1,052 matches
-
de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii din vale. Moartea ta n-a schimbat nimic.” Samuraiul își aduse aminte de iernile aspre din vale când vântul vuia năprasnic printre colibe. Își aduse aminte de povestirile despre vremurile de foamete când isprăvind de mâncat tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu pot să mă alătur preoților acestora care în numele lui Dumnezeu au ars din temelii altarele indiene și care i-au alungat pe indieni din satele lor, chipurile, ca să răspândească învățăturile Domnului. — Cum de poți să slăvești un asemenea om amărât și vrednic de milă? Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât și sfrijit? Asta nu pot eu să înțeleg nici în ruptul capului... Atunci samuraiul a întrebat acest lucru pentru prima dată cu adevărat dornic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călugăr. Dinspre lac se auzeau glasurile ciudate ale indiencelor care spălau rufe. — Odinioară... și eu am avut aceeași îndoială, încuviință din cap fostul călugăr. Dar acum pot să cred, pentru că Omul acela a trăit în lumea asta o viață mai amărâtă decât oricine. Cred în El tocmai pentru că este un Om urât și sfrijit. El a cunoscut din plin tristețea lumii acesteia. N-a putut să închidă ochii la jalea și la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile celor amărâți pentru că El însuși a dus o viață amărâtă. Și cunoaște, de asemenea, jalea celor care mor nefericiți, pentru că și El a avut o moarte nefericită. Omul acela n-a fost deloc puternic. Nici frumos. — Dar ia privește bisericile, ia privește capitala Roma, se împotrivi Nishi. Bisericile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după ce o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n trenul spre oraș chiar În dimineața aia. Eu l-am condus la gară. Era cam amărât. — Glumeam cu el doar, spuse el În timp ce așteptam pe peron. Nu poa’ să-mi facă una ca asta, Jerry. — E nervos și pus pe harță. Da’ altfel e un tip de treabă, Soldier. — E pe dracu’. N-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dorești să le auzi discutate cu atâta lejeritate de niște străini care-și mănâncă pachețelul de acasă. În universul acela refrigerat mă simțeam ca după o coborâre Într-un fel de infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie prietenul, un tânăr care sărise de pe Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran de război alcoolic care Își pierduse cunoștința pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fu extirpată ca o tumoare și apoi lăsată să se desfacă până la o dimensiune atât de mare Încât ți se părea imposibil să fi Încăput Într-un pachet atât de mic. Pasagerii - trei bărbați și o femeie - păreau speriați și amărâți. O bătrână se apropie de mașină oferindu-le ouă de vânzare sub formă de gustare. Oamenii nici nu se uitară la ea. Pernele canapelei fură desfăcute și ele, iar mâini nerăbdătoare Începură să le frământe. Soldații le ordonară oamenilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor Între ei. Pată Neagră, vărul lui și alții stăteau pe vine pe rândul doi. Femeile și copiii veneau după ei, iar cei mutilați stăteau pe margine, așezați pe rogojini. Se apropia ora reluării nocturne a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Amărâții mei prieteni nu se mai uitaseră la emisiune de câteva zile bune, malaria le solicitase Întreaga atenție. Pată Neagră și bătrânele tribului le făcură semn că ar fi onorați dacă li s-ar alătura. Mes amis refuzară politicos. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
răbdător“. Cred că e mult mai ușor să prezinți lucrurile așa, în general, decât să te confrunți cu „fețe reale“. În plus, așa cum spune și o vorbă înțeleaptă din popor, un ticălos face mereu povestea mai incitantă, în comparație cu o victimă amărâtă. Eu am încercat, pe cât posibil, să sparg barierele acestui tipar. Fiecare pasager care a luat metroul în dimineața aceea are o față, o viață, o carieră, o familie; are bucurii și necazuri, contradicții și dileme. Nu poate fi altfel. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și cei ce întind mreji pe ape vor fi nemîngîiați. 9. Cei ce lucrează inul dărăcit, și cei ce țes țesături albe vor fi acoperiți de rușine, 10. stăpînitorii țării vor fi întristați și toți simbriașii vor fi cu inima amărîtă. 11. În adevăr, voievozii Țoanului au înebunit, sfetnicii înțelepți ai lui Faraon s-au prostit. "Cum îndrăzniți voi să spuneți lui Faraon: Noi suntem fiii înțelepților, fiii străvechilor împărați? 12. Unde sunt înțelepții tăi? Să-ți facă descoperiri dumnezeiești, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
