1,141 matches
-
limbei naționale. Limba germană e foarte bogată în vorbe, în urma înlesnirii cu care dintr-o radicală se pot forma o mulțime de cuvinte {EminescuOpIX 407} derivate, fie prin adăogirea unei sufixe, fie pre altă cale. Acuma d-nii scriitori căutau a altoi limbei noastre fizionomia alteia cu totului străine de ea și prin acest soi de cultivare a limbei au ieșit la lumină fenomene cari au dat ocazie penelor satirice să facă haz de jurnalistica de peste Carpați, care altfel în privirea onestității
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
obicei la pomii tineri și consta în crestarea în formă de „T” a cojii puietului, introducerea mugurului în crestătură și legarea acesteia. În fiecare sat existau doar câțiva oameni care stăpâneau știința altoirii. În virtutea tradiției, aceștia aveau dreptul să altoiască oriunde pe moșia satului și se credea că cel care altoiește mai mult în folosul obștii era lipsit de păcate pe lumea cealaltă. Am dori să menționăm aici, ca un element pitoresc, modul de culegere a fructelor din pomii mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
T” a cojii puietului, introducerea mugurului în crestătură și legarea acesteia. În fiecare sat existau doar câțiva oameni care stăpâneau știința altoirii. În virtutea tradiției, aceștia aveau dreptul să altoiască oriunde pe moșia satului și se credea că cel care altoiește mai mult în folosul obștii era lipsit de păcate pe lumea cealaltă. Am dori să menționăm aici, ca un element pitoresc, modul de culegere a fructelor din pomii mai înalți. Se folosea, pentru aceasta, o ustensilă specială, numită „îmbucătoare” (proțap
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și se făcea rană. Existau două feluri de „arici”: unul masculin, care se localiza într-un singur loc, și „aricioaica”, forma care se înmulțea în tot corpul. Nălbarul 1 se folosea pentru tratarea „ariciului” la vite, cu un briceag de altoi, un cosor, un cui de fier și untură de porc. Vita bolnavă se imobiliza și i se punea căluș în gură. Aceasta avea în cerul gurii o pată vânătă, de mărimea unui vârf de deget. Folosind cosorul, se inciza locul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a lui Daniel Bănulescu se petrece într-un spital de boli nervoase. Fiecare personaj are altă maladie psihică și reprezentanții principalelor religii încearcă să-i convertească. E un fel de Marat-Sade combinat cu Zbor deasupra unui cuib de cuci și altoit cu religie. Principial însă, nebunii incurabili nu sunt interesanți ca personaje, pentru că acțiunile lor sunt imprevizibile și incoerente. Spitalul special este o piesă a lui Iosif Naghiu în care, experimental, într-un salon sunt puși un terorist și o victimă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
deși răspundea de acțiune, se află în rândul dintâi al detractorilor mei, deși când ie șise din 159 pușcărie și nu-l primea nimeni, am riscat și l-am făcut om... O alta, care murea de foame și tocmai o altoise bine soția celui cu care trăia, a șters-o fără sunet, după ce și-a însu șit banii de pe niște chitanțe. Un fel de lucrător care la întrebarea ce știe să facă răspunde "orice", angajat pentru niște instalații, face "orice" și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
om din popor, e un tip haios și poate bea românește, poate dansa românește, ba chiar și țigănește, și dacă o mai face uneori de oaie, ce să-i faci, c-așa-i românu' când se mai porcește, și te altoiește, românește. încolo, poporul în marea lui majoritate, își are și el neliniștile sale și de o vreme trăiește mereu sub semnul Apocalipsei, sau mă rog, al Apocalipselor, de fapt, fiindcă în fiecare săptămână, se descoperă de mass-media o nouă Apocalipsă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
traducere și note de Preot Prof. Dr. Ioan Rămureanu, EIBMBOR, București, 1997, p. 15-16. footnote>. Cuvântul lui Dumnezeu, rostit prin fericitele glasuri ale sfinților, nu este de ajuns a-l străbate cu ochii și cu buzele, ci „trebuie să te <<altoiești>> acestuia, să încerci să-l trăiești, să te îmbibi cu el, așa cum făceau Părinții cei vechi, nu numai din încercare, dintr-un fel de gând de ispitire, ci și din evlavie trebuie să te străduiești să-l pătrunzi, să te
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
