1,083 matches
-
sta și capul." Auzind porunca fratelui său, Cao Zhi s-a întristat peste măsură și s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul îl faci cu tulpinile ei. Din tulpini de soia amarnic bocesc în tigaie. Din aceeași rădăcină ne-am tras noi doi, De ce oare mă prigonești cu atâta neomenie!" Regele Cao Pi a înțeles că frățiorul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ziarele pe stradă: „Marea victorie a ger manilor! Marșul spre Berlin, 45 kilometri pe oră“. Ne vorbise și de frigurile tifoide ale Adinei. Acum dânsa cu copiii și Niculescu-Dorobanțu erau la Adjud, Pilații, la Miorcani; d-na Costinescu fusese foarte amărâtă, bărbatul ei suferind, Adina greu bolnavă, fiul ei Emil transportat în Moldova grav rănit în plămâni, Nicu, asemenea, cu piciorul frânt de un glonț. Din fericire, toți au scăpat și d. Costinescu s-a bucurat de victorie. viața la băi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Sturdza, găsi că este cea mai bună soluție până se vor potoli și îndrepta lucrurile, ba încurajă zvonul că regina suferea de o zdruncinare nervoasă și are nevoie de o cură specială în străinătate. La Veneția se stabili regina amărâtă, bolnavă de nenorocită ce era, neînțelegând marea nedreptate ce i se făcea, după părerea ei. Acolo mrejele întinse se reformară, o corespondență se restabili între cele două aliate și din nou fu ne voit regele să răscumpere scrisori, după sculele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Vlad. Lasă coada doamnei! se înfurie Vlad. Cu sau fără vorbele ei situația e-aceeași. Nici ea, nici alte doamne, știm noi care-s alea!, surîde Vlad, nu au inima atit de caldă încît să usuce aerul, sfîrșește el amărît. Adică? Adică n-o să poți intra forțat în circuit, deșteptule! Asta-i! Vino sus! îmi ordonă și începe să urce treptele. Privește aici! îmi arată sus, pe pupitrul de comandă. Au intrat automat în circuit uscătoarele de rezervă. Umiditatea aerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ne vede, își revine. Stă cîteva clipe locului, să-și tragă răsuflarea, apoi se apropie de Ion: Hai sus... Ți se răcește masa... Mă uit la Ion, strîng din umeri, apoi mă întorc spre ieșire. La revedere, Ioane! spun încet, amărît. Mihai, plec duminică acasă cu mașina. Mă întorc duminică seara. Nu mergi? Mulțumesc! Plec de sîmbătă, cu cursa. Îmi place să mai dorm cîte o noapte în patul copilăriei, să stau de vorbă cu tata, să ne amintim de vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
despre sine, că este invincibil și etern, fusese în mod evident o jalnică utopie. O utopie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Acum se agăța cu disperare nu de o utopie, ci de niște bețe amărâte care să-l mențină într-o poziție bipedă și să-i redea statutul de om. Cârjele îi aminteau mereu că, în credința lui stupidă că este invincibil și etern și că se poate înfrupta fără preget din tot ce i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare și intră într-o sală a cărei podea era o unică oglindă de aur... sală fără acoperământ... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... în oglindă, cerul cu toate oceanele de stele... I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire... - Isis, strigă el, spre oglindă... Isis, apari! Tabla se-nnegri și deasupra-i apărură scrisori albe... chipuri de oameni și animale... Palatul întreg se cutremură lin. - A sosit ora morții mele... zise regele, ca și când ar fi vorbit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ieșea. Era șifonată, umilită, frântă. 23. Giulia se gândise toată dimineața la Andrei Ionescu, iar către prânz chemase un taxi, hotărâtă să-l vadă la birou, adică să-i vadă fața lui socială și să-l înțeleagă mai bine. Era amărâtă că el n-o sunase, nu-i trimisese nici măcar un e-mail, și i se părea penibil să sune ea. Dar putea să pretindă că a trecut prin zonă și că s-a gândit să-l scoată la masă. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar n-aveți și voi nume ca să vă deosebiți unii de ceilalți?" "Păi, e ăia albii, dă-i mai amărâți, mai belalii, e alilalanți roșii, mai e maroniii și negrii. Ăștia e toți! Io sunt maroniu." "Bun!", fac eu răbdător. "Dar așa, fiecăruia în parte nu i se spune într-un anume fel?" Nu. Nu-i zice alilanți dăcât "băi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi avut și mâna a doua, nici cu o mie trei sute n-a rămas, vorbesc decât de banu' curat, în mână." "Mâna a doua n-are. Iar pe anestezist l-a făcut din cuvinte. I-a spus că moșuleagu', pensionar amărât, a marcat doar zece milioane de lei-tramvai-Românica-banana. I-a dat trei lui și de restu' l-a pupat pe basc." "Mișto!", făcu tipa. "Ei, mișto. Așa a crezut și el. Da' când a văzut cu ce Qiu-șase a venit fii-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam Veronica
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie, că toate s-au nimerit d-odată." "Am trăit s-o văd și p-asta. Tu plângându-te dă criza mondială. Hai, că-i tare! Nene, dacă tu te strofoci atât, ce să mai zicem noi, ăștia mici și amărâți?" Băi, fată, ăștia mici și amărâți, cum te dai tu, să dăscurcă. Nu mai mănâncă cârnați cu fasole, mănâncă doar fasolea, bea zeamă dă varză și aia e, să bate pă burtă și-i fericiți. N-au trebi, n-au
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
d-odată." "Am trăit s-o văd și p-asta. Tu plângându-te dă criza mondială. Hai, că-i tare! Nene, dacă tu te strofoci atât, ce să mai zicem noi, ăștia mici și amărâți?" Băi, fată, ăștia mici și amărâți, cum te dai tu, să dăscurcă. Nu mai mănâncă cârnați cu fasole, mănâncă doar fasolea, bea zeamă dă varză și aia e, să bate pă burtă și-i fericiți. N-au trebi, n-au obligații dă întreținut, n-au standing
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