doldora de idei (cu totul altele decât cele de azi). Idei de reformă a reformei reformate, desigur, fiindcă vă rog să-mi spuneți și mie despre un sector al vieții sociale care să fi fost reformat mai mult decât acest amărât sector care de o bună bucată de vreme parcă este blestemat să nu mai aibă liniște. Partea proastă e alta, și unii chiar au tras semnalul de alarmă, dar cine să-i audă? Se preconizează că nu se va mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lui extrem de proaste dintre care se detașează net aceea că a crescut la sânul său precum un părinte grijuliu și iubitor liota de spurcăciuni de azi care împroașcă zilnic și constant cu noroi și rahat această țară și așa destul de amărâtă, viperele care cu veninul lor au ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai are mult până să ajungă în stadiul de vite numai bune de pus la jug, lipitorile și căpușele care sug la adăpostul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și niște roșii nea Panainte”. Dar cererile nu s-au oprit aici. Au vrut apoi, ceapă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pă tobă?”. Avea dreptate cioropina! Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt la altul de un grup de țigănci cu figuri amărâte. Care spunea că are paralizată o mână, care un picior, una zicea că-i oarbă și o ducea alta sănătoasă de mână și tot așa. Cu ele era și un bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în stare, din joacă, să mă privească și să facă reflexia: uite unul care scrie uitîndu-se la noi... Pe deasupra, mesteacănii își întind brațele, săltîndu-le grațioși și alții ca niște baletiste. 12 octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o iubită pierdută timp de atâtea pagini. Intensitatea durerii scade, oricare ar fi omul, așa e firea. E insuportabil să te vaieți întruna. Sau poate nu-mai durerea se transformă? E mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eu nu sunt geloasă. Scene stridente, fără nici o corespondență cu sufletele noastre, pe care le continuam însă îndelung, punem toată priceperea noastră de demonstrație și pasiune ca să le susținem să câștigăm parcă ceva important, și rămânem la urmă epuizați și amărâți pe noi, căci se petrece atâta zbatere inutilă, stupidă, fără să ne intereseze măcar, și nu putem să o înlăturăm. Te jălui: suferința unui an! Dar nu există numai atmosferă sumbră. Câteva iluminări, oricât de scurte îți demonstrează că acest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cazul în care, după fuga copiilor lui Waldomar, situația ar fi luat repede o întorsătură urâtă, obligându-i, pe el și pe tovarășii săi, să părăsească ținutul acela necunoscut; ori poate, mai simplu, amânarea venea din faptul că marcomanul acela amărât și necioplit începuse să-i fie simpatic? Oricum ar fi fost, acum se căia amarnic pentru hotărârea pe care o luase. După ce aruncă o privire prudentă în spatele său, se apropie de cei doi prieteni, îndepărtându-se puțin de burgunzi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
probabil, cu localnicii fugari din vale, alții căutau, cu siguranță, să ajungă la Noviodunum; trupurile tovarășilor lor mai puțin norocoși zăceau risipite cu sutele prin noroiul vadului sau prin desișurile dimprejur; altele se mai aflau, totuși, pe ulițele acelui sătuc amărât. Victoria, cu toate acestea, nu o obținuseră fără să plătească un preț și în seara aceea aveau să fie multe focuri aprinse care să încredințeze spiritelor vântului trupurile luptătorilor Hiung-nu uciși. Dintr-un nor de fum negru-albăstrui ieși Khaba, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
degetele încrucișate pe masă, îl îndemnă din nou să continue: — Și atunci?... Cum se termină? Tensiunea care-l animase până în momentul acela pe bagaud păru să dispară dintr-odată: ridică din umeri și lăsând privirea în jos, scutură din cap amărât. — Rău, din păcate. în cel mai rău mod posibil. Ceva m-a lovit în cap, mi-am pierdut simțurile și n-am mai văzut nimic. M-am trezit în sihăstrie, înconjurat de confrații mei. Mă priveau ca pe un ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tine mai mult decît zece fii?" 9. Ana s-a sculat, după ce au mîncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lîngă unul din ușiorii Templului Domnului. 10. Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît și plîngea! 11. Ea a făcut o juruință și a zis: "Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre înstristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta, și dacă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
rămâne definitiv. Nu vor mai exista alte schimbări. Sau devii ca noi ceilalți totipotenți, sau... Ochii ei se luminară. Mâinile i se întinseră impulsiv și-l prinseră de braț. - Lesley, nu vezi? Nu vezi! Îți datorăm asta; datorăm acestei lumi amărâte, învinse, lipsite de speranță; față de ea avem datoria să-ți dăm această șansă. Vino aici și stai jos. Trebuie să-ți spun câteva cuvinte. Trebuie să te conving. Ea îl atinse. Și, după un moment de ezitare, Craig se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață n-ai fi reușit să-ți cumperi mai mult de două legături de pătrunjel. Copeicile se Învârteau pe platou Într-un mod ușor indecent, căutând pe undeva o crăpătură prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vreau să mă transform Într-o carte de istorie În fața ochilor voștri - dar omul modern, poate din cauza colectivizării, suferă de o febră a originalității. Ideea unicității sufletului. O idee excelentă. O idee adevărată. Dar În formele astea? În aceste forme amărâte 1? Dumnezeule mare! Cu păr, cu haine, cu droguri și cosmetice, cu organe genitale, cu călătorii dus-Întors prin rău, monstruozitate și orgie, până și cu Dumnezeu abordat prin prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]