735 matches
- 
  
  apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli devine simbolul permanent în literatura patristică 13. Problematica ontologică a imaginii se regăsește în statutul ambivalent atribuit de gândirea antică și medievală imaginii speculare care poate fi asimilată fie unei aparențe iluzorii, fie unei mimetici ontofanice. Valoarea oglinzii, hermeneutica imaginilor în oglindă ne permit să decriptăm modul în care o anumită determinare a imaginii sensibile seBiserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721] 
- 
  
  fost la început agenți care îi identifica pe rău platnici, dar, în vremea lui Tiberius aveau și rolul de ai raporta pe cei ceare se făceau vinovați de maiestas (care făcea rușine Imperiului Romană. Cu Senatul, Tiberius întreținea o relație ambivalentă. În public îl respecta, ridicându-se în picioare atunci când consulii se apropiau. Își dorea un Senat independent și puternic, dar de câte ori acesta se dovedea astfel, 88 nemulțumirea împăratului era vizibilă. Mulți senatori au început să-l copleșească cu supunerea darTiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801] 
- 
  
  pregătite de împărăteasă și astfel se pomenește însărcinată. După nouă luni, împărăteasa și roaba nasc doi feciori, Busuioc și Siminoc, ce seamănă ca două picături de apă. Se observă aici o abatere de la normalitate: peștele pescuit este din aur, semn ambivalent, al norocului și al perfecțiunii, dotat cu atribute apotropaice. În Trandafir și Busuioc [Oprișan, III], înghițirea peștelui cu "solzi de aur" (de către împărăteasă, țigancă, iapă și cățea) duce la nașterea a doi feciori, Trandafir și Busuioc, "cu soarili în piept?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493] 
- 
  
  cazul imaginarului popular creștin, în care regăsim figurarea diavolului, a lumii de dincolo și a formelor sale, precum și în câteva scrieri culte - spre exemplu, în bestiarul din Istoria ieroglifică sau în Țiganiada). Pe schema de reprezentare, imaginația proiectează o categorie ambivalentă și greu de definit, situată între concret și abstract, între real și "raționabil", între sensibil și inteligibil: imaginea. În sine, ea re-prezintă, interiorizează lumea, apoi o reproduce la nivel mental sau în baza unui suport material și o transformă într-Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744] 
- 
  
  ruină, asemenea unui suflet prăbușit, sau palatul în care doarme de veacuri o regină, imagine a stagnării interioare (Eugeniu Sperantia, Mihail Cruceanu). Este noaptea cu reminiscențe din obscura, primordiala Nyx (la V.V. Paraschivescu, E. Sperantia, M. Cruceanu). Creaturi fabuloase și ambivalente, venind din mit către o figurație asociativă a istoriei individuale, traversează scena: Sirenele (la Dragoș Protopopescu, I. M. Rașcu, Tudor Vianu), Valpurgiile și Sfinxul (la Dragoș Protopopescu), Valkyriile „care aleg morții” (la Ervin, adică Ovid Densusianu în postura de poetVIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881] 
- 
  
  din Kiev masacrați încă din septembrie 1941, în râpele de la Babi Yar), 810.000 în Bielorusia, 130.000 în Moldova, 220.000 în Lituania, 140.000 în Rusia, 77.000 în Letonia. Confruntată cu amploarea acestei tragedii, politica stalinistă rămâne ambivalentă. Pe de o parte, puterea încurajează afirmarea identității evreiești. înțelegând încă de la începutul conflictului importanța sprijinului internațional, Stalin promovează o propagandă favorabilă evreimii; pe 24 august 1941 este lansat apelul „Fraților noștri evrei din lumea întreagă”, difuzat prin intermediul grupurilor dinDicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258] 
- 
  
  remarcabil simț al folosinței timpului, a spațiului și a oamenilor; o mare apetență nu atât pentru exercitarea puterii cât pentru toate actele - îndeosebi de înțelegere, de luptă și de vigilență - care permit cucerirea, păstrarea și recucerirea ei; o relație foarte ambivalentă cu cultura și cu intelectualii; o concepție despre economie* în același timp poetică și militară; și un naționalism* nu neapărat ostil lumii, dar chino-centrat, imperial și, în contextul acestor date, oarecum explicabil: el n-a ieșit decât de două oriDicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258] 
- 
  
