722 matches
-
crocantă ca floricelele de porumb și avea, așa cum am zis, o aromă delicioasă și stranie. Am Încercat să-i dau un nume și m-am oprit asupra celui de Normans, ca În „O cutie de Normans, vă rog”. M-a amărît un pic faptul că, dat fiind că Încă Îmi mai era greață de la intoxicația cu crenvurșt, n-am putut să iau mai mult de cîteva guri. După asta am adormit chiar acolo, În Balcon. Am visat că dansam cu Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
auzise despre posibilitățile dodecimale ale creierului lui Gosseyn. Normal, era numai o posibilitate, nu o certitudine. Așadar, Gosseyn ocoli întrebarea: - Nu sunt mai inteligent decât eram atunci. Apoi adăugă: - Cine ar fi bănuit că te obosești să ții casa asta amărâtă sub supraveghere? Ținu privirile ațintite pe fața netedă cât rosti cuvintele cu substrat de laudă. Și fu încântat să observe o ușoară mulțumire de sine în expresia celuilalt. Dar Blayney nu spuse nimic; nu oferi nici o explicație pentru prevederea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mă ademenească pe limba lui, cu mâna întinsă spre mine. L-am pocnit cu melesteul de nu s-a văzut. Nu s-a supărat. Adică n-a scos pistolul să mă împuște, cum mă temeam. Dar părea că s-a amărât rău de tot. S-a dat, așa, vreo doi pași mai înapoi, a dus palmele la față și și-a frecat ochii. Îi curgeau lacrimile șuvoi, cât era el de ofițer, cât era el de Friț. S-a căutat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
că mănăstirea Sfânta Vineri era sub ascultarea mănăstirii Frumoasa, de vreme ce călugărița spune: „cărțile domnești... le-am datu... la mâna sfinții sale, părintelui Filaretu egumenul”. Să fi căutat cu lumânarea și n-aș fi dat peste un hrisov care să-mi amărască sufletul. Dar când necazul te paște n-ai nici o șansă. Așa se face că am dat peste hrisovul de la 5 iunie 1741 (7249) al lui Grigorie Ghica voievod, din care aflu că mănăstirea Frumoasa a fost „prădată și jăfuită de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hotarele acestui sat să nu le ia nimeni în seamă „căci știut lucru este că aceste drese s-au jăfuit de cazaci, în vreme ce au venit oștile moschicești aici, în pământul Moldovii, de au prădat țara”. Of! Iar oștile moschicești îmi amărăsc sufletul! N-am ce-ți face, dragule, fiindcă „oștile moschicești” ne-au tot călcat bucățica asta de glie și au jefuit-o fără milă chiar și când veneau ca aliați ai noștri. Nu încetez să-mi amintesc de acest blestem
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de șase ori Cezar a muncit pe la stâni. Îi plac oile, da’ el n-are nici una. S-a dus în Insula Mare a Brăilei și s-a întors. Eu săpam în grădină. «Mamă, să nu mă alungi, că tare-s amărât...» L-au bătut. Am început să plâng. «Trebuie să-l dovedesc pe escrocul care chinuie oamenii!...» A plecat cu dreptatea lui prin țară. Un om din satul Vitoriei Lipan vrea să facă dreptate în România de azi. El nu are
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu boala ta de inimă. Iar începi cu prostiile.Dar tu, se adresă ea ipoteticului ginere, de unde până unde, că nu te-am mai auzit? - Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de trăit. Am ascuns boala, ca să nu amărăsc pe Olimpia, să nu-i dezvălui viitorul întunecat. Am fost nobil, dumneavoastră nu m-ați prețuit. Supărările mi-au agravat boala. - Te doare? insistă Simion. - Nu mă doare, am palpitațiuni înspăimîntătoare șileșinuri. Pune mâna, să vezi! Și Stănică luă mâna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Iar dacă Otilia ar fi fost o stricată, nu s-ar fi împotrivit cu atâta putere la violențele lui și n-ar fi suferit atâta la bârfelile celorlalți. Felix sări în picioare fulgerat de o idee romanțioasă. Fără îndoială, Otilia, amărâtă de purtarea lui moș Costache, a fost nevoită să plece în pripă, dar i-a lăsat undeva o scrisoare de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se-ndreptă spre odaia Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să știi, fete ca Otilia