53,998 matches
-
dar asta nici nu se compara cu plăcerea de-a avea propriile haine noi, cumpărate dintr-un magazin. Își închipuia că bieții copii nu se bucuraseră vreodată de așa un lux. Nu mai despachetaseră niciodată, să le probeze, haine din ambalajul original de la fabrică, nu mai simțiseră niciodată în nări mirosul acela specific, pătrunzător, de stofă nouă. O să-i ducă cu mașina chiar în dimineața aceasta și o să le cumpere toate hainele de care au nevoie. Apoi îi va duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
câine nu au. — Nimic mai simplu, îl încurajă ea. Termini treaba într-un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să strecor o armă în casa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie îl așeză în fața mesei după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de mezelicuri, nu se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea, îl bătu ușor pe umerii căzuți "uite ce e, dom'le adjutant, te apuci și așezi totul pe hîrtie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
educația celor ca noi. Mă rog, am sosit cu întîrziere și am constatat imediat o stare de spirit cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un fel de stat-major ad-hoc. Membri de rînd erau împrăștiați printre copaci, beau bere la sticlă, fără să scoată un cuvînt, supravegheau zona, cu toate că începuse să se întunece și nu prea aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părea chineză. Siliconul era garantat inodor și insipid. La prânz, Cora s-a dus să cumpere o rochiță, o pereche de pantalonași și o cămășuță. Când s-a întors la biroul ei, cutia era goală. Boabele de polistiren expandat și ambalajul de plastic pocneau la fiecare pas sub tălpile ei. Păpușile nicăieri. În camera de gardă, l-a întrebat pe dispecer dacă știa ceva. Omul a ridicat din umeri. În camera de recreere, un detectiv i-a spus că poate avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei stând din profil în fața unei oglinzi, privindu-și abdomenul cu umerii trași în spate și curul împins înafară. În fiecare oraș ai fi putut jura că fiecare avea altă valiză. Pentru rochiile simandicoase, pentru rochiile de seară. Aveau și ambalaje speciale ca să nu li se șifoneze hainele. Aveau genți cu pantofi și cutii cu peruci. Câte-o trusă babană de machiaj fiecare. Toaletele lor au ajuns să ne înghită mai toate fondurile. Dar dacă scoteai o vorbă despre asta, Flint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
artistice. Spre exemplu, dacă avem un negativ subexpus, cu contraste scăzute, putem alege o hârtie-contrast, care va atenua parțial sau total expunerea incorectă. Conservarea materialelor fotosensibile Filmele și hârtiile fotografice au o durată limitată de valabilitate, care este inscripționată pe ambalaj. Ele trebuie păstrate în locuri ferite de lumină, umezeală și, mai ales, căldură. Emulsiile fotosensibile își păstrează calitățile la temperaturi scăzute. Din această cauză, filmele și hârtiile profesionale se păstrează în frigidere speciale. 5. Iluminarea în fotografietc "5. Iluminarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină anume și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și etajera murdară, plină de tuburi de pastă de dinți, de ras, golite de conținut și răsucite, chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost decretată nerentabilă și scoasă din traficul feroviar, iar gara a primit de atunci doar trenuri de marfă. Sala de așteptare clasa I a fost transformată În „Bufet-Restaurant”, cea de clasa a II-a În depozit de sticle și diverse ambalaje. Birourile au rămas aceleași. Ca și mutrele funcționarilor: importante, grave, cu toate că liniile se Înfundă În dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul cald Îi Îngheță Între buze ca o proteză de sticlă, gata să cadă și să se facă nevăzută În zăpada Înaltă de aproape un metru. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el pătrunsese prin efracție. Cum altfel? În timp ce ea dădea probe pentru compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon al ființei sale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o conservă de fasole prăjită când am dat peste un pachet de biscuiți Penguin. Lipseau doi. Am îngenuncheat acolo câteva minute, uitându-mă pur și simplu la pachetul așezat deasupra cutiilor de spaghete și de roșii conservate, uitându-mă la ambalajul de plastic rupt. Eu, cel care mâncasem biscuiții aceia fusesem real, viu, prezent aici, trăisem în casa asta. Intrasem în bucătăria asta nu mai departe de ieri, gătind probabil exact ca și astăzi. Mâncarea pe care o făcusem încă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dâra de hârtie ne conduse la un tumul. Un tumul uriaș, ascuns în semiobscuritatea din străfundul arhivei. Un tumul ca acelea în care erau îngropați regii din antichitate, dar un tumul alcătuit, în loc de pământ, din tot soiul de hârtii - ziare, ambalaje de chipsuri, reviste cu coperte lucioase, fâșii mari de tapet, etichete minuscule și manuale cu instrucțiuni, maldăre de plicuri A4 simple și căptușite și cu antet, foi desprinse din jurnale și registre și romane și albume fotografice. Tone și tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
