1,068 matches
-
păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nici o formă de relief care să-i servească drept reper, și porni la drum fără grabă, cu aerul liniștit al drumețului ce străbate o pajiște într-un amurg blând, admirând peisajul, fiecare tufiș, fiecare piatră, fiecare pasăre și fiecare șarpe alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea, una, nu așteaptă chiar nimic de la bărbați. Aha, asta e, dă-i dracului de bărbați, dacă tu nu... Nu ți-i bagă nimeni pe gât, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu și dacă ai de gând să mărești cotizația. E nedreptate. — Discutăm mărirea prețurilor după cursul pieții, spuse Linda, scoasă din pepeni, nu pentru că vrem să intrăm În competiție cu sălile private... — Dar ăsta e primul pas pe o pantă alunecoasă! o Întrerupse Jeff. „Să nu zici că e primul bulgăre dintr-o avalanșă“, m-am rugat eu. — Adică spre privatizare, nu-i așa? Asta ai vrea să se Întâmple. Iar prietenii tăi din Consiliul local, care stau cu fundurile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
niște arcade de cale ferată din piatră umedă, umiditatea ce va rezulta va fi clar vizibilă În aer. În vreme ce treceam pe lângă o fată În rochie argintie, ea s-a dat Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de vaste și de pline de făgăduieli vor fi fost apartamentele prințesei mele la Tabriz, Zarganda sau Teheran, sufeream constant când simțeam dragostea noastră Închisă Între zidurile lor, având drept unici martori niște oglinzi cizelate și niște servitoare cu priviri alunecoase. Savuram, acum, banala plăcere de-a fi văzuți Împreună, soț și soție, braț la braț, de-a fi Învăluiți de aceleași priviri străine, și până târziu În noapte evitam să ne Întoarcem În cabina pe care o alesesem, totuși, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și alunecoși, lăsând un urma lor o dâră sfidătoare de insulte, intru în salon, bărbatul de vizavi se ridică din nou în șezut plin de speranță, după care se prăbușește dezamăgit pe pernă, dar Udi nu se mișcă, este înconjurat de cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să ascult tot ceea ce nu îndrăznea să îmi spună și să zic, și eu, și eu, și eu, cât de ridicol fusese să plătesc un asemenea preț pentru faptul că mă stăpânisem, apoi, cu o furie neașteptată, îi prind penisul alunecos între tălpi, ca și cum ar fi fost un pește care înota către mine, cu gura plină de spumă, mă scufund în căutarea lui, două mâini îmi împing capul sub apă, aproape că mă înec, cu greu reușesc să le înlătur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a nu o întrista. Nici o problemă, Noghi, spun eu, mai este destul până atunci, dar timpul trece repede, uneori îmi amintesc surprinsă câte făceam înainte într-o singură zi, pentru că acum zilele trec atât de repede, ca niște anghile moi, alunecoase, care nu se lasă prinse. Ne trezim târziu, de obicei eu mă trezesc puțin înaintea ei, iau de la magazin pâine proaspătă și legume și pregătesc micul dejun, Noga se uită la televizor, iar uneori îi țin companie, privesc plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu aveam nici un motiv să-l contrazic, așa că l-am lăsat în pace. Licuriciul părea cam adormit, dar cu toate acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot corpul. —Rebecca? Ești bine? Nu pot vorbi. Apuc șervețelele noastre și i le dau tipului. Bineînțeles că nu este Patrick. Dar pentru moment asemănarea a fost atât de dureroasă! Același păr strâns în coadă, aceeași barbă, aceiași ochi negri, alunecoși. Davey stă în genunchi și o ajută pe chelneriță să strângă cioburile de pe podea. Bărbatul de lângă mine își șterge pantalonii. Slavă Domnului că sunt din piele. Patrick mai degrabă ar fi murit decât să fi purtat așa ceva, deși întotdeauna aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
A acceptat? N-avea încotro. Discutând în poziția aceasta, m-au atras gropițele din obrajii ei, părul de o culoare minunată și niște buze atât de catifelate și de frumos arcuite! — Ai sărutat-o cumva? — Am încercat, dar este foarte alunecoasă. Nu mi-a mers. — Ha! Ha! Cezar, Cezar, ai grijă să nu-ți pierzi capul înainte de sesiune. Acum pot învăța în liniște. Într-adevăr nu mai era deranjat de Teofana, în timpul în care învăța cursurile, dar gândul tot îi fugea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
atât de plăcută! Lângă ea mă simt minunat. Acum când cu sesiunea, pentru că ne vedem foarte rar, îmi lipsește mult, mult de tot. Mi-e dor s-o sărut. — V-ați sărutat? — A! Da! Ți-am spus că este foarte alunecoasă, dar am prins-o, cum s-ar spune, pe un pas greșit și prin surprindere am sărutat-o. Are niște buze atât de catifelate, de — Nu mai spune că m-apucă și pe mine dorul de Doina. Hai să-nvățăm
