4,800 matches
-
care aș fi vrut să le citez integral, respectând dispunerea strofică, verticală și curgătoare. Totuși, n-am făcut-o. Fiindcă, deși ne-ar mai fi limpezit, într-o anume măsură, parcurgerea versurilor, mă tem că am fi căzut într-o ambiguitate cu adevărat periculoasă. Și ar fi apărut urgent o întrebare gata să explodeze: ce fel de poezie e aceasta? Nu vă recomand să răspundeți. Vă recomand doar, sincer, Nicolina blues.
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
carte a sa "plină cu fluturi" ar putea fi luată și ca un combustibil necesar funcționării literaturii (de pe altă planetă), așa cum prozariumul este principala sursă de energie de pe planeta Dune? Greu de spus, dar dilema este tipică pentru stilul de ambiguitate cultivat de autor. Prozele din alcătuirea Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
Generatia '27 a fost, de departe, cea mai controversată generație din cultura română, a cărei receptare a oscilat și continuă să oscileze între superlativ și contestare vehementă, atitudini provocate, printre altele, de ineditul și efervescența discursului intelectual propus. Învăluită în ambiguitate, "generația spiritualistă" nu a scăpat unor etichetări sumare, menite să țină locul unei cunoașteri adevărate, lucide, ce ar putea stabili măsura în care aceasta a influențat istoria intelectuală a României moderne sau gradul în care se poate constitui, la nivel
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
liderul maxim, Frank Costello. Relația acestuia cu șeful, se construiește pe o afinitate nu atît de cla-să, cît de rasă, fără a adormi niciodată complet instinctele de animal de pradă ale acestuia. Jack Nicholson conferă personajului său acea doză de ambiguitate necesară unui șef care manevrează între Poliție și FBI, înzestrat cu un respect pentru tradiție și valorile americane la care apelează atunci cînd face conversație cu mafia chineză sau japoneză, dar și cu lecturi serioase din clasici, de pildă James
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
Tipperary și a studiat la Dublin, Maynooth, Roma și Berlin. Este unul dintre puținii compozitori irlandezi care a profesat în diaspora: Hamburg, Milwaukee, Boston, New York, The Light Gleams poate fi abordat și ca un buchet de omagii: lui Joyce pentru ambiguitatea și complexitatea organizărilor temporale; lui Webern pentru miniaturizarea și concizia exprimării; lui Beckett pentru doza de mister și de inefabil injectată travaliului creator. Rhona Clarke (n. 1958) s-a născut la Dublin, oraș în care s-a inițiat în tainele
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
proastă de mari proporții și cu aportul unui actor, ce-i drept, talentat, aducînd puțin a Kramer din Prietenii tăi (Friends), sitcom care poate constitui un reper pentru un umor inteligent, de bună calitate. Una din scene se joacă pe ambiguitatea dintre o cafteală între cei doi kazahi goi pușcă și o posibilă scenă homoerotică. Mi-am amintit cu nostalgie de gagurile inteligente și candide ale lui Benny Hill pe această temă. Altfel, teoreticienii pot admira scenariul postmodern al întregii construcții
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
Liviu Dănceanu Umberto Eco definea grafismul ca fiind un caz notoriu de ambiguitate, dacă nu chiar o nebuloasă în ordinea conținutului. îmi amintesc de o partitură a lui Alexandru Hrisanide, intitulată Soliloquium, care nu era altceva decît reprezentarea la scară infinitezimală a hărții României. Firește că traducerea în sonor a unei atare imagini
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
filmului se dezvoltă pe un plan paralel, generali, civili, poeți și scriitori, băgători de seamă și huligani fac amestecul bulversant al fenomenului. Cîteva replici subliniază de fapt caracterul diversiunii-spectacol la care iau parte atît militarii, cît și revoluționari de ocazie, ambiguitatea nu este rezolvată nici un moment și, bineînțeles, teroriștii nu apar. Filmul nu are caracterul unei dezvăluiri incediare, deși, probabil că evenimentul petrecut la Otopeni i-a servit drept model. Noutatea să stă în capacitatea regizorului de a surprinde insertul brutal
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