  Uniunii Sovietice și, în consecință, mărește insecuritatea Europei de Vest. Discuțiile purtate de politicienii americani privind retragerea din Europa, în cazul în care persistă diferendele de opinie, contribuie la starea de anxietate a statelor europene. Aceste state - având o poziție ambivalentă în legătură cu Statele Unite, al căror sprijin le este necesar, dar pe care îl disprețuiesc - se pot considera în acest caz abandonate de către Statele Unite și lăsate să se confrunte singure cu Uniunea Sovietică, incontestabil mai puternică din punct de vedere militar. AcestePolitica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451] 
- 
  
  principal de acțiune a factorilor biologici). Sistemul limbic intervine în procesul de reîntărire și are drept punct de plecare răspunsurile sexuale executate efectiv în cursul vieții și va diferenția o conduită heterosexuală adultă plecînd de la o sexualitate difuză, mai mult ambivalentă (tentația homosexuală). Neocortexul, mai ales la om, influențează profund fiziologia și patologia comportamentului sexual (deviant). Efectele leziunilor corticale sunt cu atât mai grave, cu cât urcăm pe scara filogenetică. La mamifere o decorticare de 20% determină tulburări severe, pe când laAsistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432] 
- 
  
  a avea drepturi” decât pentru cetățenii săi. Pe acest vid juridic s-au construit regimurile totalitare, până la instaurarea „cercului de fier” al unei noi Terori. Masa de apatrizi suscită, fără deosebire, compasiune, milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine descrisă de cuvântul ebraic hesed, care Înseamnă bunătate și compasiune, dar și rușine și crimă. Omul despuiat, fără drepturi și lipsit chiar de „dreptul deDicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259] 
- 
  
  Suppes, chestiunea centrală este cea a limbajului sau a comensurabilității, „semantica lumilor posibile” făcând apel la variantele deontică, epistemică sau temporală. Totuși, aplicarea acestei noțiuni s-a dovedit la fel de fecundă și pentru studiul organizațiilor și ierarhiilor. ν În vreme ce contractul, raport ambivalent de egalitate și subordonare, face legătura Între elemente ale aceluiași ansamblu, convenția nu presupune cu necesitate existența unui univers comun indivizilor. Dimpotrivă, ea instituie un acord și face posibilă acțiunea colectivă. Avem de-a face, de fapt, cu „o modalitateDicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259] 
- 
  
  mai bună? De fapt, nu este cumva o noțiune cât se poate de comună? O idee ambiguă Considerată rând pe rând punctul slab al devizei sau, dimpotrivă, o valoare care le Înalță pe celelalte două, ideea de fraternitate este evident ambivalentă, ca să nu spunem de-a dreptul contradictorie. În egală măsură dogmă evanghelică și principiu laic, ea se referă În același timp la o situație și la o relație, la o stare și la un comportament. Desemnează un atașament Între membriiDicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259] 
- 
  
  democratic și provin adesea din sectoarele cele mai conservatoare. În sfârșit, fiindcă identitățile sunt din ce În ce mai mult considerate voluntare, schimbătoare și multiple, este greu să vorbești În numele „unei” minorități de origine asiatică, maghrebină etc. Mulți dintre membrii acestora sunt de altfel ambivalenți În ceea ce privește identitatea lor diferențială. Este În special cazul tinerilor, precum și al acelora care au adoptat un mod de viață sau valori incompatibile cu tradițiile grupului lor de apartenență. V. A. & BISSOONDATH Neil (1995), Le Marché aux illusions. La méprise duDicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259] 
- 
  
  său această normă egalitară. Idolatria Îi apare ca o metodă de a rămâne sudată, de a alunga orice dorință de diferențiere din rândurile sale. Orice istorie a mișcărilor muzicale mai mult sau mai puțin alternative este străbătută de această pasiune ambivalentă (Chastagner, 1998). Ideea că, În techno, prezența activă a publicului schimbă datele problemei, așezându-l pe acesta În prim-plan, este o pură invenție de salon a unor intelectuali parizieni. Dimpotrivă, prin faptul că se topește În public, promovând unDicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259] 
- 
  
  INTERCULTURALITATE, Cultură, IDENTITĂȚI CULTURALE, Ținut Personalitate de bazătc "Personalitate de bază" Φ Culturalism Pluralism culturaltc "Pluralism cultural" Φ MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Pluralitatea lumilortc "Pluralitatea lumilor" Φ DIVERSITATE, DREPT ȘI CULTURĂ, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Poportc "Popor" Termenul popor are un caracter ambivalent. Într-un registru unitar, el Înglobează ansamblul indivizilor care se Înscriu Într-un spațiu politic făcând uz de rațiune (poporul suveran). Pe un plan mai polemic, el desemnează fracțiunea cea mai defavorizată a populației, predispusă la răzvrătiri (poporul de rândDicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259] 
- 
  
  din sanctuarele creștine, o cruce de Lorena În mijlocul unui „V”, „V” de la victoria Aliaților, dar aici Înzestrat cu un rol anti-albi, crucea de Lorena gaullistă sugerând crucifixul, iar ansamblul evocând posibilitatea unei victorii Împotriva opresorului. Mișcările religioase din Africa sunt ambivalente, În măsura În care sunt simultan produse ale propovăduirii creștinismului și ale eșecului acesteia. Temele mitice ale acestor mișcări ne apar ca niște sinteze cu surse eterogene. Pentru că este, conștient sau inconștient, o Încercare de adaptare și nu este complet instituționalizat, orice sincretismDicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259] 
- 
  
