1,108 matches
-
împregiurimea izvoarelor de la Aron Vodă și de la Șapte Oameni [...] să se planteze cu copaci de acel fel, care, după a lor însușire, trag umezelile de hrană mai mult din atmosferă decât din pământ, precum este nucul, fagul, mesteacănul, teiul, paltinul, alunul ș.a."17, măsură prin care, după opinia sa, s-ar fi asigurat un spor de debit de cel puțin o treime față de capacitatea de atunci a izvoarelor. Dar, chiar dacă a fost împărtășită în principiu de guvern, soluția a rămas multă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
acela de sanctuar natural. Mitologia arhaică dacă și dacoromană a transmis mitologiei române, mitul codrilor și al pădurilor seculare cu arbori sfinți ce le domină. Din seria arborilor totemici, proveniți din arborii sacri, ar putea fi considerați bradul, paltinul, stejarul, alunul, deoarece aceștia au păstrat În datinile și tradițiile poporului român urme ce atestă trecutul lor memorabil. Între arborii considerați sacri, cel care deține rolul principal este bradul, arborele cosmic prin excelență. Bradul este considerat, din cele mai vechi timpuri, totem
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
second hand" specializate în a demola zi și noapte clădirile sfărîmate și desfigurate, terminînd treaba pe care o începuseră oamenii mascați, înarmați cu bazookas. Urcă pe "zgîrie-norii" de moloz. Ici și colo zărești cîte un copăcel de smochin sau de alun luptîndu-se pentru dreptul de a supraviețui. Admiră-i pe muncitorii cățărați pe schele, cizelînd, transpirînd, încercînd să salveze ziduri nemarcate pentru demolare. Observă tancurile verzi, pe jumătate camuflate; telefoanele mobile, pisicile vagaboande unse cu smoală, voalurile, mustățile, moda pariziană și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
an. Iată cum stă valea: În dreapta este un deal numit Râpoasa. În stânga sunt alte trei dealuri numite Fața, Gropnița și Aluniș. Pe Râpoasa cresc stânci; pe Fața sunt holde; pe Gropnița este satul, iară pe Aluniș subt mormintele satului, între aluni și mesteacăni... Dincolo, peste Râpoasa, este Valea Răpiții, o vale mai adâncă decât Valea Seacă și numită așa pentru că prin dânsa curge Răpița...Primăvara când se topește neaua pe munți, Răpița se supără, varsă o parte din mânia ei în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
că exista pe timpul marelui Ștefan: o parte a satului (nu cătun, adică vreo câteva case), Mărtinești fiind atestată în 1518, iar satul, subliniem satul răzeșesc Giurgioana, deci așezare bine definită, organizat și stabil, era apărat excelent de pădurile înconjurătoare, de aluni și nuci, de cursuri de apă din izvoare puternice (așa se explică și râpile mari de azi). Atunci, sat bine protejat natural când mișcarea trupelor se făcea călare, tot bine situat împotriva tancurilor și avioanelor în sec. XX, astăzi însă
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Rodopele natal de pe coamele munților Haemus. Primii care i-au ascultat trista cîntare au fost copacii din imediata apropiere, fiecare adunîndu-se după neam și fire: ... stejarul cel cu frunză semeață și teiul cel moale și fagul Și feciorelnicul laur, plăpînzii aluni, apoi frasini Buni pentru suliți, venit-au de față. În alt pasaj din același text ovidian aflăm că, la cîntarea lui Orfeu, păsările și fiarele pădurii s-au alăturat arborilor constituind o unitate însuflețită: Astfel de arbori a strîns cîntărețul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Toader făceam în tufișurile dese culcușul nostru, ziceam că aceea era casa noastră, iar fetița lui Piucă era mama. Ne băteam noi, cei trei cu alți băieți cu