segregare a Internetuluiť, a declarat Nitin Desai, șeful Forumului" (cotidianul.ro); "scenariul pesimist - în care vom asista la o balcanizare a rețelelor educaționale europene" (elearning.credis.ro). Cînd în limbajul jurnalistic și politic sînt preluate formule străine, se pot produce ambiguități, confuzii între sensul internațional și cel specific; se folosește destul de des, în ultimul timp, o sintagmă care în spațiul românesc poate trezi unele nedumeriri: "măi, ce vrea să zică asta cu balcanizarea Irakului? că încep să am nervi" (doc.hotnews
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
Thomas Drew Philbeck, " Prezența dionisiacă: Nietzsche și fenomenologia muzicii", de exemplu), E. Husserl ("Despre sensul prezenței în gândirea fenomenologică", de Ioana Gogeanu, sau "Conceptul husserlian de Ťpercepție internăť sau prezentificarea la Wolfgang Iser", de Romanița Constantinescu), E. Durkheim (în "Despre ambiguitățile sacrului: de la E. Durkheim la G. Agamben", comunicare susținută de Mirela Adăscăliței), S. Beckett ("Cum poate realiza Beckett prezența absenței?", lucrare propusă de Thierry Bringuier), R.M. Rilke ("Redimensionarea modernă a orfismului: Rilke și Blaga", de Dumitru Chioaru), M. Foucault ("Prezență
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
sfâșierea.// Nu de asta duhoarea de aer liber de-afară", înțelegem de ce Gheorghe Crăciun afirma că "Ioan Flora a rămas tot timpul un detectiv al dedesubturilor lucrurilor". Emoția reprezintă elementul care, fără a părea detașat de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului. Poetului, totul îi aduce aminte de labirint: "iarăși Ariadna/ iarăși Minotaurul!" (Labirint), rememorarea duce mereu înspre o
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
maturitate și o subtilitate de romancieră exersată la școala de proză europeană, deschisă realismului epic și poematic, dar și modernismului fantasmatic și analitic. E un roman al conștiinței, subiectiv, dar și de conștiință, așadar obiectiv. Un roman de o complexă ambiguitate umană și istorică, despre omul prins într-o istorie inumană. Cronică politică și meditație alegoric-poematică, romanul se susține prin marea autenticitate a trăirii - etice și literare - individuale și istorice. Dar și prin capacitatea rară de a transforma existentul unui context
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
a corpului gol al dansatoarei, într-un străveziu maiou colant, corp luminat încet de la cap până la picioarele încălțate cu pantofi-copită, iar în rest rămas într-un hău de întuneric, ne-a introdus de la început într-o lume misterioasă, plină de ambiguități. Mișcările minime, când lascive, când candide ale acestui corp, la care s-au adăugat cuvintele rostite, șoptite, țipate, cântate - o tristețe, o imposibilitate, o cădere, o absență, o prăpastie, o ne-trăire, o ne-putere etc., punctate din când în
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
din extremitatea/ călcîielor pînă-n ultimul strat de ozon al creierului ființa poem domnul poezie" (ființa poem domnul poezie măscăriciul încă nenăscutelor generații poetice). Această exultanță supradimensionată, această bonomie urieșească are negreșit substraturi amare. Elocvent, e marcată deseori de o dureroasă ambiguitate: "vis visat de-adevăratelea curgeau mierea și fierea din versurile mele precum apele rebele din munții înzăpeziți" (ibidem). Dualitățile "vis și adevăr", "miere și fiere" califică astfel întregul discurs în discuție. Dăm mereu în textele lui Nicolae Tzone de probele
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive, trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte dar pe care, în același timp, nu-l poate pătrunde pînă la capăt
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
parcă să conceapă Logosul muzical și să-l nască. Pînă și o degringoladă de evenimente sonore se transformă într-o suită de monumente solemne. Mai presus de fraze, perioade, secțiuni, ansambluri arhitectonice muzica sa relevă tensiuni, așteptări, rezolvări. Compozitorul evită ambiguitățile semantice: alegerea propusă poate declanșa în conștiința ascultătorului o anume stare, fie ea de satisfacție, surpriză, angoasă, optimism etc. Cu toate acestea Remus Georgescu este un structuralist, fie și pentru că, așa cum remarca Milan Kundera, muzica reprezintă forma simbolică umană care
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
