1,215 matches
-
-mă la adăpost de pericole. Din el derivă nevoia, aspirația persoanei către eternitate. Departe de a fi un viciu care Închide persoana, egotismul, ca instrument al conservării, are rolul de a-l capta pentru sine pe celălalt sau pe ceilalți. Altruismul este un egotism proiectat, deschis asupra celuilalt, pe care dorești ca să ți-1 apropii prin iubire. Dar această iubire este forma mascat-sublimată a egoismului, Întrucât Îl dorești pe celălalt pentru tine. În felul acesta, altruismul se Înfățișează ca un egoism
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe celălalt sau pe ceilalți. Altruismul este un egotism proiectat, deschis asupra celuilalt, pe care dorești ca să ți-1 apropii prin iubire. Dar această iubire este forma mascat-sublimată a egoismului, Întrucât Îl dorești pe celălalt pentru tine. În felul acesta, altruismul se Înfățișează ca un egoism extins, o proiecție generalizată, o expansiune a propriului tău Eu. Iubirea, altruismul, sunt de fapt o luare În posesie, prin dăruire, a celuilalt de către mine. Dar, În mod egal, prin iubire și eu mă dăruiesc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ți-1 apropii prin iubire. Dar această iubire este forma mascat-sublimată a egoismului, Întrucât Îl dorești pe celălalt pentru tine. În felul acesta, altruismul se Înfățișează ca un egoism extins, o proiecție generalizată, o expansiune a propriului tău Eu. Iubirea, altruismul, sunt de fapt o luare În posesie, prin dăruire, a celuilalt de către mine. Dar, În mod egal, prin iubire și eu mă dăruiesc celuilalt, oferindu-mă În felul acesta egoismului său. Între egoism și altruism există un echilibru compensator, o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a propriului tău Eu. Iubirea, altruismul, sunt de fapt o luare În posesie, prin dăruire, a celuilalt de către mine. Dar, În mod egal, prin iubire și eu mă dăruiesc celuilalt, oferindu-mă În felul acesta egoismului său. Între egoism și altruism există un echilibru compensator, o complementaritate, atât În plan sufletesc, cât și moral. Relațiile psihomorale dintre persoane sunt de un tip special. Ele nu sunt simple și exclusive rapoarte de comunicare exterioară, ci o angajare sufletească profundă, interioară. Dai de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ele satisfac tendințele sau nevoile mele, pe care eu le socot ca fiind interesele mele imediate. Conștiința morală și conștiința viciată sunt de fapt două ipostaze sau două atitudini morale ale Eului individual, care Își trag substanța din simpatie și altruism, În primul caz, sau din resentimentul pentru ceilalți și egoismul narcisic al individului, În cel de-al doilea caz. Ele sunt, prin aceste diferențe calitative, veritabile dispoziții structurale ale personalității morale a individului. A fi moral sau, dimpotrivă, a fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele trei potențialități sau virtualități ale Eului: egoismul, altruismul și transcendența. Acestea reunesc atât aspectele psihologice, cât și pe cele morale ale Eului unei persoane, ele explicând Într-o măsură considerabilă ce este și ce reprezintă Eul sufletesc și moral, precum și relațiile acestuia cu celelalte persoane. Psihologia Morală consideră
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sociale, religioase sau de altă natură ale acestora. Altfel spus, Eul acționează cu responsabilitate, În deplină cunoștință de consecințele acțiunilor și conduitelor sale. Aceste acțiuni psiho-morale au la baza lor dispozițiile sau virtualitățile Eului, veritabili factori dinamici ai acestuia: egoismul, altruismul și transcendența. Îi vom analiza În continuare. a. Egoismul Egoismul are semnificații deosebit de nuanțate. Deși este, În primul rând, o atitudine a persoanei față de sine Însuși, o orientare a intereselor către și pentru sine, are și o importantă conotație morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