te duc la desperare, dacă nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus iar la Pascalopol, satirul ăla bătrân. Are moșie, are parale bune, îi poate face toate gusturile. Nu fi copil! Nu te amărî atât. Ah! ah! frumoasă e tinerețea. Unde mai vine o dată, că aș ști cum s-o trăiesc! Ca Otilia sunt sute. Numai să-ntinzi mâna. (Las' că-ți dau eu o fată faină!) Și cum îți spui de Otilia! Nostimă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce eram să fac? Te-am așteptat. Eu am crezut că tu mă iubești, am avut încredere în tine, și de aceea când ai plecat pe neașteptate cu... cu... - Cu Pascalopol, preciză râzând Otilia. - Da. Când ai plecat, am fost amărât. Nu te-am uitatniciodată, toate gândurile mele au fost numai pentru tine, însă eram demoralizat. Plecarea ta, trebuie să recunoști, era ciudată, nu mi-ai explicat niciodată nimic. Cu toate că o speranță absurdă îmi spunea altfel, în ultima vreme nu credeam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix și zise că niciodată n-a fost supărată, ceea ce determină pe preagrăbitul Stănică să dispară numaidecât și s-o aducă pe Aurica. Toată extraordinara revoluție sufletească a lui Felix, la apariția ca din vis a Otiliei, începu să fie amărâtă de aceste întrevederi, care îi răpeau ceva din drepturile lui. Otilia intui nemulțumirea lui Felix și-l mângâie repede și pe furiș pe o mână, în sensul că de el va avea ea grijă mai târziu. Aurica intră în odaie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Mă întrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentimentciudat. Prezența ta aici mă face fericit, te-am așteptat cu încredere, te-am visat, dar sunt chinuit de întrebări. Dacă mi-ai spune neted că nu mă iubești, aș fi amărât cum nu poți să-ți închipui, totuși m-aș resemna, fiindcă aș socoti că te tiranizez, făcând prea mare paradă de tristețe. Nu știu bine ce hotărâre aș lua, dar ți-aș păstra totdeauna devotamentul meu. Tu spui însă că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care le-a făcut cu clădirea. Pascalopol rămase foarte surprins de hotărârea bătrânului și prevesti că soarta Otiliei va rămâne din cele mai încurcate. Cunoscîndu-l pe moș Costache încăpățînat și capabil să facă iute contrariul, tăcu din gură. Însă, amărât pentru Otilia, îi vorbi acesteia, aceasta spuse nepăsătoare în glumă lui Felix, Marina îi auzi pe când bodogănea prin preajma lor și astfel află în cele din urmă și Stănică. Numai Stănică țipă scandalizat, ca și când chestiunea l-ar fi privit: - S-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o armonie simplă a gesturilor, modeste fără să fie umile. Am cumpărat un cornet de semințe cu gândul să văd dacă nu pot să le cumpăr pe toate, ca s-o ajut, așa credeam eu, să scape de grija ei amărâtă de zi cu zi, să se întoarcă mai repede acasă. Prețul cornetului mi s-a părut infim și am refuzat să capăt restul la hârtia pe care i-am întins-o; dar femeia a ținut cu tot dinadinsul să-mi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a dat după ea, c-așa-i bărbatu, se dă după femeie. Numa omu ăsta al ei, nu l-a scos dintr-ale lui, când era tânără, lua aminte la tot ce-i zicea, ce mai plângea, ce se mai amăra, slăbise de-ajunsese s-o sufle vântu... Pân-a venit nași-sa odată, Dumnezeu s o ierte. Ce-ai, Vico, de-ai slăbit așa ? Uite-așa și-așa... Fugi, fată, i-a zis, și nu te mai omorî atâta... Așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la alea ale lui, la matracucile lui, la curvele alea ale lui un’ să duce, le face și la alea poiezii ? Dar-ar dracu-n coiu lui, îi venea ei să-i zică. Da nu-i zicea, ca să n-o amărască, știe ea ce trebuie să zici și ce nu în lume. S-a oprit în stație și așteaptă răbdătoare să vină tramvaiul. Plouă mărunt, picături mici îi înțeapă fața, dar ei nu-i pasă, și-a pus pe dedesubt toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da nimeni acolo, da nici acilea nu-ți dă... Ș-acilea, cât ai să dai, ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată. Ș-acolo, ș-aici, așa-i