844 matches
-
Cu prezent sumbru. Fără viitor. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Vor doar să fie lăsați în pace. Atât! M-ai sunt câțiva... nebuni frumoși, care mă iubesc cu atâta disperare! Mă îngrijesc. Îmi curăță rănile. Îmi mângâie amarul cu sufletul lor curat. Îmi plâng morții și eroii... Ei știu că, în spatele zdrențelor, mai am atâtea bogății. Că smerenia mea nu e prostie. Că miorița mea nu e resemnare tâmpă. Ei știu că nu stau în genunchi pentru că sunt
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
față de cuvantul care în zborul lui spre înălțimi ne poate înzestra cu aripi.?! Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut și multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri, de a înghiți amarul propriei neputințe a depășirii unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalță fără jertfă. "A scrie e a face din nou și din nou și într-altfel tot ce fusese indiscutabil făcut și bine făcut " spunea pe drept cuvânt poetul
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului De n-ai fi tu cu splendidele-ți daruri pe care iar și iar mi le oferi, anii mi-ar fi banali și austeri, târâți prin renunțări și prin amaruri. Iubirea ta mereu plină-i de haruri. Îmi dai orice și-n schimb nimic nu-mi ceri, când eu renunț, în locul meu tu speri și visele le cureți de coșmaruri. Avându-te pe tine rădăcină înfrunt furtuni și viscole ușor
RĂDĂCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373626_a_374955]
-
la ce folosesc. Deocamdată eu sunt aici să cercetez salcâmii. Fac un studiu în legătură cu mierea de salcâm. Poate o să analizez ce proprietăți are mierea de salcâm în combinație cu rădăcina de păpădie. Din câte cunosc rădăcina păpădiei este amară, combinând amarul cu dulcele va rezulta ceva bun. Și ce-i amar poate să fie îndulcit. Trifoi: (neatent la ce spune cel de lângă el): Rădăcini de vânzare! Cumpărați rădăcini de păpădie! Vindecă orice boală! Omul cu valiză diplomatică: Cât ceri pe ele
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
întitulată „Dulcele meu amar”. Elena M. Cîmpan situându-se în eșalonul de elită al literaturii feninie de astăzi. Spun literatură feminină în sensul frumos al sintagmei, poeta oficiind cu delicatețe și bun gust în acest templu care este dulcele și amarul poeteselor, evitând din instinct tonul bolovănos, imaginile vulgare și care nu se pot conjuga cu idee clasică ce domină (în stil modernist) întregul lucrării. „Dulcele meu amar” nu este o carte de vacanță. Citind poemele ești invitat să cauți și
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
plic Cu destinația de veacuri : cheremul vostru ! Atât vrem noi (e mult ?!), ne mulțumim cu-atâta, Voi roșu sânge vreți să sugeți ca țânțarul ! De nu vom mai putea, ne vom porni cu bâta Spre libertatea noastră, vărsând în foc amarul ! Voi sânge vreți ?! Vi-l dăm pe tot să vă ajungă, Să vă-necați în el și să pieriți odată... Că mulți suntem flămânzi, cu mucegai în pungă Și toți vom fi mai răi ca tigrii laolaltă ! Virgil Ursu Munceleanu
N I M I C... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373991_a_375320]
-
nalță rugăciuni nevăzute, Printre lacrimi însă reci simțite șiroind... Privesc spre pământ, printre raze pășind usor, Parcă nu aș fi eu, trupul nu-mi pot atinge, Ma văd pe mine, un străin în vise, în zbor, Ce dureri stinge, și-amaruri în șoapte-nvinge... Sunt doar o umbră rătăcind prin umbra lumii, Umblând desculță în zări, pe maluri în pustiu, Reflectată-n unduiri, în lumina lunii, Călătorind printre stele strălucind târziu!... Referință Bibliografică: Străin în vise / Cristina P. Korys : Confluențe Literare
STRĂIN ÎN VISE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374030_a_375359]
-
lucruri de uitat. Și-ncep la voia întâmplării, încep cu amnarul. Trebuie să scap de amnar! Scânteie fără amnar? Categoric, că doar nu numai cu amnarul se producea ce se producea! Zis și făcut, uit amnarul, încerc să-mi uit amarul, uit voit de tot și de toate, mă înscriu pe poteca descendentă, închid ochii și aștept finișul, ca să mă scutur de praf, să-mi cârpesc pe piele ce am de cârpit ca să-ncep, nu-i așa, reconstrucția de la zero. Și
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
