1,032 matches
-
priveau și pe cei săraci, bolnavi și fără adăpost. Biserica avea chiar și un fel de spital de caritate și un cămin pentru bătrâni. Iar dacă acestea nu erau de ajuns, misionarilor le plăceau și copiii. Dar, când acești misionari altruiști se întâlneau pe străzi cu preoți buddhiști, nu-i mai tratau cu aceeași umilință ca pe copii. Ba chiar, îi priveau pe preoți ca și cum ar fi fost dușmani înverșunați. Din acest motiv, ocoleau pe Strada Scursurilor, evitând, cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
furie loială să nu mai aibă nici un sens, nu s-a întâmplat în nici un caz din vina lui. Mai degrabă, a fost din cauza propriilor mele scăpări și a lipsei mele de înțelepciune. Cu toții ați fost de o sinceritate desăvârșită și altruistă și, în calitate de stăpân al vostru, nu-mi pot găsi cuvintele pentru a vă prezenta scuzele mele așa cum se cuvine. Vă rog să mă iertați. La un moment dat, toți cei prezenți își plecară capetele. Nimeni nu privea chipul lui Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
voi încheia existența, cu angajamentul de a-i fi restituite după realizarea scopului propus. Observ că d-l Oprea ține cu tot dinadinsul să mă scoată de la naftalină, din anonimat și să-mi facă un locușor în posteritate. E un altruist în privința scrisului. Am constatat chiar lucrul acesta în articolul „Addenda la cartea Călător... prin vâltoarea vremii”, când domnia-sa prelucrând articolul meu „Ghetu’ om săracu’”, a adăugat o informație documentară privind denumirea codrului de la Fundeanu - vecin apropiat Căueștilor - drept „Codrul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate potăile. Mă rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu noroi. Trăiau într-o lume fără oameni mari și, pentru că eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe care l‑am făcut. Cred c‑am donat cel puțin 50 de lire în magazinul ăla, dacă nu mai mult! Dar nu ca să mă dau mare sau ceva de genul ăsta, ci pentru că pur și simplu așa sunt eu, altruistă. Și, o dată ce am început să donez, nu m‑am mai putut opri! Și, de fiecare dată când mai lăsam acolo niște bani, mă simțeam în al nouălea cer. Și, deși asta chiar nu contează absolut deloc, m‑am ales și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar nu e mai de iertat intervenția unei mame, chiar cu o înfățișare ridicolă, precum vecina mea, nicio mamă neputând înțelege o lege care i-ar amenința copilul, decât generozitatea discutabilă a unui altruist ca mine ? Sau nu e mai de înțeles spaima de moarte a unui tânăr, chiar dacă are un obraz dizgrațios, hainele mototolite și îi miroase gura ? Ținteam acum cu disperare ușa cu careuri de oglinzi care se încăpățâna să nu se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în felul ăsta dacă nu te-aș urî până în străfundurile sufletului meu? — Da. Nu mă urăști. — Tu mi-ai fost trimisă de diavol ca să mă chinuiască. De ce nu mă părăsești înainte de a ajunge să te omor? Nu poți fi destul de altruistă încât să nu te lași omorâtă? Dar nu, n-ai să mă părăsești, n-ai să mă părăsești niciodată, tu vrei ca lumea să te admire și să spună: „Iat-o pe Stella, biata martiră, soția virtuoasă!“ — Nu goni atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
depărtare, raze fugitive aprindeau scântei în cupola aurită a Sălii Mari și în girueta aurie de pe biserica St. Olaf. — Ce regreți cel mai mult în viață? întrebă filozoful. — Ce fel de regret? Regret că nu mi-am statornicit deprinderi absolut altruiste. Că n-am fost sortit să trăiesc absolut singur. Nu, asta nu. Și dumneavoastră? — Minciunile pe care le-am spus. Păcatul tăcerii. De ce te temi cel mai mult în viață? — De moarte. Moartea nu înseamnă nimic, dumneata n-ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al comportamentului prosocial, fiind în același timp în corelație negativă cu agresiunea și abuzul (Miller et al., 1988 cit. în Omdahl și O'Donnell,1999). Cadrele medicale capabile de răspunsuri empatice vor fi deci mai dispuse a prezenta o atitudine altruistă, prosocială, fără a fi agresivi. Există însă și o parte întunecată a implicării empatice pe măsură ce specialistul pătrunde cu înțelegere și implicare în universul interior al unei persoane tulburate sau traumatizate. Unele dintre experiențele și emoțiile pacientului pot fi distorsionate pe măsură ce
