2,639 matches
-
nesuportat pentru bărbații lor. Împreună realizaseră lucruri minunate, se bucurau încă de multe momente intime, plăcute, în ciuda anilor ce se scurgeau implacabili odată cu viața. O iubea și se simțea împlinit și puternic având-o alături. Florica se apucă să pregătească aluatul pentru clătitele de post, ce intenționa să le umple cu dulceață de vișine în așteptarea lui Gheorghe. Le plăcea atât celor mici cât și lui. Acest lucru o convinse că nu puteau lipsi de pe masă și niscai dulciuri chiar dacă era
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
ce aș mai rosti la prânzul zilei cu ce cuvânt aș îmbrăca măgura nopții și unde aș mai găsi atâtea flori desprinse din grădinile simțirii mai taci cuvânt ademenit de patimi oprește sărutul la poarta nerostirii rănești pământul uneori cu aluatul vorbei și îmbujorezi tot târgul arheologilor cu umbrele nelegiuirii de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: gura mea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir
GURA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379158_a_380487]
-
în dorința de a nu modifica nimic în jurul nostru... filosofă Miramoț. -Și, oare, de ce? întrebă Diplomatul. -Păi, e simplu, tot sperăm să oprim timpul în loc... continuă Miramoț. -Nu zic nu, are dreptate Miramoț, totuși copiii de azi sunt din alt aluat, plini de nerăbdare să încerce toate experiențele vieții înainte de vreme, se-ncruntă Patriarhul. -Poate nu ne dăm noi seama și s-a micșorat și timpul, iar omuleții ăștia de azi simt fenomenul și reacționează în consecință! chicoti Miramoț. -Singurul neajuns
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
ce aș mai rosti la prânzul zilei cu ce cuvânt aș îmbrăca măgura nopții și unde aș mai găsi atâtea flori desprinse din grădinile simțirii mai taci cuvânt ademenit de patimi oprește sărutul la poarta nerostirii rănești pământul uneori cu aluatul vorbei și îmbujorezi tot târgul arheologilor cu umbrele nelegiuirii e gura mea născută spre a elibera rostirea de canoane să mi toarcă limba fel de fel de ițe cu mii și mii de înțelesuri împrăștiate în forme adiacente simțului inițial
GURA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380028_a_381357]
-
ea nu există viață, știm, doar știm. Vă puteți imagina că și acest „a ști” e tot energie? Corpurile în care noi experimentăm sunt extensiile energetice, iar suflul divin e fluidul energetic. Cunoașterea, acel „ a ști”, este ca și cum ar fi aluatul unui cozonac. Din aluat, în care punem ingrediente, va ieși cozonacul, funcție de ce punem noi în aluat. Timp uman, o expresie pe care voi o folosiți să măsurați o constantă a cărei ecuație nu o cunoașteți.Pentru că , da, timpul este
UN ALT FEL DE ESEU DESPRE IUBIRE de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380070_a_381399]
-
știm, doar știm. Vă puteți imagina că și acest „a ști” e tot energie? Corpurile în care noi experimentăm sunt extensiile energetice, iar suflul divin e fluidul energetic. Cunoașterea, acel „ a ști”, este ca și cum ar fi aluatul unui cozonac. Din aluat, în care punem ingrediente, va ieși cozonacul, funcție de ce punem noi în aluat. Timp uman, o expresie pe care voi o folosiți să măsurați o constantă a cărei ecuație nu o cunoașteți.Pentru că , da, timpul este o constantă, doar că
UN ALT FEL DE ESEU DESPRE IUBIRE de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380070_a_381399]
-
energie? Corpurile în care noi experimentăm sunt extensiile energetice, iar suflul divin e fluidul energetic. Cunoașterea, acel „ a ști”, este ca și cum ar fi aluatul unui cozonac. Din aluat, în care punem ingrediente, va ieși cozonacul, funcție de ce punem noi în aluat. Timp uman, o expresie pe care voi o folosiți să măsurați o constantă a cărei ecuație nu o cunoașteți.Pentru că , da, timpul este o constantă, doar că e o constantă liniară, fără fluctuație magnetică, rotațiile mamei noastre Gaia, sunt de
UN ALT FEL DE ESEU DESPRE IUBIRE de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380070_a_381399]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când am venit pe lume; pe lume... cum să vii pe lume? Poate lumea a venit la tine tu nu ai știut și nu ai vrut nu ai fost întrebat să te arăți din acel aluat. Deci când am venit pe lume lumea era un răsărit, avea atâtea necunoscute încât eu nu am vrut să țip sau să vorbesc, dar atunci cineva a spus: uite ce lume minunată am făcut! În piatră obosise timpul și am