dă har și pace sfântă, De-aceea dragul meu, când firea țipă tare, Tu inima-ți proșterne, spre Golgota te-avântă! Căci oare ce folos ar fi să ai de toate, Să nu cunoști ce-i lipsa, să nu cunoști amarul? De dragoste nu ai, ești fără-nsemnătate Și fără de Iubire, nu vei păși hotarul! Astăzi tu poți s-alegi, ori slava, ori pământul, Tot ce izbește ochiul, ca rod al răzvrătirii, Sau darul minunat, Viața și Cuvântul, Ce te va
TĂCERILE VORBESC MAI MULT DECÂT AM CREDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375438_a_376767]
-
sa. Dar boierul, respectând Biserica, nu chema la muncă în cele 200 sărbători pe an deoarece nu avea nevoie de creștini cu mâinile uscate. În consecință sărmanul om putea în acele zile de sărbătoare să trândăvească creștinește, eventual plângându-și amarul la cârciumă în fața unui țoi de țuică care micșora porțiile și așa mici ale familiei. Sărăcia nu este decât un așteptat rezultat. Orășeanul, mai puțin creștin Ortodox, muncea la și pentru stăpân și în zilele în care, cică, i s-
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
Articolele Autorului Și te apucă jalea când vezi ce e pe aici Au mai rămas acasă vreo două, trei furnici, Stejarii noștrii falnici în lume au plecat Din munții cei bătrâni durerea a mușcat... Cărările de dor își plâng ades amarul, Cu jertfă ați marcat “Stapâni” acum hotarul, Cureaua noastră-i strânsă și ne rugăm mereu Să ne păzească Cerul și Bunul Dumnezeu! Spitalele sunt pline și mulți neputincioși, Voi sunteți tot mai mândrii, bogați și glorioși Din vârful slavei voastre
DOINĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372318_a_373647]
-
e iubit, Bogat e sufletul frumos, Ce va fi veșnic pomenit. BĂRBAT ROMÂN ! Bărbat român ai înfruntat, De-a lungul vieții milenare, Pe toți străinii ce-au călcat Pământul pentru încercare. Tu ai purtat cu râvnă hramul, Te-a răscolit amarul plin, Ai apărat casa și neamul, De vitregitul lor destin. Bărbat român, frumos bărbat, Cu cruce -ntreagă ai fost sortit, În capul mesei așezat, Ca stâlp al casei nemurit! Tu ești țăranul, împăratul, Și ești motivul de mândrie, Ai merite
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
Acasa > Poezie > Credinta > HOTAR DE RUGĂCIUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E rugăciunea noastră doar hotarul Spre ce a fost, ce suntem, ce va fi ? Sau implorăm scăpare de amarul Ce-nnegurează fiecare zi ? De ce mă rog când naște disperarea Potop care îneacă bucurii Și-mi frâng genunchii-n lut sub apăsarea Nădejdii de mai bine-n noua zi ? Fă-mi Doamne ruga stare către mâine Și dă-mi tărie
HOTAR DE RUGĂCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373007_a_374336]
-
filele cărții, de mulți ani atât de deteriorată încât cuvintele sale sunt îngăimate uneori. Îl devastează boala, aceasta-i este Golgota! Nu mai urcă pe scenă, iar aparițiile la televizor sunt din ce în ce mai puține. Micile și marile umpleri ale paharului cu amarul sau extazul, cu fascinația sau dezamăgirea, cu vinul înveselitor, uneori, au răbufnit. Bolnav, descoperă acum la viață culori, lumini și umbre neștiute. Îi visează și îi simte pe fratele său geamăn, pe mama sa, stinși amândoi, nu de mult, pe
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CEAI DE SALVIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului câtă slavă și cât ceai de salvie încarcă amarul din versurile poemului vieții te arunci omule sandwich printre mașini sau pe marginea unui trotuar banal acolo toți privesc literele ca niște orbi mecanica gândirii stagnează între a fi și a rămâne în sistemul de roți dințate pe care cineva
CEAI DE SALVIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371118_a_372447]
-
zbătea în noapte privirea mea. Șoapte , păsări de noapte, bizare Cu aripi înfrânte în zbor, Ca valul năvalnic pe mare Gândurile se zbat și mă dor. Și marea adună în valuri Agonia unei lungi insomnii, În treacăt un pahar cu amaruri Și visuri , se varsă în ecouri târzii. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Valul în beznă...lovea în stâncă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate
VALUL IN BEZNA...LOVEA IN STANCA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344791_a_346120]
-
plan, că-n zare, bătrânețea apare cu regrete, și e ireversibil acest drum înapoi! Nu mă numesc Neagoe, nici Basarab, copile, și nici tu, Teodosie, dar în aceste zile, trăind lumi paralele în era Cyber-Punk, e-mpărtășim ideea, necazul și amarul, durerea, sentimentul, lăuntrice simțiri, și-al bucuriei mugur, umane moșteniri. Copil rămâi oricum, și-n viitor vei duce, de-ți place, de nu-ți place, această stigmă dulce, chiar și atunci când pași-ți vor bate rele căi ... copil în veșnicie