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
poate preveni este cronicizarea efectelor negative și transformarea lor într-o tulburare de stres traumatic secundar. Capitolul 5 Paradoxul relației medic-pacient Datele prezentate anterior au pus în evidență prezența unui paradox în interacțiunea clinică dintre medic și pacient. Cadrele medicale altruiste, compătimitoare, empatice, cu moralitate ridicată sunt cele mai vulnerabile la simptomatologia stresului traumatic secundar. Toate aceste însușiri care le expun, sunt în același timp indicatori ai unui bun profesionist. 5.1. Modelul biomedical Modelul biomedical constituie perspectiva dominantă de abordare
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
onești, decenți și demni de încredere (Buchanan, Goldberg & Johnson, 2005). Astfel de credințe pot fi puternic afectate de expunerea la traume provocate uneori de alți oameni. Toate fațetele acestui factor corelează pozitiv cu măsuri ale stresului traumatic secundar. Cadrele medicale altruiste și pline de compasiune, modeste, oneste, cărora le displac confruntările, încrezătoare în bunătatea ființei umane sunt mai vulnerabile la simptomatologia stresului traumatic secundar. Compasiunea și altruismul le determină să vină mai des în ajutorul celor în nevoie, să se implice
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o profesie respectată, au un nivel semnificativ mai scăzut de STS, decât studenții care au ales medicina pentru a-i ajuta pe ceilalți și cei care au ales-o la insistențele părinților. Prin urmare, în loc de a sublinia faptul că motivația altruistă vulnerabilizează în fața STS, analiza statistică pare a indica un efect de protecție al motivației axate pe obținerea de respect. Contextul românesc nu oferă împlinirea așteptărilor celor care aleg o carieră în medicină pentru satisfacțiile financiare. Rezultatele obținute s-ar putea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
s-ar putea explica prin efectul disonanței cognitive. A alege medicina pentru satisfacerea dorinței părinților sau pentru recompense financiare ce vor veni mult mai târziu, provoacă probabil o stare de disonanță ce va determina internalizarea motivației, transformând-o în motivație altruistă cel puțin pentru moment. Cei care își doresc însă obținerea de respect, au posibilitatea de a menține acest tip de gratificație extrinsecă, statutul medicului fiind încă apreciat în contextul românesc. Astfel, cei care urmăresc obținerea respectului celor din jur prin
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
succes. Totuși, tocmai aceste caracteristici pot vulnerabiliza individul care întâmpină materialul traumatic al pacienților nepregătit. Rezultatele studiului de față confirmă cea de-a patra ipoteză, indicând un efect al variabilei tip de motivație asupra nivelului de agreabilitate. Studenții cu motivație altruistă au un nivel semnificativ mai ridicat de agreabilitate comparativ cu cei care studiază medicina motivați de venitul sigur ulterior sau de respectul asociat profesiei de medic. Nu apar diferențe semnificative între studenții cu motivație altruistă și cei care au fost
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de agreabilitate. Studenții cu motivație altruistă au un nivel semnificativ mai ridicat de agreabilitate comparativ cu cei care studiază medicina motivați de venitul sigur ulterior sau de respectul asociat profesiei de medic. Nu apar diferențe semnificative între studenții cu motivație altruistă și cei care au fost obligați de părinți. Studenții obligați de părinți sunt mai puțini la număr, și în același timp ceea ce îi aseamănă nu are legătură cu acest factor al personalității. Astfel s-ar putea explica lipsa unui efect
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