considerat ca virtute morală, care stă la baza evoluției persoanei, a dezvoltării și valorizării acesteia, dar fără să aducă un prejudiciu altora. Acest din urmă aspect al egoismului este ego-altruismul, care reprezintă dispoziția morală prin care egoismul se articulează cu altruismul, urmărind, În felul acesta, stabilirea unui acord Între interesul celuilalt și propriul său interes. Această atitudine morală este considerată de către J. Stuart Mill, precum și de către H. Spencer, ca fiind expresia unei evoluții sufletești și morale a persoanei umane, dobândite În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de modul În care, În general, Își organizează și desfășoară viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al persoanei respective. b. Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modul În care, În general, Își organizează și desfășoară viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al persoanei respective. b. Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul interior sufletesc și moral al unei persoane. În raport cu egoismul, altruismul are o semnificație mult mai precisă, mai determinată sau mai circumscrisă. El desemnează acea dispoziție sufletească și, În același timp, morală a unei persoane de a se orienta către ceilalți, cu deschidere și devotament sufletesc total și desprins de orice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai determinată sau mai circumscrisă. El desemnează acea dispoziție sufletească și, În același timp, morală a unei persoane de a se orienta către ceilalți, cu deschidere și devotament sufletesc total și desprins de orice interes personal. În plan exclusiv moral, altruismul desemnează doctrina care consideră ca virtute morală supremă dăruirea de sine, către și pentru ceilalți, adesea chiar cu prețul renunțării de sine. În sensul acesta, altruismul reprezintă virtutea morală fundamentală din care se dezvoltă sacrificiul de sine. Fiind o orientare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și devotament sufletesc total și desprins de orice interes personal. În plan exclusiv moral, altruismul desemnează doctrina care consideră ca virtute morală supremă dăruirea de sine, către și pentru ceilalți, adesea chiar cu prețul renunțării de sine. În sensul acesta, altruismul reprezintă virtutea morală fundamentală din care se dezvoltă sacrificiul de sine. Fiind o orientare către ceilalți, altruismul mă scoate din interioritatea mea care, deși mă protejează, mă izolează de ceilalți, Însingurându-mă. Altruismul nu este numai deschiderea mea dezinteresată către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care consideră ca virtute morală supremă dăruirea de sine, către și pentru ceilalți, adesea chiar cu prețul renunțării de sine. În sensul acesta, altruismul reprezintă virtutea morală fundamentală din care se dezvoltă sacrificiul de sine. Fiind o orientare către ceilalți, altruismul mă scoate din interioritatea mea care, deși mă protejează, mă izolează de ceilalți, Însingurându-mă. Altruismul nu este numai deschiderea mea dezinteresată către și pentru alții, ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prețul renunțării de sine. În sensul acesta, altruismul reprezintă virtutea morală fundamentală din care se dezvoltă sacrificiul de sine. Fiind o orientare către ceilalți, altruismul mă scoate din interioritatea mea care, deși mă protejează, mă izolează de ceilalți, Însingurându-mă. Altruismul nu este numai deschiderea mea dezinteresată către și pentru alții, ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate fi singură, ea trebuie să fie Împreună cu ceilalți. Această relație interpersonală este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate fi singură, ea trebuie să fie Împreună cu ceilalți. Această relație interpersonală este atât deschidere, atracție, cât și nevoia mea de ceilalți. Dacă egoismul mă conservă, altruismul mă dezvoltă, mă Îmbogățește. Altruismul este comunicare În plan formal-extern, ajutor, iar În plan sufletesc-interior este Întâlnire și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la completarea mea cu celălalt și la completarea celuilalt prin mine. Este o completare Între ceea ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate fi singură, ea trebuie să fie Împreună cu ceilalți. Această relație interpersonală este atât deschidere, atracție, cât și nevoia mea de ceilalți. Dacă egoismul mă conservă, altruismul mă dezvoltă, mă Îmbogățește. Altruismul este comunicare În plan formal-extern, ajutor, iar În plan sufletesc-interior este Întâlnire și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la completarea mea cu celălalt și la completarea celuilalt prin mine. Este o completare Între ceea ce ofer eu și ceea ce mi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Această relație interpersonală este atât deschidere, atracție, cât și nevoia mea de ceilalți. Dacă egoismul mă conservă, altruismul mă dezvoltă, mă Îmbogățește. Altruismul este comunicare În plan formal-extern, ajutor, iar În plan sufletesc-interior este Întâlnire