  de semnalizare, acționând ca activatori sau, după caz, ca inhibitori ai proliferării celulare, depinzând de ambivalența expresiei lor ca și de contextul spațio-temporal al evenimentelor celulare, exemplul tipic fiind cel al produsului protooncogenei c-abl. Când protooncogenele, cu valoare de gene ambivalente suferă modificări, ele devin variante modificate transduse de retrovirusuri și acționează ca inductori eficienți ai oncogenezei. Natura dominantă a protooncogenelor și recesivă a genelor supresoare ale creșterii tumorale nu reprezintă proprietăți intriseci ale acestor gene. În acest caz, noțiunile deImunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483] 
- 
  
  urmașilor ține încă aprins un conflict, și real, și ușor metafizic, unde cei mai mulți, admiratori (de nivel și structuri diferite) intră în dezacord cu un grup minoritar de contestatari (unii dintre ei, instruiți și nu lipsiți de talent). Încă se lucrează "ambivalent", la percepția publică a poetului și a omului Eminescu. În linia Maiorescu, Ibrăileanu, Călinescu, Perpessicius, Cioculescu ș.a. se înscrie, valoric, Th. Codreanu care, în prezent, se impune printr-o contribuție de rară probitate intelectuală. De cealaltă parte, de șir împotrivă[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859] 
- 
  
  către entropie maximă); materia biologică (opusă celei fizice, a eterogenului, negentropică); materia microfizică, a psihicului, depășindu-le pe celelalte două, având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze. Psihismul este prin excelență sediul ambivalentelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii. Non-contradicția terțiului inclus vine de acolo că noțiunile de adevărat și fals nu se referă la doi termeni (A și non-A), ci la trei (A, non-A și T) coexistând în timp[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859] 
- 
  
  sursa autorității era individul, ființa umană gânditoare; indivizii își delegau autoritatea reprezentanților și prin aceasta împuterniceau națiunea. În Franța, autoritatea era emanantă din națiune și națiunea împuternicea indivizii" (Greenfeld, 1992, pp. 167-168). Dar, dacă în Franța s-a impus formula ambivalentă a naționalismului colectivist-civic, în Rusia și Germania a prevalat formula naționalismului colectivist-etnic. Societatea românească a pornit pe calea franceză a naționalismului civic, dar a sfârșit pe magistrala naționalismului etnic herderian. Momentul de cotitură înspre etno-naționalism s-a produs în ultimaMemoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753] 
- 
  
  pentru că este fundamentat pe legea morală a creștinismului. Plasând patriotismul între principiul christic al iubirii necondiționate a aproapelui (miezul moralei creștine) și "egoismul colectiv" al exclusivismului etnic, Aaron reușește un remarcabil act de echilibristică ideologică. Cărturarul ardelean manifestă o atitudine ambivalentă față de ceea ce numește a fi "virtutea civilă a celor vechi", adică "patriotismul de a iubi pe concetățenii săi și de a le face tot binele" (p. 39). Pe de o parte, acest devotament pentru patrie și binele public prin sacrificareaMemoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753] 
- 
  
  pe toate. Și s-a adeverit într-înșii zicala "apa trece, pietrele rămân"" (Moldovan, 1866, p. 19). Unitatea. În privința registrului discursiv referitor la ideea de unitate, manualele școlare de istorie din această prima generație de lucrări didactice folosesc un limbaj ambivalent. Deși, după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionantMemoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753] 
- 
  
  au inaugurat politica de maghiarizare promovată de autoritățile de la Buda, care au decretat existența unei singure națiuni, cea maghiară, "una și indivizibilă", în care singura limbă oficială era, desigur, maghiara (Constantiniu, 2011, p. 257). Reacția românilor din Ardeal a fost ambivalentă, intelectualitatea fiind divizată între facțiunea care promova activismul (i.e., apărarea cauzei naționalității române în noile structuri politice ale Monarhiei Duale) și cea care milita pentru pasivism (i.e., abținerea de la activarea în cadrele politice ale Monarhiei Duale, ca mod de aMemoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753] 
- 
  
  profesorul trebuie să aibă totdeauna în vedere că religia a fost un puternic instrument în mâinile claselor dominante, pentru oprimarea maselor muncitoare exploatate" (Istoria: programa școlară pentru clasele V-VII, 1952, p. 7). Istoriografia comunistă a vremii reflectă o atitudine ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care a dobândit-o în decursul secolului naționalist. Totodată, Biserica Ortodoxă este considerată a fi o forță retrogradă, un bastion al reacționarismuluiMemoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753] 
- 
  
  principiul luptei de clasă, teoria marxistă a statului văzut ca "mașină pentru menținerea dominației unei clase asupra alteia" (V.I. Lenin) (Almaș, 1969, p. 13), precum și portretul lui Lenin (p. 165). Simultan, și contradictoriu, este intensificat discursul naționalist. În 1976, tendința ambivalentă a celor două orientări contradictorii este tranșată în favoarea naționalismului. Ediția din 1976 a Istoriei Patriei ilustrează foarte clar optarea unei perspective autohtone și abandonarea viziunii sovieto-centriste. Realizarea lui Mihai Viteazul este reevaluată într-o notă și mai naționalistă, iar UnireaMemoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]