materializarea. Capitolul V Consolidarea unui nou regim politic Dorința de a pregăti cât mai bine acțiunea de îndepărtare
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Brătianu, Acte și Cuvântări, publicate de George Marinescu, București, Editura Cartea Românească, 1936. I.C. Brătianu, Viața și faptele sale (1821-1891), f. l., Imprimeriile Independența, f. a. Ioncioaia, Florea, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române (secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza". Ionescu, Virgil, Mihail Kogălniceanu. Contribuții la cunoașterea vieții, activității și concepțiilor sale, București, 1963. Iordache, Atanasie, Originile conservatorismului politic din România, București, Editura Politică, 1967
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. 548 Florea Ioncioaia, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române( secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, editura Universității Al. I. Cuza, p.168. 549 Baronul Kreuchely era cel care relata despre acest incident dar și despre opinia amintiă a funcționarului român în cotombrie 1823. Ibidem, p.
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
de o parte a ei poemul,/ de alta pomii de sânge ai lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în sfera unei alterități pierdute: „Eu stau în istovitul leagăn al privirii/ ca într-un jilț străin/ pe care-l afli cald/ de trupul celui ce l-a locuit o clipă înainte// Și-ncet căldura lui mă cotropește/ aproape cred că l-am iubit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
prin concurență (animată de idealuri etice, de rațiuni utilitare sau de plăcere). Odată ce reduce relațiile cu "Celălalt" la un transfer de afect, toate devin raporturi de rivalitate. Societatea nu construiește imitație decât pe baza concurenței, în dependență de prezența unei alterități afectate de o cauză care ajunge să ne intereseze în mod direct. Consecință a acestui fapt, dorința presupune construcția mentală a unei relații privilegiate cu altcineva. Angajarea într-o rivalitate implică proiecția prealabilă a unui "seamăn". De altfel, prima propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Ne lăsăm afectați de afecțiunea persoanei iubite și ceea ce i se întâmplă în rău sau în bine celui pe care îl îndrăgim, ne atinge și ne mișcă în același sens. Pe acest model, al investiției privilegiate într-o relație cu alteritatea, se construiește apoi întreg mecanismul imitației sociale pentru că nu trebuie neapărat să iubim, ajunge să credem că ne asemănăm. Schema imitației sociale implică astfel una dintre cele mai vechi teme ale filosofiei morale, faptul că poftele nu ne aparțin: "alții
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
este că aceasta este traversată de la un capăt la altul de conștiința lucidă că nihilismul este o umbră constantă care ne însoțește în mod inevitabil când gândim în absența zeilor sau când ne închipuim că transpunem în limbaj negativitatea, limita, alteritatea. Și este exact ce se întâmplă în cele trei volume din "summa theologica" cu care Bataille a debutat ca filozof: Experiența interioară (1943), Vinovatul (1944), Despre Nietzsche (1945). În privința lui Cioran, gândirea sa ar cere un discurs articulat, de asemenea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un inimicus, așadar cel care nutrește sentimente ostile pe plan personal, nici un rivalis, sau concurent, nici un adversarius, cu alte cuvinte adversarul în general, ci hostis, inamicul "patriei", inamicul public, politic, cel care este pur și simplu "altul" și care în alteritatea sa ireductibilă cere să fie înfruntat în singura dispoziție adecvată, cea strategic-conflictuală a luptei. Dar nu am înțelege cu adevărat teza lui Schmitt dacă nu l-am încadra în orizontul problemei care a constituit firul conducător al gândirii sale și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