și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la completarea mea cu celălalt și la completarea celuilalt prin mine. Este o completare Între ceea ce ofer eu și ceea ce mi se oferă mie. În felul acesta, altruismul reprezintă o dăruire sufletească reciprocă. Egoismul mă conservă și mă dezvoltă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iar În plan sufletesc-interior este Întâlnire și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la completarea mea cu celălalt și la completarea celuilalt prin mine. Este o completare Între ceea ce ofer eu și ceea ce mi se oferă mie. În felul acesta, altruismul reprezintă o dăruire sufletească reciprocă. Egoismul mă conservă și mă dezvoltă interior, pe când altruismul mă afirmă și mă dezvoltă În exterior, prin relațiile mele sufletești și morale cu ceilalți. Singurătatea egoistă, care ar reprezenta pericolul de a mă Închide În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
completarea mea cu celălalt și la completarea celuilalt prin mine. Este o completare Între ceea ce ofer eu și ceea ce mi se oferă mie. În felul acesta, altruismul reprezintă o dăruire sufletească reciprocă. Egoismul mă conservă și mă dezvoltă interior, pe când altruismul mă afirmă și mă dezvoltă În exterior, prin relațiile mele sufletești și morale cu ceilalți. Singurătatea egoistă, care ar reprezenta pericolul de a mă Închide În mine, este compensată, sau chiar anulată, de comunicarea altruistă, care are valoarea de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relațiile mele sufletești și morale cu ceilalți. Singurătatea egoistă, care ar reprezenta pericolul de a mă Închide În mine, este compensată, sau chiar anulată, de comunicarea altruistă, care are valoarea de a mă deschide către ceilalți. c. Transcendența Egoismul și altruismul sunt dispoziții ale Eului meu. Ele privesc persoana mea și raporturile mele cu persoana celuilalt sau a celorlalți. Dar persoana umană nu trăiește exclusiv În realitatea obiectivă a lumii. Ea este și subiect. Ca subiect, persoana, Eul meu, are tendința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eului meu personal. Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces prin care Eul devine „o nouă” sau „o altă” prezență, spune E. Husserl. Astfel pusă problema, atitudinea și aspirația Eului către transcendent vine ca o completare a egoismului și altruismului. Cele trei virtualități ale Eului unei persoane se completează, aflându-se Într-un raport de reciprocitate. Departe de a fi contradictorii, ele construiesc și mențin structura și dinamica Eului sufletesc și moral al unui individ. Formele de afirmare ale Eului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se pune În valoare, de a fi remarcată ca prezență. Ea satisface orgoliul personal, dar concomitent oferă siguranță și Încredere În sine, elemente care stau, În final, la baza structurii Eului unei persoane. - A-fi-cu-și-pentru-ceilalți este tendința care are la bază altruismul individului. Aceasta este În legătură cu dorința oricărei persoane de a fi pentru ceilalți, fapt care presupune deschiderea, comunicarea, cooperarea sau comuniunea sufletească interioară, reciprocă. Prin aceasta se satisface nevoia de a iubi pe celălalt, dar și de a fi iubit la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de a simți, un anumit fel de a Înțelege și judeca oamenii și faptele sociale, relațiile interumane etc. Pentru T. Ribot, sentimentele morale au două aspecte, și anume: aă Un aspect pozitiv care corespunde sentimentelor de binefacere sau de altruism activ, care sunt sentimente primare, În sine și pentru sine. În această grupă intră binefacerea, bunăvoința, generozitatea, devotamentul, iubirea și mila. Ele sunt toate concentrate În simpatie. bă Un aspect negativ corespunzător sentimentelor de justiție, ca urmare a presiunilor exercitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În primul rând, În dispozițiile Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale acestuia. Deși le-am prezentat mai Înainte, vom reveni pentru a le explica originea. Aceste potențialități ale Eului sunt următoarele: egoismul, altruismul și transcendența sau transsubiectivitatea. Egoismul, sau mai exact spus egotismul, este echivalentul nevoii sau al instinctului de conservare al individului. Acesta Îi asigură stabilitate, echilibru și concomitent capacitatea de „a-fi-el-Însuși”. Este atitudinea egocentristă, orientată către sine Însăși. Altruismul sau alterocentrismul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]