podelei a fost înălțat la nivelul mijlocului din mai multe cutii. Printre acestea se numărau cutii de carton, cutiuțe de ceai, lăzi de plastic etc. Cele mai multe dintre ele păreau goale, cu câteva excepții însă: o cutie ce servise odată ca ambalaj unui frigider mic era acum plină cu cărți de bucate și o cutie mare de ceai ce fusese placată pe interior cu pagini dintr-un catalog de design interior, în vreme ce alta conținea piese unsuroase de mașină, roți dințate și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea un soi haotic de lanț. 12. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni așezat pe o cutie de ambalaj din plastic. Laptopul era deschis, ecranul strălucea albastru și afișa o înșiruire neîncetată de coduri sursă, scrise cu caractere albe, îngroșate. Un cablu de internet ducea din spatele lui sus, între grinzi. Un cablu negru de alimentare lega laptopul de acumulatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse cu o seară în urmă și-o așeză cu grijă în cutia de ambalaj de lângă laptopul lui Nimeni. — Cred că așa e bine pentru moment. Da, e bine. Corect. Tu rămâi aici, eu mă duc să văd dacă aflu pe unde s-a ascuns Scout, și mai trebuie să găsim și un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fac? Stăteam la datorie. Schimbam stîngul cu dreptul, să-i cumpăr lui Iordan ciocolată ungurească de la Romarta Copiilor. Mînca și bea în doze fatale, mi se părea mie. Veșnic mort de foame-sete, lăsînd în urmă o dîră de hîrtii de ambalaj, dopuri, capace de bere. Mi-l imaginam cap compus de Arcimboldo, din fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu cravatele și să le predea gunoierilor. Grăbiți, aceștia ecologizau piața, mai apăreau și curierii de mărfuri și trepădușii fiscali, care încingeau ruguri din ambalaje și chitanțierele cu regim special ale Trezoreriei. Pe țepușele smulse de la îngrădirile dintre blocuri, frigeau adolescente, din care se înfruptau delicat, începând cu sânii, șoldurile și fesele. Resturile de trup împachetându-le cu grijă în folii cauciucate și puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-ai pierdut umiditatea? Pe ambalaje, se afirmă că produsul uscat și-a păstrat toate proprietățile: dacă ai întreba vegetala de consistența cartonului, nicio îndoială că opinia sa ar fi diferită. Ideea că nu va putrezi, ce păcăleală! De când mă chema Olaf, mă simțeam poros. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
tot ce trebuia să știe, nu era nevoie să-și arunce privirea decît cu coada ochiului pe fiecare plic ca să recunoască adresele care îl interesau. Cu dexteritatea unui crupier le expedia alături, pe fiecare în teancul său, după mărime sau ambalaj. Pe cele care i se păreau interesante le vîra direct în buzunaru hainei, pentru mai tîrziu cînd avea să le examineze pe fiecare în parte amănunțit. Toată operația asta nu-i lua niciodată mai mult de cinci minute. Cînd era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
indiferent că lucrează la stat sau în mediul privat, să nu rămînă peste program ori de cîte ori este nevoie. Nimănui nu-i mai stă capul la furtișaguri. Nimeni nu mai înjură în public în gura mare, nu mai aruncă ambalaje de hîrtie și de celofan pe jos, nu mai ronțăie semințe în mijloacele de transport în comun, nu-și mai face nevoile pe la colțuri. Se comportă civilizat și în trafic, e tolerant și obedient la cele mai mărunte reguli. Cu toate că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a comparației de către Ioan Hada distrage atenția și aruncă orice mesaj în derizoriu CA un tic nervos. Dacă nu este critic literar și nu are obligația profesională de a citi cartea, cititorul o abandonează repede, CA pe o hârtie de ambalaj. Ornamentare excesiva Pe coperta cărții de versuri a lui Ioan Hada, Pelerinaj la ruinele unor vechi iubiri (Ed. Fundației Culturale Zestrea, Baia Mare, 2007), este reprodusă fotografia unei splendide femei goale. Facem o greșeală dacă ne străduim să ne desprindem privirea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
oaselor. Așa se explică suferințele apostolilor dincolo de minune. Pe Ștefan l-a durut prima piatră, poate și a doua, apoi s-a împietrit stâncă. Pe Bartolomeu l-a durut prima curea scoasă din piele, apoi trupul s-a lepădat de ambalaj ca de o cămașă strâmtă. Lui Iacov nu i-au fost smulse mâinile, ci îmbrățișarea și ochii tot pentru a nu putea îmbrățișa i-au fost scoși. Iacov a murit cu o inimă plină de cer. Durerea, când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
8, 8 niciodată 10. Pachetul de B.T., cafeaua, săpunul bun țineau odraslele pe linia de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din nepricepere își dădeau arama pe față, nu din mândrie. Viața privită din exterior uneori are culoarea ambalajelor, gustul cât toate cofetăriile lumii la un loc. Oricât de modest, oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]