acu... Așa a ajuns vremile... Haidi, lasă, nu te mai amărî, că știu de la madam Cristide că pe Tudor nu l-a lăsat comuniștii să intre în Partid și d-aia a trebuit să plece... Da timpul le rezolvă pe toate... Da nu vezi unde e ochelarii mei ? Că vreau și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mână mai spală pe alta ! Ehei, că era și-asta vicleană și rafinată, și materialistă, și dată dracu și numa pentru ea... Așa că mai bine că n-am mai avut io copii, că cine știe ce nebuni mai ieșea ! Și să te amărăști cu ei să-i crești, să te lași pentru ei pe tine, și când o fi la o adică, să vezi că tot aia e ! Ca Ivona, păi că n-o vezi ? ! Singură-n toată casa pustie, c-afară se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pus io p ale mele - toate câte le am -, de mult eram la biserica Capra, lângă mămica ! Da când văz că mă ncing, iau una d-asta, iau două, și-odată mă liniștește !... Dumneata ești femeie cu cap, păi te amărăști d-o nebună... — Bine-ar fi să fie nebună... Dar grija asta să vadă tot, să știe tot... Câte eforturi, și nu pleca, nu pleca ! — E, că și io tot așa stau, ș-încă d-azi dimineață ! Las’ că-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o învoială. Zicem că facem modificările care le vrea; acolo unde nu are dreptate, poate-o convingeți; doar lucrați în uzină, aveți argumente!... ,,Argumente, da; nu și chef!" ar vrea Mihai să replice, dar se gîndește să nu-l mai amărască pe regizor. Oricum, la noapte, va pleca spre București. Și-așa, chef de scris nu mai are. Ar vrea să-i telefoneze Anei la serviciu, să-i spună că pleacă, dar nu îndrăznește. Se apropie sărbătorile și mai sînt atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Liuță de-a merge să doarmă la dînsul și pleacă singur, aiurea, pe străzi. Amitirea Violetei a înnourat întreaga zi; un timp i se face teamă. Aerul rece îl liniștește. Ca și tranchilizantul zdrobit între măsele, cu care și-a amărît gura. Înțelege că și el nu-i decît un biet element dintr-o mulțime care a uitat să se mai reechilibreze din interior. Voința e mereu înlocuită cu pilula; gîndirea proprie, cu voința altora; cerul pare să-și fi însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-a trebuit să confirme posteritatea dreptul unui artist pe cari i-l amărâse contimporanii prin pretențiunile lor mărginite și prin Massstab lor meschin. Orce artist a cărui operă supratrăiește actul creațiunei sale se poate mângâia, poate să se refere la alți timpi, și poate privi pe posteritate cu siguranța nemărginită a geniului, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încît ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri a creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă pentru ideal. Nu poți impune o valoare decât pe dărîmături: ruinele indică totdeauna prezența spiritului. Elanul de autodistrugere care să se nască din dorința de a da lumii contur prin proprie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum să schimbe macazurile sau să afișeze o tabelă cu orare. Trebuia ca, la urma urmei, să fie cineva bun pentru trenuri. Nu fără oarecare remușcare, mă simțeam ca un Stalin care râde pe sub mustăți și gândește: „Dați-i Înainte, amărâți de bolșevici, eu În timpul ăsta studiez la seminarul din Tiflis și pe urmă planul cincinal Îl trasez eu”. Poate pentru că dimineața trăiam În plin entuziasm, după-amiaza identificam știința cu neîncrederea. Așa că am vrut să studiez ceva care să-mi permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu trei pași spre intrarea adăpostului, se întoarse înapoi și zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit cu un prieten vechi: ― Sunt amărât, Petre, și nu știu ce am... O, Doamne, războiul!... Se cutremură înfricoșat. Era întîia oară că se plângea de război. Până acuma chiar suferințele războiului i se păruseră firești și socotise lași pe cei ce murmurau împotriva lor... Soldatul, liniștit, cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]