sulițe, spade și platoșe din lemn, aveam arcuri și săgeți de alun cu vârfuri metalice de la cartușe și dacă nu te apărai cu platoșa de o asemenea săgeată, puteai să rămâi fără vreun ochi sau rănit. În bătăliile noastre, fetița lui Piucă se transforma în zână sau Dulcineea de Tobosso, căci citisem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înnămolite cu ciucuri cu tot. Pe umeri ducea o traistă, în mână avea un paloș de lemn, iar la cingătoare, prins cu un inel de metal, un băț scurt cioplit. Ceilalți bărbați aveau toți câte un băț din lemn de alun, cu coaja astfel cioplită ca să deseneze pe albul lemnului râuri și flori, spirale și valuri. Pe măsură ce se apropiau, lăutarii cântau tot mai rapid iar dansul se transformă într-un fel de galop dezlănțuit care-i aduse pe cei treisprezece bărbați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Arin alb) - Ph., Eur. Frecv., se.go.-e.bo.; L6T4C5U7R8NX; Alnenion glutinoso - incanae, Fraxinetalia, Me., In. FAM. CORYLACEAE *Carpinus betulus L. (Carpen) - Ph., Eur. centr. Frecv., z.silvost.-se.fa.; L4T6C4UXRXNX; Lathyro - Carpinion, Prunetalia spinosae, In., De. *Corylus avellana L. (Alun) - Ph., Eur. Frecv., z.step.-se.fa.; L6T5C3UXRXNX; Rhamno - Prunetea, Querco - Fagetea, Al., Me., In., De. SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE ORD. CARYOPHYLLALES FAM. CARYOPHYLLACEAE -Arenaria serpyllifolia L. (Studeniță) - T., Circ. Frecv., z.step.-se.fa.; L8T5CXU4RXNX; Festuco - Brometea, Koelerio - Corynephoretea, Tx. -Dianthus
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
biom sunt esențe tari: stejar, fag, mesteacăn, carpen, frasin. Adesea arborii de aici formează păduri omogene din punct de vedere al compoziției, fiind astfel și ușor de exploatat economic. Cei mai comuni arbori din acest biom sunt așadar: stejarul, fagul, alunul, ulmul, castanul, plopul, iar în America de Nord: nucul, arțarul, la care se adaugă și unele conifere: cedrul, molidul. O caracteristică a pădurilor de foioase este existența a trei straturi: stratul arboricol (cu arbori de până la 40m înălțime), stratul arbustiv (cu arbuști
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
bine dezvoltat și diversificat, fiind alcătuit din arbuști și subarbuști de câțiva metri înălțime: păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), jugastrul (Acer campestre), gladișul (Acer tataricum), mărul pădureț (Malus silvestris), părul pădureț (Pyrus pyraster), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), alunul (Coryllus avellana), caprifoiul (Lonicera xylosteum), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), măcieșul (Rosa canina) etc. Stratul ierbos se dezvoltă în raport de gradul de lumină, condițiile edafice și termice. Primăvara, când arborii sunt desfrunziți, apar: ghiocei (Galanthus nivalis), brebenei, toporași. Vara, sub
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
acestea avantajează cultivarea plantelor, și în special a cerealelor, variază în funcție de latitudine, climă și factori locali (Tabel 22). Din punct de vedere al climei, civilizația Cucuteni evoluează în perioada Atlanticului, care, pe teritoriul țării noastre, corespunde cu faza molidului cu alun și stejăriș amestecat. Această fază se caracterizează printr un grad de căldură și umiditate mai ridicat decât cel din ziua de azi (CÂRCIUMARU 1996, 20), asigurându-se astfel condițiile necesare practicării agriculturii. Un alt factor important în determinarea posibilităților de
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
