672 matches
-
unele momente de agitație și de frenezie. De prim interes, însă, mi se pare faptul că sărbătoresul intră și în compunerea riturilor funerare. În acest tip de sărbătoresc, adică în strădania regizorală de a se găsi formule credibile, fie și amăgitoare, de „atenuare” a tragicului, de revalorizare, cum spune Mircea Eliade, stă calea care duce la ideea de „petrecere” a dalbului de pribeag și, totodată, la înțelegerea unei mitologii a morții în variantă mioritică. c). Participare: actorii și spectatorii se întrunesc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Bostangi bașa. Nu erau legați, așa că se îmbrățișară. Fiecare încerca să-i cruțe pe ceilalți și se trudea să pară nepăsător. Mateiaș se căznea să pară chiar viteaz. Nu-l mai văzuse pe taica de când stătuseră cele patru zile în amăgitoarea libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece august, Sfânta Maria Mare, Adormirea Maicii Domnului. Pentru asta la București or să sufle în trâmbițele de argint. Or să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
verdeață, în mijlocul unor câmpuri netede, uscate de un soare arzător, lasă o bună impresie. Descrierile favorabile orașului au fost scrise, evident, sub efectul acestei perspective. Din Turnul Pompierilor, dacă privirea coboară spre nord, nu mai avem în fața ochilor un miraj amăgitor, ci o realitate încântătoare frumoasa grădină Cișmigiu. Prinții Bibescu și Știrbei au scos această perlă din mlaștini insalubre odinioară, secate din ordinul lor distrugerea unui focar de infecție și transformarea lui într-un loc de agrement, nu e aceasta o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se face cu atât mai bine cu cât grâurile de la Dunăre, cu coaja ușoară și permeabilă, sărace în gluten, au o mai mare afinitate pentru apă. Prietenul nostru observă că un astfel de procedeu avea ca efect introducerea unei greutăți amăgitoare, în fine, apă în loc de făină; de a înșela clientul nu numai asupra cantității, ci și asupra calității mărfii care, conținând un agent de fermentare foarte activ, urma să se strice în foarte puțin timp. Morarul răspunse naiv că nu ignora
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu puteri nebănuite, se ridică împotriva cotropitorilor, alungându-i din Eden . Vraciul Ariel împreună cu trădătorii, au fost dezintegrați. Revolta din Eden împotriva adversarilor, aduse din nou pacea, lumina și libertatea împărăției. Oamenii orbiți de putere, se îmbulzesc să apuce fumul amăgitor, uitând și ignorând faptul că puterea pământenilor este efemeră. Timpul macină imperiile și pe uzurpatorii puterii, rezolvând toate infatuările și neînțelegerile oamenilor, aducând veșnicia. Puterea și supremația sunt ale creiatorului.
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pozitive. Dar ei nu pot ține pasul cu tine rămânând ancorați undeva, într-un labirint, oricâte încercări de bunăvoință ai face, vor să-ți strivească chiar aripa pe care le-ai împumutat-o. Pentru adăpost și-au construit colivii din poleieli amăgitoare; firele sunt împletite din orgolii bătute cu pietre de trufie ... Dacă teau prins în lațul pe care îl țin întotdeauna la îndemână, libertatea ta va fi pusă în pericol: te vor ține în colivie fără apă și pâine, iubindu-te
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Ce-a fost frumos e azi numai părere - Când nu mai crezi, să cânți mai ai putere? Și dacă nu-i nimic de cât părere Tot ce suspină inimei amor, Istoria cu lungile ei ere Un vis au fost amar - amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toat-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci semnul lor șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu zăhărelul de mii de ani. Când îmi reușește câte o îmbinare de cuvinte, parcă mă simt în anturajul unui laureat Nobel. Nu poți învinge cu mentalitate de învins. Nu toți care sunt în fruntea turmei o și călăuzesc. Suntem amăgitori. Precum orizontul. Înainte de a fi scrisă, orice hârtie are ten de capodoperă. La psihiatru suntem mai relaxați decât la preot. El nu ne poate amenința cu pedepse veșnice. Nu se poate zbura în artă cu o sensibilitate pedestră. Când i