ÎN PIATRĂ OBOSISE TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381968_a_383297]
-
până când va râde și Ea - ne vom prăpădi de râs ... Linistea libertății de a face Pace cu oamenii mă va cuprinde ca o minune și voi iubi tot pentru că am râs cu Dumnezeu și m-a frământat ca pe un aluat proaspăt. Referință Bibliografică: Liniștea libertății de a face Pace / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Teodorescu Băhnăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LINIŞTEA LIBERTÃŢII DE A FACE PACE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379585_a_380914]
-
cobai îi suntem - mai ales prin copiii și nepoții noștri), noțiunea de "patrie", implicit "patriotism", și-a pierdut înțelesul. Și iată-mă meditând (acum, în preajma Zilei Naționale") la ce-o fi... patria, la ce esențe va fi având ea în aluatul ei. (Dar nu trebuie să mă luați chiar în serios. E aici doar cugetarea unui... Moromete moldovean.) *** Patria încape și într-o propoziție. Dacă vorbele care o cuprind sunt rostite în limba celor care simt Patria. * Patria nu e un
PATRIA, ÎN ZECE REPREZENTĂRI PERSONALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381274_a_382603]
-
Și eu n-am nici Troia, suprema mea temă E doar frumuseții, poet să-ți rămân - Iubește-ți în Sparta, de-a pururi, bărbatul - Și dă-i toata via, din strugurii-ți goi, Oferă-i tot mustul, și stoarce-i aluatul, Să țipe izvoarele vieții, din voi ... CÂNTECUL DANSATORULUI Dansăm în ploaie, iubito. Rotește umbrela ... Citește mai mult CÂNTECUL LUI PARISElena din Troia vinde struguri în piață.De ce, Regină? Ca bobul cel blondîn iedera-ți vie, flămând vagabond,Nu-mi vinzi
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
Rege stăpân -Și eu n-am nici Troia, suprema mea temăE doar frumuseții, poet să-ți rămân -Iubește-ți în Sparta, de-a pururi, bărbatul -Și dă-i toata via, din strugurii-ți goi,Oferă-i tot mustul, și stoarce-i aluatul,Să țipe izvoarele vieții, din voi ... CÂNTECUL DANSATORULUIDansăm în ploaie, iubito. Rotește umbrela... XVII. LIVIU JIANU - PUR ȘI SIMPLU NU ÎMI VINE SĂ CRED CE VĂD LA TELEVIZOR, de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1364 din 25 septembrie
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
Conștient își asculta părinții, Inconștient, rătăcesc într- o Carte de rugăciuni- Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințește Numele lor, Ușa milostivirii li se deschide, În timp ce suferinda Mântuire Îl nvie pe Iisus Hristos. În Săptămâna Patimilor, Cresc îngerii, Cresc părinții, precum aluatul, care dospește în casa credinței. Spinii încercuiesc sufletele lor, cuvintele sângerează cu lacrimi și "Hristos a înviat!" e simbolul copilăriei, înviate în adevăr. În Săptămâna Patimilor, copiii văd chipul lui Iisus în Cartea Sfântă. ...Dacă aș fi în lumea care
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul sinelui, căci doar n-om fi toți un aluat. Dumnezeu ne-a prefigurat diferiți, cu puterea fiecăruia în a-și folosi talantul .” Așadar, vrând-nevrând, am să strig și eu ce am de strigat, dragii mei. Dar fiindcă mijlocul prin care am ales eu să strig nu cere voce ridicată
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul sinelui, căci doar n-om fi toți un aluat. Dumnezeu ne-a prefigurat diferiți, cu puterea fiecăruia în a-și folosi talantul .” Așadar, vrând-nevrând, am să strig și eu ce am de strigat, dragii mei. Dar fiindcă mijlocul prin care am ales eu să strig nu cere voce ridicată
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum să ne curățăm de mizeria din noi? Eu spun că sunt curat, tu spui că... și toată lumea spune: cum? Dar mizeria din gânduri se împrăștie lumea este infectată de putregai penicilina apare ca un aluat din care nimeni nu se mai vindecă. Suntem răi în individualismul nostru: eu, doar eu! Tu... cine ești tu? Elitele sunt născute curat eventual pe un aluat de tort, de magiun, de miere doar ele au dreptul la putere, muritorul
ELITA DE CARTON... PRESAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381453_a_382782]
-
din gânduri se împrăștie lumea este infectată de putregai penicilina apare ca un aluat din care nimeni nu se mai vindecă. Suntem răi în individualismul nostru: eu, doar eu! Tu... cine ești tu? Elitele sunt născute curat eventual pe un aluat de tort, de magiun, de miere doar ele au dreptul la putere, muritorul, gloata, suferința, sunt cei cu umilința de a rămâne îngenucheat pentru acestă rază de rahat. Acum apar elitele și spun: vai, tu ai vorbit urât! Dar și
