991 matches
-
respectivă poate fi alungită. De exemplu, dacă o gaură neagră se rotește sau este ionizată, matematicienii au calculat că singularitatea nu mai este punctiformă - o gaură insignifiantă în spațiu-timp -, ci inelară. Iar fizicienii au presupus că două astfel de singularități alungite pot forma un tunel: o gaură de vierme (Figura 53). O persoană care traversează o gaură de vierme va ieși în alt punct din spațiu - și poate și din timp. Așa cum, teoretic, aceste găuri te pot ajuta să străbați într-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
îndreaptă spre Pământ, undele luminoase sunt comprimate, având o frecvență mai mare decât cea normală; ele se îndreaptă spre capătul albastru al spectrului, fenomenul numindu-se deplasare spre albastru. Dacă steaua se îndepărtează, se întâmplă exact opusul; undele luminoase sunt alungite, ele fiind deplasate spre roșu. Poliția poate afla viteza unei mașini verificând deplasarea razelor de lumină - sub formă de unde radio - reflectate de vehicul. În același mod, urmărind cum se deplasează spectrul luminos al unei stele, astronomii pot deduce cât de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de-ți furau mințile, și, care-și pieptănau pletele verzi cu piepteni de aur... Vedea... și nu-i venea să creadă, ochilor, minunea. Le vedea cu adevărat. După o vreme, dădu cu mâna într-o parte, cum ai da să alungi o vedenie. Și, înfricoșat porni mai departe. Merse el ce merse, stăpânit de ceea ce văzuse, când... într un alt luminiș, sub razele lunii, ce văzu!... Ce văzu cu adevărat?!... Era ceva, de-a dreptul, de necrezut. Un faun cânta din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre creasta Ciomaga, iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine trebuie să te înfățișezi Domniei! A dat norocul peste tine, năpârstocule! Dar de ce mă alungi de la casa domniei tale? Prostule, o să împarți rațiile de carne tuturor slujitorilor Curții, ba chiar o să te înfățișezi și Domnului! Să fi avut eu norocul tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
timpul putea fi înțeles mai ușor. El devenea istorie și viață omenească. În această cucerire era, însă, și o capcană. Împărțind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" și că umbra copacilor se alungește spre asfințit. În clipa aceea a devenit melancolic și a descoperit regretul. Dar era prea târziu. De-afară se mai aud erupțiile fiestei. Acum ele mă trimit cu gândul la altceva. Îmi imaginez mulțimile de pelerini care se îndreptau spre
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dansat zile în șir, în jurul lui, ca să-l facă să crească. De câte ori se opreau din dans și din cântat, se oprea și copacul din creștere. Dar la un moment dat crengile au început să se aplece spre pământ. Ele se alungeau, dar se întindeau pe jos în loc să urce. L-au părăsit și au plantat O tulpină de bambus, cântând și dansând din nou. De câte ori se opreau și făceau o pauză, apărea un nod în prăjina de bambus. Aceasta creștea dreaptă spre
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că acest oraș ale cărei străzi sunt botezate cu cifre în loc de nume îmi va rămâne în memorie prin această noapte. Și știu ce-ar zice Tatle. ― Numai zeii nu regretă nimic, senor. Umbra lor nu se scurtează și nu se alungește. Acum, se mai aud doar zgomotele de pe stradă. Și, din când în când, vântul răvășind noaptea zăpușitoare. La drept vorbind, în asemenea orașe nu e niciodată destulă tăcere. Chiar dacă orașul doarme, sunetele se rostogolesc pe străzi, uneori, ca în plină
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai aproape de acei cheliceri din care pica dulcele și parfumatul venin omorâtor. înaintam prin culoarul plin de gelatină, mă zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii lumii. Țeasta mea se bomba, se alungea ca un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o sfâșiere de pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat și totuși plin de o orbitoare fericire țâșnea din carnea dezumflată și flască și se lipea patetic de membrana vibrîndă a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o zi voi vedea și eu ceea ce el văzuse la mine de la bun început, când am înțeles de unde vine această siguranță a părintelui se însera peste curtea mănăstirii și frunzele de viță-de-vie întinse pe sub streașina casei și pe la ferestre își alungeau umbrele întunecate prin încăpere, iar demonul din mine, retras pentru moment din arenă, se-nvăluia tăcut în negurile tulburi ale ființei mele, Seara la meșterul Luca și Janos, meșterul Luca povestește, o mai veche poveste, pentru mine o spune, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apoi și restul trupului cu pâlnia de lumină jucând aprinsă pe pereții întunecați ai bisericii, în spinare într-o pânză de sac strânsă peste umăr Pantocratorul fărâmițat, îmi dau seama că e Theo și, totuși, întors cu spatele la mine, cu umbra alungindu-i-se mult pe pereți, nu-l recunosc, se strecoară printre bârnele schelei spre ieșire și, ajuns la ușă, stinge lumina din mână lăsând biserica în întunecime, reușesc cu greu să mă obișnuiesc cu noaptea coborâtă brusc în biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de cuvinte, rănile soldaților erau reale, suferința lor era reală, nu cauzată de cine știe ce fantasmagorie a minții, neputincios în fața suferinței, neputincios în fața morții, furios de fiecare dată când trimiteam ordonanța s-aducă preotul la căpătâiul unui bolnav, Umbra părintelui se alungește pe podea înspre mine, după cum luna plină se lasă în cadrul ferestrei înguste pe spatele lui și eu fixez încordat prelungirea ei, încercând s-o țin la distanță de mine, Aproape îl uram pe acel preot blajin, având impresia falsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bătută cu turcoaze și jasp dur; a fost trimisă aici ca să se respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi vrut să rămână singur ca să se gândească, să ia decizii fără nici un intrus. — Publică documentele, denunță-i pe toți, îi sugeră Callistus cu o violență lucidă. E un cuib de șerpi în casa ta. Nu poți să nu-i alungi. Alături de tine sunt pretorienii, legiunile, tot poporul Romei. O vorbă doar, și a doua zi, cei care inventează mereu câte o nouă problemă - și strânse la piept codexul ce conținea numele lor - nu vor putea ieși în stradă. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dulce prefăcătorie și simularea aceea atât de perfectă a manierelor aristocrate face din noi, măcar pentru câteva clipe, niște actori desăvârșiți. (iunie) Îmi amintesc acel urcuș brusc pe lângă cimitirul În pantă, ale cărui cruci păreau să se aplece, să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se conturează misterios, coborând lent dintr-un cer abstract; deschizătura peșterii dezvăluie brusc protuberanțe Întunecate și luminoase, zone infernale și paradisiace; În același timp, a o privi din mai multe unghiuri Înseamnă a străbate o infinitate de itinerarii posibile; concavitatea alungită În scoică dă impresia vagă și obsedantă a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și amenințător. Abia acum observi că obsesia sexului feminin Însoțește tot timpul privirea scotocitoare a actantului romanesc retras Într-un anonimat foarte dubios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care mă chinuie până la strigătul de bucurie? 31 mai 1965 (luni) Iată, rup toate florile albe pe care le-am urât totdeauna și le presar Încet deasupra pământului sub care tu ai Îngropat Dragostea... Nu-ți plac darurile mele, mă alungi... te vrei gol, te vrei trufaș, dar va trebui, pentru că așa se face, să suporți povara cerului și-a tuturor florilor grădinii mele moarte. Toate drumurile sunt pline de reguli de circulație. Oameni au vrut să mă strivească și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu soldați japonezi. O ultimă salvă de pușcă se auzi de pe vasul american Wake. Ultimul dintre marinarii englezi răniți fu tras pe Întinderea de noroi de sub Bund. Petrolul care se scurgea din vasul Petrel, scufundat, se Întindea ca o pată alungită peste rîu, și, odată cu ea, liniștea se așternea peste acel cîmp de luptă. Civilii englezi, care ajutaseră la salvarea marinarilor, ședeau În cămășile lor unsuroase alături de răniți. Tatăl lui Jim Îl tîra pe ofițerul rănit spre Întinderea de noroi. Epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cerul acesta cardinal. Poate îmi iau o bere din frigider, sau poate mă enervez dacă sticlele au rămas calde sub masă. Era o pădure de lume acasă la Gabry și Lodolo, în interiorul unui cerc de torțe ale căror flacări se alungeau în bătaia vântului. Fețe bronzate îmi ieșeau în întâmpinare, dinți albi în întuneric. Eram îmbrăcat cu costumul din in de culoare deschisă, fără cravată, părul ud încă pe ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prindeți viața, să v-o umpleți cu fluturi. Noi, bărbații, suntem încolonați de-a lungul zidului vostru ca niște omizi. Am zâmbit, mi-am făcut de lucru cu pardesiul. Stăteai întinsă pe pat, cu ochii tăi negri, mari, cu fața alungită de pisicuță slabă. Mă apropii și mă aplec lângă tine. — Angela... Zâmbești ușor, pielea palidă ți se încrețește. — Ciao, tati. Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu-mi vine nimic. În momentul acesta ești numai a mamei tale, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea a adus vorba. Deasupra noastră, bolta din ramurile stejarilor, ale ulmilor și arțarilor ascundea lumina stelelor, și de ambele părți ale străzii case întunecate dormeau în tăcere, copleșite de căldura verii. Umbrele noastre gemene se revărsau dinspre picioare, se alungeau firave când lăsam în urmă lumina vreunui felinar și apoi se micșorau la loc când pășeam sub lumina altuia. —Azi am auzit cel mai caraghios lucru. Vocea ei era atât de slabă încât abia dacă tulbura tăcerea nopții. —Ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
copiii se vor naște, voi găsi o cale de a șterge urmele. Atunci nu i-am spus asta. A început să meargă, privind înainte, cu umerii drepți, tocurile ei ascuțite mușcând parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung din urmă. —E ridicol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Adevărații Nick și Nora: Frances Goodrich și Albert Hackett, scenariști pentru teatru și film clasic, de David L. Goodrich 11tc "11" C ând am ajuns acasă în seara aceea, Madeleine purta un costum de lână neagră, tocuri înalte, care îi alungeau gambele ca niște coarde de harpă, și perle, nu pe cele lungi, cu două șiruri, pe care i le-am cumpărat când s-a născut Betsy și pe care le păstrează pentru seară, ci pe cele de domnișoară, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
plină de autosatisfacție, pe care încolțea un zâmbet minuscul: trăsături simple, clare, ce exprimau succes și convingerea că lui îi reușește orice atinge. Părul și-l purta ondulat spre spate, în față mai umflat și încrețit, strălucind întunecat, ceea ce îi alungea mai degrabă obrazul lat, căruia capul puternic îi dădea un aer și mai accentuat de forță; numai mâinile care ieșeau de sub manșetele albe erau în continuare cele ale fostului reprezentant al turnătoriei și al fabricii de mașini-unelte, chiar dacă acum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prezent și s-a tratat singur ca pe-un câine. În seara aia, băutura i-a dezlegat limba și-a zis că adusese revolverul ca să facă moarte de om. Un bârfitor le-a povestit proprietarilor hanului; ai vrut să-l alungi din nou, dar Limardo te-a Înfruntat și ți-a dat de Înțeles că era invulnerabil. N-ai Înțeles prea bine ce-ți spunea, dar te-ai speriat. Și-acum ajungem la chestiunea spinoasă. Tânărul Savastano s-a ciucit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]