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ceas de mii de ori. 5 Mie cerul, ca oricărui, O moarte mi-a rânduit, Însă ție văd că-ți place Să omori fără sfârșit. * Îmi spunea gura iubirii Cu un glas mângâietor " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". 5 Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc Că o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. {EminescuOpXV 1033} FRUNZĂ VERDE DE SULCINĂ (p. 649 - 650) Nu mă pedepsi stăpână, Ci să-mi spui de mă iubești, Daca la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
20 Cu cari m-ai biruit. Căci ei sunt pricina toată Focului celui aprins, Ei simțirea mea și mintea Și viața mi-au cuprins. 25 Îmi spunea gura iubirii, Cu un glas mîngîietor: " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute, Ce ca flori vă scuturați, 35 De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră jalnică, duioasă, Ce suspini tu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cum încă Spinoza constata, oamenilor nu le rămîne decît să-și întemeieze iluzia liberului arbitru pe conștiința acțiunii lor și pe ignorarea cauzelor care îi fac să acționeze. Procedînd într-o manieră similară, ne vom supune în mod deliberat acestei amăgitoare constrîngeri a minții, pentru a încerca în limitele studiului de față să descoperim arhetipurile actului mincinos și să le conștientizăm "structura profundă", cu speranța unei minime vindecări de minciună. În mod complementar acestei iluzorii dorințe, avem prilejul real ca printr-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în sine o rămășită de naștere a binelui. El trebuie să se amăgească cu părerea că păcatul pe care-l face are justificare prin bine" [1993:37]. Tocmai prin această nevoie de autoamăgire adesea stimulată din afară, de către un rafinat amăgitor minciuna se strecoară ca "adevăr pervertit" înăuntrul lumii umane. Avînd în vedere această ocolită cale, este firesc să ne întrebăm dacă în contextul scenariului biblic putem decela un SCOP EXPLICIT FORMULAT, care să prefigureze inițierea actului înșelător? În ceea ce îl
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că mitica Pandora modelată asemeni lui Adam din țărînă de către vestitul Hephaistos simbolizează etalonul ispitelor artificiale și nefaste pe care femeia le poartă; căci, "în sînul ei, cum ne spune Hesiod [1957:77-78], Crainicul, omorîtorul lui Argos, zămislește minciuni, vorbe amăgitoare și o inimă vicleană". După deschiderea fatală a celebrei sale cutii prin care toate relele s-au răspîndit în lume ceva bun a mai rămas ascuns, totuși, și pentru oameni: speranța, temeiul oricărui mers înainte. Mergînd înainte, să nu uităm
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
epocii de aur în care zeii din Olimp se amestecau și păcătuiau în rînd cu oamenii, potrivit credinței grecilor de odinioară etc.); timpul fluviu, care corespunde nevoii omului de a (se) minți pentru "acum și aici", datorită unui epicureism adesea amăgitor justificat (să ne gîndim la explicația sociologului Dumitru Drăghicescu [1907] care punea "prezenteismul" puternic al românilor pe seama vicisitudinilor istorice care nu le-ar fi îngăduit să-și consolideze sentimentul profunzimii temporale, silindu-i în schimb cum aprecia Blaga "să se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau a "erorii" să ne însoțească tacit întreaga existență. 4. CERCUL CARE SE DESCHIDE: O PERPETUĂ ÎNȘELĂCIUNE? Trebuie să recunoaștem că oricine își asumă rolul de observator al situației de comunicare mincinoasă răspunde unui imperativ în egală măsură necesar și amăgitor. Iată încă o probă a faptului că a propune un "sfîrșit al minciunii" reprezintă (deocamdată) o utopie, orice descoperire a unei "minciuni" (eroarea unei teorii științifice, de exemplu) însemnînd o premisă pentru apariția unei alte viitoare "minciuni" (o altă teorie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de relativitatea adevărului (cunoașterii), pe de o parte, de absolutul necunoașterii umane în raport cu infinirea lumii, pe de altă parte. Cu o atare situație se confruntă și exercițiul pe care prezenta prefață îl propune. 4.1. JUSTIFICĂRI NECESAR-AMĂGITOARE Sub semnul acestei "amăgitoare necesități" pe care cu precauție am formulat-o încă de la începutul studiului nostru am putea realiza în încheiere bilanțul principalelor sale intenții și realizări. În acest sens, considerațiile care urmează se impun în mod firesc. Pe de o parte, exegeza
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
