3,481 matches
-
chinezesc Harbin, clientul este întâmpinat de un robot "ușier", care urează bun-venit într-un mod inedit: "Pământeanule, bună ziua! Bine ai venit la Restaurantul roboților!". Deși comanda este luată de un chelner uman, ulterior, totul trece în grija roboților: gătit, servit, ambianță sonoră. În bucătăria restaurantului există roboți specialiști în gătit, coordonați chiar de un robot bucătar șef, iar specialitățile solicitate de către clienți sunt servite de roboții ospătari, pe ritmurile oferite de un robot "orchestră". Coliziuni accidentale nu există, deoarece cei 18
Cum arată Restaurantul Roboților, unde chelnerii nu cer bacșiș - Video by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65107_a_66432]
-
digestia, suprasolicitând pancreasul, ficatul, bila, rinichii. 9. Este important să se evite consumul excesiv de sare (risc pentru hipertensivi) și de afumături (risc pentru suferinzii de stomac, ficat). 10. Când vă așezați la masă, este recomandat să fiți odihniți. Creați o ambianță plăcută de calm și armonie, cu muzică de calitate, specifică sărbătorilor, dar în surdină.
10 sfaturi pentru a mânca sănătos la masa de Crăciun by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65278_a_66603]
-
regelui Olafde Longfellow). De fiecare dată, Lewis simte o bucurie scurtă, urmată de dorința aprigă de a o retrăi. E ca atunci cînd, aflîndu-te într-o împrejurare banală, te simți vizitat de un sentiment care nu are nici o legătură cu ambianța concretă, pomenindu-te străbătut de o delectare gratuită și cu neputință de descris. În plus, bucuria aceasta bizară are în comun cu plăcerea dorința de a o repeta, dar se deosebește de ea prin aceea că nu depinde de voință
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
mici semne de destindere, fără nimic esențial: tot frică, tot frig, tot cozi interminabile și mereu noi scrisori trimise Securității. Dar iată că după ce se perindă mai mulți președinți și prim-secretari, apare Alexander Dubcek care vrea să schimbe puțin ambianța. La început nu provoacă îngrijorare Moscovei, însă când afirmă că e nevoie de deschidere europeană, sora mai mare a lagărului socialist are o primă tresărire. Dubcek și prietenii lui nu se opresc. Încep să ia măsuri pe care cu puțin
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
uniformizării lui Mathieu, integrarea lui fals triumfalistă. Contaminării cu rigorile sistemului informațional îi opune propria fragilitate, întreținută de memoria exilatului și dispozitivele metafizice. Din fericire, eroul are o memorie mutilată de exil, tăcere și singurătate, altfel n-ar putea rezista ambianței, nici mitologiei consumiste. În finalul apoteotic când transmite manifestul lumii prin radioul improvizat al gării, acest Prometeu îndrăgostit proclamă reinstaurarea subiectivității și a unei „ambianțe benefice”. Spre finalul narațiunii, Matei Vișniec plonjează brusc într-o distopie. Laolaltă cu politicienii, șobolanii
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
eroul are o memorie mutilată de exil, tăcere și singurătate, altfel n-ar putea rezista ambianței, nici mitologiei consumiste. În finalul apoteotic când transmite manifestul lumii prin radioul improvizat al gării, acest Prometeu îndrăgostit proclamă reinstaurarea subiectivității și a unei „ambianțe benefice”. Spre finalul narațiunii, Matei Vișniec plonjează brusc într-o distopie. Laolaltă cu politicienii, șobolanii propun un proiect comun de igienizare a lumii și promit chiar „depoluarea morală a umanității”. Mai mult, oamenii vor fi măsurați metafizic în șobolani. O
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
cea a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează asupră-i, Ilie Constantin vădește o fibră clasică. Îl putem socoti un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre a-l cita pe Paul Valéry, „un scriitor ce poartă în el un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române poate suna emfatic, însă eseul introductiv e un testimoniu impresionant, ca și evocarea ambianței dialogului sau portretul fizic al lui M.I. Volumul conține și un splendid „dosar foto” în sepia din arhiva familiei, pusă la dispoziție de doctorița Rodica Munteanu (care l-a îngrijit pe poet după moartea soției sale, doamna Stela, din 2002
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
cuvinte, se constată o reacție de sastisire a minților tinere la agresiunea mediatică săvîrșită în scop ideologic. La rîndul său, Bertrand Vergely aduce alte trei nuanțe. Mai întîi, francezul modern trăiește în afara lui însuși, interioritatea spiritului fiindu-i omorîtă de ambianța tehnică. E ca și cum insul se poartă de parcă nu ar avea suflet, sloganul epocii fiind cel al autosuficienței ateiste: „trebuie să fii prin tine însuți”, existența omului nedepinzînd decît de sine însuși, caz în care Dumnezeu e un concept, iar natura
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
în orice condiții”. Dar nu e numai atît. E și o cale, repetăm, a regăsirii eului, o dureroasă convertire a neajunsului în cauză în calitate. Prin nobila replică dată idealizării factice pe care o implica obligația ideologică, prin confruntarea unei ambianțe repulsive cu o intensivă estetizare. „Eu (...) spun lucrul interesant, declară autorul, că propice marii arte e tocmai regimul dictatorial care forțează pe oameni să trăiască în pure convenții și prin aceasta să dea un conținut și o valoare convențiilor”. Să