STRADA NOASTRĂ LUI GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345828_a_347157]
-
tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În amarul lui se apucă de scris cu lacrimile în ochi, nu doarme nopți întregi pentru a-și peria manuscrisele. Cum nu avea nici un talent în ale poeziei, prima lui poezie „Întoarcerea fiului rătăcit” pe care Geo Dumitrescu o inclusese într-o
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
840 din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În... În șoaptă, se rostesc atâtea adevăruri. În beznă nopții, se clădesc atâtea desartaciuni.. Când sunetul mut fără de cuvinte, Îmbie lacrimi și multe luări- aminte... În pânză albă că zăpadă , Se coș amaruri și destine stinse... Se colorează fără de înțeles, Doar aripi franțe în culori prelinse.. În zarea fără de sfârșit Se aud ecouri de altadat', Se văd plecând spre negre zări, Neprețuitele uitări! În sufletul ce naște 'n noi Dorințe fără de sfârșit, Se
IN SOAPTA... de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345925_a_347254]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DOINĂ DE REABILITARE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Să ne treacă vai amarul împușcăm stele cu carul Lumea să nu stea la rând pășim singuri în mormânt Să nu-i lăsăm să aștepte sicrie le-om face deștepte Doamne unde te-ai ascuns de nu dai niciun răspuns Nici la viață nici la
DOINĂ DE REABILITARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345954_a_347283]
-
în Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013. În... În șoaptă, se rostesc atâtea adevăruri. În beznă nopții, se clădesc atâtea desartaciuni.. Când sunetul mut fără de cuvinte, Îmbie lacrimi și multe luări- aminte... În pânză albă că zăpadă , Se coș amaruri și destine stinse... Se colorează fără de înțeles, Doar aripi franțe în culori prelinse.. În zarea fără de sfârșit Se aud ecouri de altadat', Se văd plecând spre negre zări, Neprețuitele uitări! În sufletul ce naște 'n noi Dorințe fără de sfârșit, Se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
început , Trăiri pierdute în destin! Citește mai mult În...În șoaptă, se rostesc atâtea adevaruri.In beznă nopții, se clădesc atâtea desartaciuni.. Cand sunetul mut fără de cuvinte,Îmbie lacrimi și multe luări- aminte...În pânză albă că zăpadă ,Se coș amaruri și destine stinse...Se colorează fără de înțeles,Doar aripi franțe în culori prelinse.. În zarea fără de sfarsitSe aud ecouri de altadat',Se văd plecând spre negre zări,Neprețuitele uitări! În sufletul ce naște 'n noiDorinte fără de sfârșit,Se înfiripa șiruri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
binecuvântare. Este pământul pentru care s-au jertfit moșii și strămoșii noștri, oameni ale căror doruri și dureri tu le urci pe scenă, prin cântec. Este pământul pentru care s-a vărsat sânge nevinovat, iar tu, urmașa acestora, le urci amarul pe scenă, cântându-l ori doinindu-l. Este pământul pentru care au curs multe lacrimi, așa cum au curs lacrimi din ochii părinților tăi când te-au văzut pentru prima dată urcată pe scenă pentru a cânta. Și, să-ți mai
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
și putea să se dedice salvării patriei, iar cei bogați, aflați acum în negrul exil, fiind sfâșiați de dorul de țară, au deschis imediat, erau totuși oameni de acțiune, restaurante cu specific național în care, seară de seară, își înecau amarul cu sarmale, mămăligă, tochitură, cârnați de Pleșcoi, brânză de burduf, mititei, ciorbă de burtă sau, spre dimineață, de potroace, udate din plin cu țuici, răchie de Turț, sau vinuri dulci de Cotnari. Ca să nu mai vorbim de artiștii care plângeau
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
nu a fost ridicată de actuala municipalitate care abia are bani să-și garnisească buzunarele ci de un rege care a domnit cândva peste acele teritorii ca parte a unei țări rămasă în dulci amintiri. Nu numai Ovidiu își cânta amarul în triste poeme acompaniate de harfă. Nenorocita țară în care ne ducem amarul „celei mai bune bunăstări îmbunătățite de o permanentă tranziție” ce va mai dura veacuri, nu duce astăzi lipsă de baronete, unele cu melancoliile lor de veacuri: În
MELANCOLIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347809_a_349138]