o junglă; se află acolo rariști și poieni, sunt pomenite măguri, pajiști de nimeni păscute a căror iarbă, de un verde viu, este proaspătă și deasă, cresc flori și pomi care pot înflori, se înalță stejari, pini, cedri, crânguri de aluni și, apărând peștera de vânturile aspre ale mării, o perdea de tei. Pe jos se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc 158 acoperit cu vâscoasa mătase
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o junglă; se află acolo rariști și poieni, sunt pomenite măguri, pajiști de nimeni păscute a căror iarbă, de un verde viu, este proaspătă și deasă, cresc flori și pomi care pot înflori, se înalță stejari, pini, cedri, crânguri de aluni și, apărând peștera de vânturile aspre ale mării, o perdea de tei. Pe jos se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc acoperit cu vâscoasa mătase a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Historiography, Macmillan 1967 F. Stern (coord.), The Varities of History from Voltaire to the Present, Meridian Books, New York 1956 Keith Jenkins, Re-Thinking History, Routledge 1991 Ludmilla Jordanova, History in Practice, Arnold 2000 Arthur Marvick, The Nature of History, Macmillan 1970 Alun Munslow, Deconstructing History, Routledge 1997 Michael Oakeshott, On History, Blakewell 1983 José Ortega y Gasset, O interpretare a istoriei universale, Editura Științifică 1999 Neagu Djuvara, Civilizații și tipare istorice, Ed. III, Humanitas 2006 Neagu Djuvara, Există istorie adevărată?, Humanitas 2006
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
foste apelative și nume a căror legătură cu apelativele originare poate fi stabilită numai prin investigații științifice detaliate. A se compara numele Balta, Alunu, Poiana, În Răchiți, Sub Coastă, După Deal, Pe Căprioare etc., larg cunoscute și ca apelative (baltă, alun, poiană, răchită, coastă, deal, căprioară etc.), cu nume ca Mlaca, Bunaru, Turuga, Știubeiu, Joampa, Bentu, Tîlva, Gîldău etc., cunoscute numai în anumite zone sau perioade ca apelative (mlacă, bunar, turugă, știubei, joampă, bent, tîlvă, gîldău etc.), și nume ca Bălătruc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin activarea unor relații „semantice“ și analogii structurale sui-generis). Atuurile care au determinat selectarea unei unități în vederea onimizării și combinarea, într un cuplu denominativ, cu topicul detașat din teritoriu ca reper denominabil (printre care forța descriptivă a entopicului: adîncitură, bold, alun, pîrîu etc.; pertinența expresiei în raport cu alte sinonime concurente: alunecare, coastă, fugitură, hoagă, lăsătură etc.) sunt ranforsate ulterior prin alte mijloace, între care susținerea calității de reper prin analogia cu unități toponimizate anterior: Afînar, Agurizar, Aluniș, Aninet, Arsiște, Băltărie; Alexeni, Albulani
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în aceeași regiune, toponimele care amintesc de pecenegi: Beșinău (< magh. besenő, „peceneg“), Hendorf (< săs. Hendraf < Hendorf = Heidendorf, „satul păgînilor“), Bezermen Szancsal (în săsește „Sîncelul peceneg“); de secui și de maghiari: Mănărada, Mănărăi, Mănirăuș, Măierău (cf. magh. *monyoró, *monyaró, *mangyaró > magyaró, „alun“); de sași: Șona (< germ. Schőnau, „lunca frumoasă“), Blèșubéș (< săs. bleschbesch, „pădurea romînilor“), Fuslaiher (< săs. Fuslehar, „găurile vulpii“); de schei (bulgari ulterior asimilați): Grobiște (< bg. grobiŝte, „cimitir“), Blagovița (< bg. blaga, „bogat, bun“ + -ovica), Usoi (< bg. osoj, „dos“). Marea majoritate a toponimelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Măstacănul, Măstăcănoasa, Mesteacănu, Valea Mesteacănului (și multe altele cu aceeași structură), Mestecăniș, Mesteceni etc. De la numele altor arbori s-au format