veți cunoaște universul". O atare intenție pune la lucru, în alți termeni decît J. A. Barnes o face, virtuțile analizei sociologice combinate cu cele ale metodei hermeneutice și semiotice. • Pe de altă parte, încercarea pe care o supunem atenției este amăgitoare, întrucît nu răspunde decît parțial imperativului obiectivității, principiului de a nu denatura limbajul-obiect avut în vedere; căci, cel puțin două motive împiedică o atare obiectivitate să se manifeste: orice lectură a unui text, orice interpretare a lui, introduce un element
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exista o intenție reală de a păcăli. Pe de altă parte, apare și un capitol scris de Thomas Szasz (1979:122) intitulat "Adevărurile înșelătoare ale psihiatriei", în care el acuză psihiatrii că s-ar folosi de "o groază de... teorii amăgitoare și practici viclene". Cu alte cuvinte, Szasz spune că psihiatrii sînt mincinoși. Chisholm și Feehan (1977) oferă o analiză logică detaliată a înțelesului expresiei "avînd intenția de a induce în eroare"; în scopul acestui studiu eu voi considera că înseamnă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
această carte, dificilă în multe feluri, a beneficiat, sub raportul expresiei, de finele observații ale primului ei cititor, domnul Vlad Zografi. Nu pot să-i mulțumesc îndeajuns. P. C. Ahile în preistoria Iliadei Iliada este, într-un fel, un titlu amăgitor: epopeea nu narează, dintre cei zece ani cât au asediat aheii Ilionul (celălalt nume al Troiei), decât nouă săptămâni dintr-al zecelea an, iar ce se petrece în acest răstimp de cumpănă are drept protagonist pe Ahile. Epopeea este așadar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acolo pe cei care au fost cândva ai săi, ea se întreabă, văzându-l pe Agamemnon: „A fost cândva cumnatul meu, cățea ce sunt!... Dar fost-a cu adevărat? Mă îndoiesc.“ Vorbește ca de un vis sau de o amintire amăgitoare. Iar, în ultimul cânt, Priam, mergând spre lăcașul lui Ahile să răscumpere leșul lui Hector, îi spune lui Hermes (care i se înfățișase sub chipul unui scutier al lui Ahile): „Așa era băiatul meu - dacă îl voi fi avut vreodată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
maimuțe (care, altfel, pot să se schimonosească la tine în coșmaruri). Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai ales prin funcția sa dramatică. Funcția pe care, în fond, ar fi putut-o avea singur Prospero, fără să recurgă la un intermediar și la un executant. Ariel apare în Furtuna, umplând-o de prezența lui ori nevăzută ori amăgitoare, nu ca o virtuozitate tehnică a autorului, ci plăsmuit dintr-un prisos al poeziei. Ariel and all his qualities, Ariel și tot ce este Ariel și tot ce poate Ariel. Pentru a trece la o analiză mai amănunțită a ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare, ca și când Ariel, un spirit, doar ar face pe spiritul în împrejurările date și s-ar vedea cu detașare din afară în postura aceasta. Iar spiriting se referă exclusiv la iluzionism, la înscenări amăgitoare. Desigur alcătuite după un plan de ansamblu, gândit în linii mari, pentru atingerea țelurilor sale, de Prospero și doar executat de Ariel. Și poate din perspectiva aceasta, a executantului unor porunci date de un om, 183 spiriting înseamnă „a sluji
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
această carte, dificilă în multe feluri, a beneficiat, sub raportul expresiei, de finele observații ale primului ei cititor, domnul Vlad Zografi. Nu pot să-i mulțumesc îndeajuns. P. C. Ahile în preistoria Iliadei Iliada este, într-un fel, un titlu amăgitor: epopeea nu narează, dintre cei zece ani cât au asediat aheii Ilionul (celălalt nume al Troiei), decât nouă săptămâni dintr-al zecelea an, iar ce se petrece în acest răstimp de cumpănă are drept protagonist pe Ahile. Epopeea este așadar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acolo pe cei care au fost cândva ai săi, ea se întreabă, văzându-l pe Agamemnon: „A fost cândva cumnatul meu, cățea ce sunt!... Dar fost-a cu adevărat? Mă îndoiesc.“ Vorbește ca de un vis sau de o amintire amăgitoare. Iar, în ultimul cânt, Priam, mergând spre lăcașul lui Ahile să răscumpere leșul lui Hector, îi spune lui Hermes (care i se înfățișase sub chipul unui scutier al lui Ahile): „Așa era băiatul meu - dacă îl voi fi avut vreodată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]