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vă f...tă turcii! Haideți, veniți, veniți, poftiți aici, la popotă, ambuscaților! Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ brunet, cu ochii alunecoși, aproape șașii și cu nasul ascuțit și ciupit de vărsat, individ bondoc ca și Bossul, dar cu mult mai solid construit fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o palmă fleșcăită Poetului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
structură a rinichiului, totul scânteind orbitor și dizolvîndu-se imediat după închegare. Un pavilion al urechii, un mușchi orbicular, o măsea cu patru rădăcini ascuțite, o față schimonosită urlând ca în ziua de apoi. Pluteam în acel lichid fantomatic, prin culoarul alunecos, până am ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut membrana, afundîndu-mă într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu mai știam a câta oară am lăsat-o pe spate pe sofaua cu pernuțe fantezi, a câta oară i-am mângâiat sânii și mi-am trecut mâna peste spatele ei cu omoplații abia discernabili sub pielea caldă, uscată și alunecoasă, sub care simțeai un strat elastic de grăsime, a câta oară am tras de tricoul ei și i-am împins înspre mijloc, boțindu-i-o în cute suprapuse, fusta ecosez. Când mi-am împins degetele mâinii drepte sub dunga de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am intrat în casă și-am privit obiectul dat de Egor. Era o scoică în formă de evantai japonez, cu sideful trandafiriu, în mai multe age suprapuse. Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un desen: un cerc deschis, având în interior sute de cărărui încrucișate, ca niște intestine. Până la culcare mi-am mai pierdut timpul pe lângă tanti
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răbufnea violent, iar Zizi parcă se chircea, cu părul măciucă. Prima a ieșit în față Balena, care arătînd-o cu degetul pe Zizi a strigat la ea: "Ești mică, ești o aschimodie, nu meriți să mai trăiești!" Ada i-a vorbit alunecos, și perfid: Nu știi să scrii și să citești. Nu știi să socotești. Abia dacă știi cum te cheamă. La moarte!" Carmina i-a rînjit: "Ești plină de tărâțe și lână. Rușine să-ți fie! Să terminăm odată cu ea!" Puia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă a vicleniei, excesele viciului și intoleranțele aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea care sfidează și oprimă, gândul josnic ce ignoră plângerile suferinde toate aceste distorsiuni macabre ale conținutului existențial sunt purtate de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel gradual diminuat prin acceptarea undei de rezonanță și conversia sa fragmentară în clipe de criză ontică ce par a fi momente simple și efemere asemeni banalului cotidian. Este o încercare de a controla suferința individuală prin demersul unei integrări alunecoase și perfide ce intenționează banalizarea ei, reducerea sa la nivelul superficialității mundane care vorbește prin expresi precum trebuie să fie cumplit dar va trece sau după această încercare va fi și bine. Este tonul optimist ce proiectează prematur suferința în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-mi că într-un timp eu eram aceea care să-i facă o vină din asemenea neglijențe mărunte. Ce însemnează viața, m-am gândit, mergând înaintea lui, și sub pasul meu pământul devenind tot mai nesigur, mai umed și mai alunecos, ce însemnează viața și ce însemnează să trăiești ! Cum ce ți-a plăcut ieri, nu îți mai place mâine. Și invers. N-am putea, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim și noi aici, unde s-a oprit Făt-Frumos al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i În mă-sa pe ruși, important e ca noi să nu ne trezim pe cap tot cu ăia dinainte. Ar trebui făcute niște legi, ar trebui să-i Împiedice cineva să mai facă politică, vezi bine că lucrurile sînt alunecoase, vezi cu ce propagandă și minciuni umblă și ce manipulări coc... Ca să nu mai zic de toate instigările astea. Știi povestea cu protestele din iarnă? Am văzut, da, am citit În ziare. Păi, frate, ăștia ne Întorc pe unii Împotriva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o criză de inimă sau așa ceva. Trebuie să respir puțin aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și încercând să se sprijine de aripa udă, alunecoasă, a automobilului. Ploaia îi răcori fața înfierbântată. Văzu, imediat dedesubt, suprafața întunecată a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească de-a dreptul prin văzduh; începu apoi să alerge de-a lungul malului până nimeri peste niște trepte alunecoase, înverzite de alge, de a căror existență părea într-un fel să fi știut. Ba chiar, cu încredere, și-a trecut mâna printr-un inel mare de oțel, care atârna de zid, cam pe la jumătatea treptelor. Apa rece îi muiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]