de culpabilitate. La fel ca în alte situații asemănătoare, agronomul simte nevoia singurătății și a unui sever examen de conștiință. Vinovat, se condamnă sever pentru egoismul său ("nu văzuse pentru că nu-i convenise să vadă; și la dânsul totul se altoia pe egoismul esențial omului: interesul îi întunecase luciditatea") și mai ales pentru iubirea purtată Silviei ("dragostea e exclusivă și egoistă"), ce-i alteraseră grav simțul realității, făcându-l să-și piardă încrederea în sine, adică "ultimul refugiu al sentimentului personalității
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
5D", nici alte invenții nu modifică credința autorului că viața este o taină a naturii nepătrunsă de mintea omenească, sau poate, cum spunea undeva Nicolae Iorga, o erată la legile lui Dumnezeu. La vida es sueño naște realismul fantastico mitic altoit de A.P.B., pe realismul balzacian. În rest, lumea-i cum este și ... asemenea eroilor din Geanta cu ... suntem noi. Adică, înnotăm în Fluviul Uitării. Cei mai mulți, în sensul curentului, ceilalți, împotriva curentului, oricâte reîncarnări am trăit sau mai avem de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
numit și Cea de A Opta Minune a Lumii și îi era teribil de dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia și-a făcut "cetatea" cât a fost un puști, de cireșul pe care el l-a altoit, de... de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era. Ce te tot uiți prin gard? îl întrebau copiii, ginerii, nurorile și nepoții. El nu le răspundea. Era secretul lui. Ai vrea să mai mergi acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
-i, le răspundea. Nu mințea, însă îi era groaznic de dor. Îi era tot mai dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia și-a făcut "cetatea" cât a fost puști, de cireșul pe care el l-a altoit, de... de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era. Și cu cât trecea vremea, îi era tot mai tare. 124. Julius Zimberlan a devenit un om fericit Julius Zimberlan avea o mașină veche, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
numit și Cea de A Opta Minune a Lumii și îi era teribil de dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia și-a făcut "cetatea" cât a fost un puști, de cireșul pe care el l-a altoit, de... de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era. Ce te tot uiți prin gard? îl întrebau copiii, ginerii, nurorile și nepoții. El nu le răspundea. Era secretul lui. Ai vrea să mai mergi acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
-i, le răspundea. Nu mințea, însă îi era groaznic de dor. Îi era tot mai dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia și-a făcut "cetatea" cât a fost puști, de cireșul pe care el l-a altoit, de... de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era. Și cu cât trecea vremea, îi era tot mai tare. 124. Julius Zimberlan a devenit un om fericit Julius Zimberlan avea o mașină veche, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
va deosebi doar cu mare greutate de dublul său inert, manechinul. Căci pentru acest „ultim joc al iluziei”, cum definește Kantor Clasa moartă, regizorul (dirijor în persoană al intrărilor și ieșirilor din scenă) a creat formidabila imagine a simbiozei tinerețe-bătrânețe, „altoind”, ca să zicem așa, pe trupul actorilor reali - bătrânii -, dublurile lor tinere, manechinele-școlari, „copilași semănând cu niște micuțe cadavre” ce se agață cu disperare de cei dintâi, se cațără pe ei, se ghemuiesc ori se târăsc la picioarele lor, „excrescențe” simbolice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deconstrucției lui H. White, istoric care i-a încurcat pe realiști, pozitiviști, hermeneuți, semiologi. Ceea ce White desemna drept emplotment (stilistică și mod particular, intrigant de a exprima ceva) se află în miezul tuturor hermeneuticilor și al semiologiilor care se pot altoi pe istorie. Acest concept nu poate fi confundat cu o simplă descriere sau intrigă, sau amândouă, ci constă în modul în care istoricii, dar și ceilalți, își reprezintă figurativ realitatea din trecut. Istoria din perspectiva semnificațiilor și a semnificanțiilor este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Veyne, Ricoeur, White etc.). Pentru Foucault și White există aceeași suspiciune