care face dragoste cu tumultoasa Dairy Queen în timp ce lichidează în ritmuri de orgasm o altă porție de figuranți este de un grotesc special care lasă să se vadă un ce umoristic al filmului. Regizorul, cred eu, joacă bine cartea acestei ambiguități, dacă se ia prea în serios filmul devine un remarcabil film de categoria B putîndu-se lua la întrecere cu vandammismele clasice, dacă nu se ia deloc în serios alunecă spre parodie și Scarry Movie. Michael Davis II se află pe
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se confruntă cu ostilitatea generalizată a unei lumi desprinse dintr-un coșmar kafkian, vorbesc un metalimbaj care devine magistral la tovarășul Bebe, un limbaj aluziv, orwellian, plin de ambiguități care devine de la caz la caz cerșetoresc sau amenințător, fals amabil sau corect. Încetul cu încetul, înțelegi că nu există ieșire, totul este o hăituială pînă ce victima este doborîtă, iar cei care ar trebui să confere un minim de
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă speculație se preface în certitudine cînd întîlnim în Jurnal următoarele rînduri furnicate de ambiguități emoțional-literare: "Ei bine, pe cine întîlnesc joi seara, la Lacul cu Pești, în tovărășia Virginichii și a arhitectului? Je vous le donne en mille... Pe Geta, desigur, cu noul ei bărbat. Secrete solidarități de destin, de profesiune, de temperament. Săracul
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
simplul motiv că ea nu are carne inflamabilă, nu se încurcă în supoziții și nu-și acordă șansa nici unei iluzii. Sigură pe sine și pe universalitatea enunțurilor și a propozițiilor sale, arta concretă restaurează și chiar absolutizează autonomia gestului creator. Ambiguitățile, atît de frecvente în limbajul artistic obișnuit, sînt suprimate aici fără nici un regret, dar și fără nici o speranță. Din medium, din liant umil sau orgolios al mundanului cu transcendența, artistul se transformă într-un pragmatic inginer cadastral ce nu se
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor etc. Interesante sunt și cele cîteva gros-planuri, ca și o contrucție minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate extraordinară, dar fără ambiguitățile pe care le focalizează cu asiduitate Almodóvar în alte filme, Blanca Portillo face un rol extraordinar. Capul ei ras de penitent ca și angulația feței, profilul de călugăr iezuit ies imediat în evidență. Privirea ei are o tulburătoare intensitate, rămîne
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
de echivoc, are un substrat polemic și ironic prin trimiterea directă la diversele estetici care s-au succedat în istoria artei: cîinele bicefal, modelat frust, invocă bestiarul romanic, cu mimetismul său lipsit de interes particular pentru detaliu, dar plin de ambiguități simbolice, rememorînd, în același timp, spațiul mai larg al figurativismului mediteraneean. Panourile din lemn, prin forma lor consacrată, polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și, prin repetiție, glosează pe marginea reprezentărilor serialiste, WC-urile reactualizează momentul dadaist și, în special, resemantizările
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
Marcu își împinge interlocutorul către extremele formelor de percepție; cînd îi solicită complicitatea într-un teritoriu reconfortant și ludic, relaxîndu-i privirea și detensionîndu-i gîndirea, cînd îl așază în stare de criză, obligîndu-l să-i decripteze intențiile și strategiile ascunse. Această ambiguitate a percepției, această oscilație între confort și crispare, se sprijină, în subteran, pe ambiguitatea mai adîncă a lucrărilor înseși. Cîinele, de pildă, care potențial este o metaforă duală, a loialității și a agresivității, a prieteniei și a dușmăniei, a domesticului
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
un teritoriu reconfortant și ludic, relaxîndu-i privirea și detensionîndu-i gîndirea, cînd îl așază în stare de criză, obligîndu-l să-i decripteze intențiile și strategiile ascunse. Această ambiguitate a percepției, această oscilație între confort și crispare, se sprijină, în subteran, pe ambiguitatea mai adîncă a lucrărilor înseși. Cîinele, de pildă, care potențial este o metaforă duală, a loialității și a agresivității, a prieteniei și a dușmăniei, a domesticului și a stihialului, se regăsește simbolic prin morfologia lui bicefală și este adus, moralmente
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]