proiectată și realizată sistematic prin acțiuni intenționate, ci un proces „natural”, „organic”, foarte legitim și acceptat de către comunitate. „Revoluțiile”, în sensul de schimbări accentuate și foarte vizibile, au loc la marginea structurii existente: schimbarea poziției femeii în societate, toleranța față de „alteritate” (față de diferențe etnice, orientări sexuale), lupta împotriva violenței/agresiunii sexuale, contracararea excluziunii sociale. O asemenea formă a procesului de schimbare se regăsește cu claritate în configurația instituțiilor politice. Acestea nu dezvoltă programe politice de schimbare globală, planificată pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pp. 248-291 Baudrillard, Jean (1994), Simulacra and Simulations, trad. de Sheila Faria Glaser, Ann Arbor, MI, University of Michigan Baudrillard, Jean ([1968] 1996), Sistemul obiectelor, trad. de Horia Lazăr, Cluj-Napoca, Ed. "Echinocțiu" Baudrillard, Jean; Guillaume Marc ([1994] 2002), Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Pitești, "Paralelă 45" Baudrillard, Jean ([1970] 2005), Societatea de consum Mituri și structuri, Trad.de Alex Matei, București, "comunicare.ro" Badrillard, Jean (2007), În the Shadow of the Silent Majority, trad. de Sylvère Lotringer, Chris Kraus
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Cmeciu, Iași, POLIROM Marková, Ivana ([2003] 2004), Dialogistica și reprezemtările sociale, trad. de Adrian Neculau, Iași, POLIROM Manghani, Sunil; Piper, Arthur; Simons, Jon (editori) (2006), Images: a Reader. London, Thousand Oaks, New Delhi, Sage Publications Marian, Rodica (2005), Identitate și alteritate, București, Ed. Fundației Culturale "Ideea Europeană" Marinescu, Valentina (2002), Muncile casnice în satul românesc actual studii de caz, Iași, POLIROM Merrell, Floyd (2001), "Lotman's semiosphere, Peirce's categories, and cultural forms of life", în Sign System Signs, 29 (2
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a pătruns puternic și în alte discipline socioumane decât psihologia socială, sociologia și antropologia culturală, în special în istoriografie, mai ales sub influența Școlii Analelor de la Paris. Istorici, inclusiv cei de la noi, se apleacă acum cu sârg asupra studierii imaginii „alterității”, a concepției despre „străini” și „autohtoni”. De foarte multe ori însă, discursurile diferitelor discipline rămân paralele; abia mai recent încep să se producă infuzii teoretico-metodologice reciproce și în abordarea problematicii in-group/out-group. 1.2. Relații intergrupaletc "1.2. Relații intergrupale
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem filosofic - oferă o soluție la problema relației sexuate. Alteritatea creează o problemă în povestea de iubire, ea este venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie încorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, precum și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să Însemne nicidecum de a face abstracție de ființă În definirea umanului din noi, nici că ființa ar trebui tratată cu dispreț ci că pur și simplu trebuie să Înțelegem ființa umană - cu adevărat umană - pornind de la altul-decât- ființa. Altul-decât-ființa, alteritatea pură, acel absolut altul care niciodată nu este reductibil la propria ființă dar care - prin simpla sa existență - este constitutiv de umanitatea ființei Eului, este Celălalt. * Esența ființei se găsește În Însăși ființă, mai puțin esența ființei umane (care se
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În cunoaștere. I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Despre identitate și diferență „Ca manifestare a unei rațiuni, limbajul trezește (exprimăă În mine și În celălalt ceea ce avem În comun. Dar presupune, În Însăși intenția sa de a exprima, alteritatea noastră și dualitatea noastră ... Transcendența interlocutorului și accesul spre celălalt prin limbaj, reprezintă efectiv dovada că omul este o singularitate.” Și este singular Într-o cu totul altă manieră decât cea a individualilor care se subsumează unui concept generic, păstrându
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
un scenariu teoretic vizând descrierea comunității sociale ideale bazată pe etică și comunicare se impun: 1. Omul nu se poate realiza existențial În afara condițiilor de Dasein. Existența nici nu ajunge prin ea Însăși la realizarea de sine, are nevoie de alteritate. În acest fel, comunicarea dobândește o importanță majoră Întrucît prin celălalt omul ajunge să Alvin Toffler plasează Începutul acestei revoluții În orizontul temporal al deceniului șase al secolului trecut, 1956 fiind omul În care, pentru prima dată, „gulerele albe” și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]