căzu înapoi pe pat. Aceasta îl obligă pe Porfiri să rămână în picioare, în camera nemaiaflându-se niciun loc de șezut, iar acesta din urmă se mulțumi să adulmece aerul, care era neașteptat de înmiresmat. Porfiri se uită la figura amărâtă a tânărului și simți agitația unei anxietăți adânci. Nu putea să nu își amintească de studentul a cărui crimă dublă l-a absorbit într-atâta în urmă cu un an. ă Dumneata ești Pavel Pavelovici Virginski? Vocea îi sunase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aflată pe partea cealaltă a străzii. Din fericire, strada nu era aglomerată. Însă vântul țiuia îngozitor, biciuindu-l. § ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. Ochii gri și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în jos la individul amărât care tocmai se înfățișase la birourile editurii Atena. Gura sa mică se strânse a dezgust. ă și cine ești dumneata? Întrebarea fu ștrangulată de vocea de bariton forțat a bărbatului. ă Mă cunoașteți. M-ați văzut în casa Annei Alexandrovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ușor, avea o anumită pasivitate în ochii rămași deschiși. Acum cadavrul zăcea gol pe spate, iar pielea nu mai avea culoarea gri contaminantă a morții. Abdomenul se întindea înspre margini în grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi întorcând corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine zdrențuite. Părea că pentru o clipă își găsiseră izbăvire din propria lor mizerie contemplând soarta unuia mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea acestuia personal și aruncau priviri neputincioase și resentimentare înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tare ar mai vrea săi mănânce coliva, de s-ar putea, chiar mâine. A ajuns bătrânelul pe la grădina zoologică, tocmai prin zona animalelor periculoase, în speță leii. E vorba de fioroșii, carnivorii și foarte musculoșii lei africani, nu de leii amărâți, costelivi și nenorociți ai lui Isărescu, cel de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și cel care a luat-o peste bot de la Băsescu la Ploiești, a trecut de gărdulețul de protecție și s-a apropiat de cușca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
indiferent de inițiativele tembele și fără nici un orizont, curat românești, vrem, nu vrem, din 2007, nu avem încotro, trăim în UE și suntem obligați să respectăm prevederile legislației europene. Culmea e, că legitimarea încălcării mai multor drepturi ale unui popor amărât și bătut de soartă, cerută de Băsănău, va fi făcută tot de către obosiții mameluci, de la Curtea Consituțională cărora unii, le spun, pe nedrept, magistrați. Dacă le-ați purica amănunțit CV-urile, veți vedea că absolut toți provin din rândurile mărunților
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care arbitrează și chiar asta fac, numără conștiincios pumnii care au atins perfect falca, ficatul sau arcada. Totuși trebuie să știți că atunci când este vorba de un meci pentru centura mondială, fiecare pumn dat, înseamnă nu un pumn de firfirici amărâți, ci un ditamai pumnul de euroi sau verzișori, pe care trebuie să-i primească la final cei care își mută fălcile în ring și mulți alții care au făcut posibil evenimentul. Problema e, cine dă acești bani! Surse nu lipsesc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
când de fapt ar trebui două ore pe zi, că sunt mult mai folositori tinichigii decât savanții, etc, etc... Și tot chestii din acestea debita onorabilul, cu un entuziasm demn de o cauză mult mai bună pentru viitorul acestui popor amărât. Și ciracii săi au trecut la lucru. Au croit, fără să măsoare, nu de două ori cum spune zicala, ci nici măcar odată și au tăiat-o direct prin porumb, cu noua lege a educației. Se pare că rezultatele nu au
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
celor mai căutate persoane din lume, nu mai e la fel. Dacă pentru capul lui Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden, se plăteau 52 de milioane de dolari (bani buni, zimțați), pentru actualul cap al listei, se plătește doar amărâta sumă de 1 milion de dolari, care după impozitare rămâne mai nimic. Victor Manuel Gerena, actualul lider al listei, este căutat pentru un jaf de 7 milioane de dolari din 1983 și nu se știe dacă va mai fi găsit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bicicletă. Așa și cu profesorii noștri sireacii, de unde apăruse legea ca să li se dea 50% la salariu, în realitate li s-a luat începând cu luna decembrie a anului 2009 sporurile salariale ce reprezentau cam 30% din salariul lor cel amărât și asta nu a fost decât începutul. În iunie 2010 le-a mai tăiat 25%. Credeți că s-au învățat minte? Aiurea! Dacă mâine ar fi alegeri pe cine credeți că ar vota această gloată flămândă de licențiați? Ați ghicit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu accepta ca el să-i dojenească fetița pe care o crescuse cu atâtea sacrificii. Când va avea copii, n-avea decât să-i mustre pe ai lui. După cât se pare, ai mei nu vor mai veni, îi răspundea bărbatul amărât și sătul de chinul nevestei. Învățată să trăiască singură și să n-o interpeleze nimeni, Sanda se ofensa la orice critică, la cel mai mic comentariu. La rândul lui, independent și voluntar, Radu nu suporta să i se dea ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așternut, mustrările și reclamațiile bărbatului ei rămâneau fără rezonanță. Ea îl amețea cu mângâieri, făcându-l să-și uite șirul și motivul pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-o vadă atât de tristă și amărâtă, lipsită de un moment în care să-și tragă sufletul. Mama muncise din greu s-o crească, să-i ofere tot ce-și dorea. Trăise o viață singură, avea dreptul la liniște și fericire. Nu merita un astfel de tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]