anterioare, studenții care caută respect par a fi cei care raportează cele mai puține caracteristici și reacții umaniste. De altfel, la nivel de fațete, singurele diferențe semnificative care apar sunt la fațetele "încredere" și "altruism", doar între studenții cu motivație altruistă și cei cu motivație legată de respect, în sensul că primii dintre ei înregistrează scoruri semnificativ mai ridicate. Fațeta compasiune înregistrează diferențe cu un prag de semnificație marginal semnificativ între aceleași grupe de studenți. Aceste rezultate sunt în concordanță cu
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cumulative de-a lungul timpului care are o influență mai puternică decât lipsa de experiență și tinerețea în vulnerabilizarea la stresul traumatic secundar. Majoritatea studenților au ales medicina din dorința de a-și ajuta semenii. În același timp însă, motivația altruistă se asociază cu un nivel semnificativ mai crescut de stres traumatic secundar comparativ cu motivația pragmatică exprimată prin dorința de respect. Cei care vor să își ajute semenii obțin mai multă satisfacție în urma stagiilor clinice, dar în același timp sunt
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de stres traumatic secundar comparativ cu motivația pragmatică exprimată prin dorința de respect. Cei care vor să își ajute semenii obțin mai multă satisfacție în urma stagiilor clinice, dar în același timp sunt mai afectați de dramele pacienților. Studenții cu motivație altruistă au cele mai mari scoruri la agreabilitate în timp ce colegii lor care își doresc respect înregistrează cele mai scăzute scoruri. Fațetele factorului agreabilitate semnificative în acest sens sunt altruismul, încrederea în oameni și marginal compasiunea. Tocmai aceste însușiri, par a recomanda
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol și exemplu. Sălașul utopic al unui paseist nevindecabil. Dan C. Mihăilescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism. Starea filosofică însă face parte din natura sa întocmai ca apa dintr-o ceapă. Neculai nu putea înțelege de ce atunci când îți este, de pildă, foame, nu poți să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
datora competența faptului că-și crescuse fratele. El era experimentul ei psihologic. Dacă ar fi avut alt părinte, dar restul ar fi rămas la fel, oare ruda ei de sânge ar fi ajuns cineva în viață? Dar în schimbul îngrijirii ei altruiste, el o răsplăti, în cel mai bun caz, cu o doză nelimitată din însușirea lui de bază: lipsa oricărui țel. Animalele mă plac, spunea copilul de unsprezece ani. Și așa era, întotdeauna. Toate vietățile de la fermă aveau încredere în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
parte din ea îl disprețuise întotdeauna - un neohippy cu înclinații virtuoase, un pic prea pur din punct de vedere organic, planând deasupra turmei. Acum își dădea seama de îndelungata ei nedreptate. El voia pur și simplu ca oamenii să fie altruiști, așa cum s-ar fi cuvenit să fie, umili în fața milioanelor de verigi auxiliare care-i țineau în viață, la fel de generoși cu ceilalți pe cât era natura cu ei. De ce-și irosea timpul cu ea, după câte îi făcuse? Pentru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia cu o intensitate temătoare, uniformă, înnebunit să demonstreze că era încă întreg, pe dinăuntrul ambalajului. Un timp continuase să-și dea seama că accidentul îi făcuse praf pe amândoi și că toată grija altruistă pe care ar fi putut s-o ofere nu avea să-i mai aducă înapoi. Nu exista nici un înapoi unde să-i aducă. Cu fiecare nouă zi ce trecea, propria ei memorie integratoare îi demonstra tot mai convingător că fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret, răbdător, devotat, prefăcându-se că încă locuiau amândoi în ținutul acela muntos și însorit, departe de vechiul lor coșmar. Se purta de parcă ea era cea care călcase greșit, iar el, altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar n-avea ce i-ar fi făcut bine sau de ce ar fi avut nevoie. Avea doar masca aceea înnebunitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]