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
ea era mai degrabă doctoranda în filozofie, pe un drum al acțiunii, voind argumente și explicații (1948, de Crăciun: „Știi că eu vreau să înțeleg totul cât mai exact”). Dar recunoaștea că nu putea evita amintirile, o muzică pe măsura ambianței vieneze (12 aprilie 1949: „Cu siguranță nu voi mai trece niciodată prin Stadtpark fără să mă gândesc cum poate închide în el întreaga lume ș...ț mă gândesc la tine și încă te mai ascult”). Macii și memoria luminează începuturile
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
va ajuta pe Jon în toate situațiile și de care acesta, evident, se va îndrăgosti). Expert în a reda introspecția personajelor simultan cu evoluția captivantă a acestora, Birkegaard își structurează romanul în 43 de capitole scurte ce nu exclud feluritele ambianțe oferind o tramă romanescă exemplar dozată și ritmată, între specia psy, thriller și cea fantastică (agrementată cu scene onirice sau horror), pe fundalul unei narațiuni realiste, cu o amplă panoramă de locații (capitala daneză, Olanda, noua bibliotecă din Alexandria etc.
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
director al Centrului Cultural Român. Numirea la lectoratul de la Sorbona nu putea fi decât benefică pentru Ion Pop, chiar salvatoare dacă ne gândim la ce se întâmpla în țară, în plan cultural, sub efectul Tezelor din iulie ale lui Ceaușescu. Ambianța pariziană era, desigur, cu totul alta și universitarul român avea prilejul să urmărească de aproape gruparea Tel Quel, să asculte expunerile de la Școala de Înalte Studii ale lui Roland Barthes, ale unor Gaetan Picon, Gérard Genette, orele lui Todorov de la
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
Ioan Alexandu avea atunci 21 de ani (n. 25 dec. 1941), iar fetele erau foarte apropiate ca vârstă. Era în iulie 1962: vară, soare, cald, Someș, apă, baie, nopți mirifice, plimbări nocturne, lună, licurici. La această vârstă și în această ambianță vine și dragostea. Mai întâi, i-a prins licurici în păr Mariei, cea mai mică dintre surori, dar, în cele din urmă s-a decis să atace citadela care, cu siguranță, îl atrăgea: fata cu ochi de calmuc, o frumusețe
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
am fost în stare să scriu/ decît o jumătate de poezie” (Procură). „Obsesia” se dovedește a fi recursul la naturalul supraexpresiv: „am fost convins că marea/ o poate mai expresiv formula” (ibidem). Într-un asemenea proces de solidarizare simpatetică cu ambianța, entitățile naturale tind a se umaniza. Un pin de pe o faleză mediteraneeană îi dă autorului senzația că se află lîngă tatăl său care „n-a văzut niciodată marea”, măslinii de la Ghetsimani sînt martori la tragedia biblică. Dar realul nu poate
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
întrucît mesajul e mediul, vorba lui McLuhan, mintea umană percepînd în alt fel litera tipărită față de cea oglindită pe ecranul cu pixeli. Lectura e ceremonie spirituală, așadar act eminamente intim, la fel ca iubirea sau visarea, și din acest motiv ambianța cititului e hotărîtoare pentru efectul lui asupra spiritului. Cînd contextul dispare odată cu suprimarea suportului tradițional, ceva se schimbă ireversibil. E ca și cum, în locul unei mîncări delicioase, ți se dă o pilulă chimică conținînd aceleași nutrimente. Lipsește însă gustul, savoarea și reveria
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
Robbe-Grillet. De fapt toată critica ei este înțesată de referiri franceze. Dar să ajung la romanul postum al Georgetei Horodincă, ultima ei carte. Sunt de fapt două romane care cresc unul din celălalt. Primul este acela al bolii și al ambianței spitalicești, cu tot ce avea să îndure acolo autoarea, cu medici mai mult apatici, cum i se par, cu infirmiere prea volubile, cu tratamente și practici care mai mult o umilesc decât îi fac bine, cum este legarea mâinilor de
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
dintre om și natură, Adorno o vedea nu în întoarcerea rousseauistă la natură, ci în concilierea dintre om și natură. Un germene al acesteia filosoful îl vede, de exemplu, în „peisajul cultural” (Kulturlandschaft), în care arhiectura se integrează armonios în ambianța naturală 2. Ideea unei lumi viitoare mai bune, principiul utopic, nu lipsește la Adorno. Critic radical al capitalismului tîrziu, pe care îl numește „societate administrată” (verwaltete Gesellschaft), Adorno nu este însă nicidecum adept al acțiunii revoluț ionare, ba chiar un
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
ar fi fost departe de, să zicem, Un om care doarme de G. Perec. Firește, cu distanțele potrivite. Performanța romanului ține de felul în care autorul ieșean instalează cititorul în poezia unei inerții exclusiviste, totodată familiarizându-l cu tact în ambianța unei inadaptări la maturitate. Simpatic și revigorant, În iad toate becurile sunt arse este un roman despre dizolvarea tristeții și imprecizia contururilor.