ELITA DE CARTON... PRESAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381453_a_382782]
-
le aduci? - Nimeni! M-am gândit că îți trebuie și am vrut să dau și eu o mâna de ajutor! Mama îl privi mirată dar ridică din umeri și se întoarse la treaba ei. Se apucă din nou să frământe aluatul de pâine pentru care pregătise cuptorul, rupse porții potrivite și le luă la modelat pe rând, apoi le așeză în tăvile încălzite și unse cu ulei, trecu peste fiecare cu o pensula înmuiată în ou ca să iasă pâinile aurii și
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
Și eu n-am nici Troia, suprema mea temă E doar frumuseții, poet să-ți rămân - Iubește-ți în Sparta, de-a pururi, bărbatul - Și dă-i toata via, din strugurii-ți goi, Oferă-i tot mustul, și stoarce-i aluatul, Să țipe izvoarele vieții, din voi ... CÂNTECUL DANSATORULUI Dansăm în ploaie, iubito. Rotește umbrela În jos, și lasă-amintirile noastre să plouă. În fier, îmbrăcată, în lumea cea nouă, Mai știi, te privea trecătorul acela, Tu-n iie, lăsând-o că
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PÂINE FĂCUTĂ PE VATRĂ Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pâine făcută pe vatră Buna care frământa Aluatul pentru pâine, Parcă binecuvânta Orele zilei de mâine Pâinea albă aburind Rânduită sub covată Și copilul gângurind În mânuță cu-o bucată Coptul pâinii în Ardeal În cuptor cu boltă mare Este-al vieții ritual A luminii sărbătoare, Pâinea care
PÂINE FĂCUTĂ PE VATRĂ de VALER POPEAN în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373464_a_374793]
-
școală, de pe vremea când profesa această nobilă vocație. „Faptul că am ajuns să trăiesc sărbătoarea limbii române pe data de 31 august a fiecărui an înseamnă pentru mine înfăptuirea cerută de întreaga mea ființă”. Elena Buică frământă cuvintele ca pe aluatul de pâine înainte de a fi așezat în forme și aluatul crește sub mâinile ei, pufos și aromitor. Ce ar fi lumea românească fără „Bucuriile sărbătorilor de iarnă?” Autoarea reînvie tradiția oltenească, cu regretul că datinile s-au cam pierdut: „Nu
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
am ajuns să trăiesc sărbătoarea limbii române pe data de 31 august a fiecărui an înseamnă pentru mine înfăptuirea cerută de întreaga mea ființă”. Elena Buică frământă cuvintele ca pe aluatul de pâine înainte de a fi așezat în forme și aluatul crește sub mâinile ei, pufos și aromitor. Ce ar fi lumea românească fără „Bucuriile sărbătorilor de iarnă?” Autoarea reînvie tradiția oltenească, cu regretul că datinile s-au cam pierdut: „Nu mai sunt sărbătorile așa cum le le-am trăit noi, cei
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
este definit amplu: „...fără muză-i ca un cântec/ Vibrând pe note false“, „nu-i nimic fără iubire“, “e însoțit năvalnic de o vrajă”. El „dezmiardă în cuvinte“, e „bolnav de poezie” și „nu găsește antidot”, e „croit dintr-un aluat neînțeles”. La rândul ei, poezia trebuie să îngemăneze durerea cu viața, visul, realitatea (uneori parodiată), cu libertatea, speranța... Poezia finală, Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua, trage o perdea melancolică peste „geamul viu al iernilor din noi“, adesea „Strângându-ne
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Când suflete de ceară...”). Este vorba de poemul „La ce sunt buni poeții pe-astă lume”, pe care nu vreau să-l comentez, vreau doar să vi-l citesc: La ce sunt buni poeții pe-astă lume? Croiți dintr-un aluat neînțeles, Sunt surghiuniți de-același crud eres - Corsari febrili ai mărilor în spume. Atrași de măreția unui erg De vise vătămate-n escapade, Cu soarta tremurând în acolade, Spre gloria himerei încă merg. Sub giulgiul de speranțe răposate, Aceeași încercați
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
de revărsare ale izvoarelor în pădurea de sensuri. Dacă ar fi fost suficient, nu ai fi suportat vremea depărtată de sursă, m-ai fi căutat disperat în cuprinsul tuturor lucrurilor, aș fi pulsat fără tăgadă în inima evenimentelor semnificative pentru aluatul vremii, neînchipuit de necesară în muzica sângelui. Dacă ar fi fost suficient, te-aș fi așteptat până la capătul experiențelor, aș fi închis ochii la salturile inegale ale distanței de inimă, la ritmul în care compuneai simfonia gândurilor. Am devenit experți
LUPTA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374012_a_375341]