familii întregi de toponime, din care cităm cîțiva reprezentanți: Afăna, Afinița, Afinicelul Mare (o „con tradicție în termeni“ toponimică), Alunul, Alunișul, Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Măgheruș (< magh. mogyorós, „acoperit cu aluni“), Muierău (Măierău, deformat prin etimologie populară), Aninișul, Aninoasa, Arinișul, Ilfovăț (îl< jalsa, jelsa „arin“), Agîrbiciul, Aghireș (< magh. egeres, „pădurice de arini“), Arțarul, Cleanov (sl. klĕnov, „de arțar“), Brazi, Brădești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și multe altele cu aceeași structură), Mestecăniș, Mesteceni etc. De la numele altor arbori s-au format familii întregi de toponime, din care cităm cîțiva reprezentanți: Afăna, Afinița, Afinicelul Mare (o „con tradicție în termeni“ toponimică), Alunul, Alunișul, Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Măgheruș (< magh. mogyorós, „acoperit cu aluni“), Muierău (Măierău, deformat prin etimologie populară), Aninișul, Aninoasa, Arinișul, Ilfovăț (îl< jalsa, jelsa „arin“), Agîrbiciul, Aghireș (< magh. egeres, „pădurice de arini“), Arțarul, Cleanov (sl. klĕnov, „de arțar“), Brazi, Brădești, Smida (< smidă, „loc cu pădure
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mestecăniș, Mesteceni etc. De la numele altor arbori s-au format familii întregi de toponime, din care cităm cîțiva reprezentanți: Afăna, Afinița, Afinicelul Mare (o „con tradicție în termeni“ toponimică), Alunul, Alunișul, Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Măgheruș (< magh. mogyorós, „acoperit cu aluni“), Muierău (Măierău, deformat prin etimologie populară), Aninișul, Aninoasa, Arinișul, Ilfovăț (îl< jalsa, jelsa „arin“), Agîrbiciul, Aghireș (< magh. egeres, „pădurice de arini“), Arțarul, Cleanov (sl. klĕnov, „de arțar“), Brazi, Brădești, Smida (< smidă, „loc cu pădure tînără“), Cărpiniș, Gabrovița (< sl. gabrov, „de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vriaza, Dobra-Dobra, Slatina-Zlatina, Găvoșdia-Guvojda, Kavojda, Predeal- Pradala, Peșteana-Pistiana, Vlaha- Vlaha etc.), precum și nu puține toponime similare întîlnite în diferite teritorii de limbă slavă (Kozjak, Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Găvoșdia-Guvojda, Kavojda, Predeal- Pradala, Peșteana-Pistiana, Vlaha- Vlaha etc.), precum și nu puține toponime similare întîlnite în diferite teritorii de limbă slavă (Kozjak, Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dîmbovița, au o cu totul altă bază etimologică, anume entopicul romînesc dîmb sau variante ale acestuia, cu sensul „deal mic“, „delușor“, „colnic“, „mică ridicătură de pămînt“. Dîmbovița se integrează astfel unui cîmp toponimic, onomasiologic și lingvistic bogat: Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Ilfovăț (< bg. elchov, „de arini“), Cleanov (< bg. klĕn, „arțar“), Lăpușnic (< bg. lopuș < sl. lopuș, „brusture, captalan“), Gabrovița (cf. bg. gaber, „carpen“), Dranovăț (< sl. dren-, „corn, sînger“), Bucovăț (< sl. bŭkŭ, „stejar“), Isnovăț (< sl. Jasen, „frasin“), Breznița (< sl. brĕza, „mesteacăn“), Jablanița (< sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pripită, unsă cu «untdenaft», măduvă de falcă de porc, e bună de «bolfe». Ea se face cu apă descântată și neîncepută, adică adusă fără să bei din vas ori să vorbești cu cineva, și se mestecă c-un băț de alun cu care s a omorât vreun șarpe.“ Iată unde se ascund rădăcinile magice, sensul tradițional, ancestral al marii bucătării românești: în bucatele simple, la îndemâna țăranilor, nu în mielul fript la groapă, miel pe care bietul țăran nu prea punea gura
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]