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
de teritoriu. Întâi de toate prin chiar tema emigrării, cu o mare pondere, firește, în scrierile acestor autori transmutați în alt spațiu, temă frecventată rar, înainte de ei, în literatura noastră. Sunt apoi noile medii evocate, aspectele noi de atmosferă, de ambianță a vieții de fiecare zi trăită acolo, de moravuri și de obiceiuri specifice, pătrunzând pentru prima dată, masiv, în scrieri care aparțin culturii române. Dar mai aparțin acesteia, autorii lor nu au plecat, nu trăiesc pe alte meleaguri, integrați tot
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
de teritoriu. Întâi de toate prin chiar tema emigrării, cu o mare pondere, firește, în scrierile acestor autori transmutați în alt spațiu, temă frecventată rar, înainte de ei, în literatura noastră. Sunt apoi noile medii evocate, aspectele noi de atmosferă, de ambianță a vieții de fiecare zi trăită acolo, de moravuri și de obiceiuri specifice, pătrunzând pentru prima dată, masiv, în scrieri care aparțin culturii române. Dar mai aparțin acesteia, autorii lor nu au plecat, nu trăiesc pe alte meleaguri, integrați tot
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
ipostaza care e homo oeconomicus, se cuvine să răzbată asemenea elemente. Omagiul cel mai persuasiv, de el prilejuit, nu-l descrie în acțiunea de a număra bani lucitori, tactilizînd cumva acumularea, precum bătrînul împovărat de avere, din cutare tablou de ambianță gotică, de Reymerswaele. Peste determinări demonstrative, care să-l identifice previzibil, tipologia atinsă, în schimb, de penelul unui artist fundamental, Jan van Eyck, îi instalează modelul uman într-o surpriză fertilă. Portretistul, începător de geniu al picturii flamande, ne servește
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel, George Bălăiță, D. R. Popescu, Sânziana Pop. Toți aceștia reprezintă pentru el cursul nou al prozei, sincronizat, măcar în unele cazuri, cu experiențele europene sau sud-americane pe care le vrea transpuse și la noi. În ambianța tinerilor se simte bine, leagă prietenii cu aceștia dintre care unele, cel puțin la început, nu au temeiuri neapărat literare. Cu D. Țepeneag se cunoscuse în mediile șahiste, amândoi pasionați, și eminenți, jucători de șah. La una din confruntările pe
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
în marasm din cauză că noua patroană, a doua Katharine, adică doamna Weymouth, dă cinstea pe rușine: a fost cât pe-aci să-și transforme propriul salon într-o tarabă a traficului de influență. Chiar dacă ideea de a-i reuni într-o ambianță mondenă pe cei ce fac și aplică legile cu cei dispuși să plătească oricât pentru ca afacerile lor să fie favorizate de primii a fost înăbușită din fașă, gustul rău persistă, umbra aruncată asupra credibilității ziarului nu se va risipi cu
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
mai feeric, cu expedițiile copiilor în baltă, după mure, dincolo de Corotișca și de tunelul ei de frunze...” Dar să opresc aici transcrierea citatului din acest discurs îndrăgostit al lui Perpessicius. Continuă pe încă aproape o pagină de carte, refăcând o ambianță de care marele critic s-a simțit legat sufletește toată viața.
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]