față de tradiționala formă istoriografică de exprimare a istoriei narativitatea pe care cei doi colegi de generație și de valoare profesională o găsesc "intoxicată" cu factori ideologico-politici; cu platforme-program politice, altoite pe cercetări și pe discursuri istorice, cum, de altfel, se întâmplă în spațiul intelectual românesc. Istoria și politica au mers împreună într-un mod indistinct de a spune și de a gândi între un trecut (istoric) și prezent (politic) de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceva pe dos, ca să nu se prindă vrăjile. Fetele poartă între mărgele la grumaz și stupitul cucului*, ca ele să placă și să joace. Fata care este în vîrstă și nu-i cere mîna nici un tînăr, cînd vede pe cineva altoind vreun pom, se duce noaptea și fură acel altoi, zicînd: „Pe aceste două părți de pom de neam deosebit nu vă las să vă uniți, că în locul vostru să mă unesc eu cu un alt altoi de neam domnesc, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poartă între mărgele la grumaz și stupitul cucului*, ca ele să placă și să joace. Fata care este în vîrstă și nu-i cere mîna nici un tînăr, cînd vede pe cineva altoind vreun pom, se duce noaptea și fură acel altoi, zicînd: „Pe aceste două părți de pom de neam deosebit nu vă las să vă uniți, că în locul vostru să mă unesc eu cu un alt altoi de neam domnesc, căci așa a fost dat și de Dumnezeu lăsat.“ Vrăjitoarele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînd vede pe cineva altoind vreun pom, se duce noaptea și fură acel altoi, zicînd: „Pe aceste două părți de pom de neam deosebit nu vă las să vă uniți, că în locul vostru să mă unesc eu cu un alt altoi de neam domnesc, căci așa a fost dat și de Dumnezeu lăsat.“ Vrăjitoarele fură rodul holdelor așa: iau ouă clocite, un sul, o ață roșie, un frîu, un bici, un săculeț cu busuioc, ceară și unt de cămilă, cumpărate de la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pînză înfășurată care ține loc de ciorap oblojeală - cataplasmă obor - staul oboroc - vas de lemn folosit ca uni tate de măsură obrinti (a) - a se agrava (boala) oftigi (a) - a (se) îmbolnăvi de tu berculoză ol - oală oleab - acaret oltuan - altoi oman - iarbă-mare, plantă medi cinală orar - ceasornic orbalț - boală molipsitoare; brîncă orbete - rozător asemănător cîrtiței otavă - fîn cosit toamna a doua oară P paște - pîine sfințită; păscuță (plantă) paus - parastas; slujbă religioasă păcișă - cîlțișor, fir rămas după periatul fuiorului păduche
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Ț țandură - așchie țapoș - ca de țap țarcalan - cerc țarcă - pasăre țăpoi - furcă țest - capac pus peste pîine pe vatra încinsă țevie - țeava suveicii, mosor țingălău - clopoțel țoabă - specie de țînțar mic țoșcă - traistă de vînătoare U ultui (a) - a altoi uncrop - apă clocotită undrea - andrea urioc - uruioc, partea nețesută de la capătul urzelii urît (de) - care stîrnește ură ursa (a) - a ursi ușor - tocul ușii V vac - veac vătăjel - flăcău cu un anumit rol la nuntă vătămătură - hernie văzdoagă - plantă venin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
În Transilvania. Aceste fixări de nume date satelor, există Înainte de organizarea Pricipatelor, căci În timpul și după, le găsim ca unități administrative confirmate și numite În hrisoavele domnești. Primul deal Înspre răsărit coboară de la nord spre sud, din punctul numit „la altoi”, deasupra Roșiuței și care se oprește deasupra șoselei Motru-Baia de Aramă ,cu denumirea de „ prigoroiu ”. Din șosea se Întinde lunca, pînă În apa Motrului, ce hotărnicește proprietatea satului, fostă Săvoiu, de satele Meriș, RÎpa, Zegujani. Această luncă foarte bogată În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
vînzare, și unul definitiv semnat Între proprietarul M.C.Săvoiu cu obștea Ploștina. Au existat Însa disensiuni Între cele două părți care au dus la un proces care a durat Între 1908-1916, disensiunile rezolvîndu- se. (Anexa 1) De la locul numit „ la altoi ” , de unde pleacă primul deal, puțin spre apus, se Întinde o poiană ce coboară În pantă ușoară spre sud, În formă de triunghi, cu baza mare jos. VÎrful de sus al triunghiului, se numește ,, Ciocul Becherului ” de unde În anumite zile ale
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]