761 matches
-
trasarea unor piste utile de cercetare într-o eventuală istorie a mentalităților, Sabine Melchior-Bonnet schimbă unghiul de abordare, ocupîndu-se de raporturile, cel mai adesea conflictuale, dintre ființa umană și oglindă, pornind de la constatarea că oglinda este, prin chiar esența ei, ambivalentă. Omul medieval credea, de pildă, că atunci cînd nu reflectează pe suprafața sa "nepătată" modelul divin, ea este un lăcaș al diavolului; de aici perpetuarea unui șir întreg de superstiții, prejudecăți, reprezentări alegorice ale păcatului, grefate pe o teroare ancestrală
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
urmărește să arate "modul în care se realizează în opera dramaturgului, a creatorului schițelor și a nuvelistului deopotrivă o lume a reprezentărilor indirecte, o logică cu totul diferită de logica reprezentărilor comune". Dacă lumea caragialiană are ea însăși o structură ambivalentă, numărul poate da indicii cu privire la partea nevăzută, mai mult, este considerat "cel mai important semn pentru constituirea acestui univers simbolic cu atribute ale umanului", avînd "capacitatea de a instituționaliza practica prin care se produc eterogenități ale conținuturilor conștiinței". Numărul caragialian
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
vreo 25 de volume publicate în română și vreo 12 în limbi străine. Nu poți spune chiar că nu exiști. În același timp, e foarte greu să accepți că exiști. Îți dai seama deci că mă aflu într-o situație ambivalentă, pe care unii o apreciază, alții o gustă, cei mai mulți o antipatizează profund, iar eu îmi permit de la "înălțimea" acestor "realizări" să privesc cu oarecare distanță palmaresurile literare și să mă distrez de faptul că se decernează premiul Nobel la... București
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
baricada/ ridicată pe artă" (Violența zahărului așezat pe limba unui diabetic). În cele din urmă se produce ceea ce am putea numi o mondializare a metaforei. Des-figurînd și recon-figurînd, violența bardului avangardist se extinde, capătă o dimensiune cosmică. Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni utilizați în raport cu beatnicii, se
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
de a fi înlăuntrul ospitalității și mai mult cel de a fi în fața ospitalității, pe pragul ei. Această situație liminară este plină de tulburare, de angoasă, de speranță și de temeri. Ea readuce fiorul în fața acestui lucru instabil, ambiguu și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta momentul erotic suprem, momentul surprizei și al mirării, al fascinației și răvășirii. În fine, cu această poveste avem povestirea paradigmatică care
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Pe scurt: un oraș european. Doamnelor și Domnilor, sunt copilul unor refugiați evrei izgoniți violent din Europa. Norocul lor: dacă nu ar fi fost izgoniți din Europa anilor ‘30, ar fi fost omorâți în Europa anilor ‘40. Port încă atitudinea ambivalentă pe care o aveau părinții mei față de Europa: jind și furie, fascinație și frustrare. În toată literatura mea îi veți întâlni pe acești europeni scoși din rădăcini care s-au zbătut să creeze o mică enclavă europeană, cu tot cu biblioteci și
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig nu lipsesc tristețea și cruzimea îmblânzite de râs și de ironie (Andersen și Kafka fiind două dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și la birocrația strâns legată de aceasta - o lume care trebuie îmblânzită prin chiar integrarea ei în poveste. Nu în ultimul rând, modern e spiritul ludic al autorului. De exemplu
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
înainte de a primi felicitările celor rămași să îndure în continuare pentru norocul de a nu fi pierdut decât un braț. Pregnanta incontestabilă romanului n-o dă intriga - aproape inexistentă -, ci avatarurile personajelor și ambianța, dar mai ales tonul și metoda - ambivalentă. Combatanții sunt priviți în treacăt și, ai zice, cu nepăsare, excepție făcând episodul nefericit care se încheie cu executarea marțială a unuia dintre ei. Dincolo de ce au de suportat în tranșee, în afară de nume și ocupația în civilie mare lucru nu
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
da, învață:? Șunt tu, șunt eu! Șunt eul tău de zgură,/ Inoxidabilul experienței!/ Ascultă-mă: soarele zdrente-i,/ Vînturi polare-ti matură prin viață./ Vrei leac la foame de căldură?/ Îmbracă-te cu gheață!". O situatie limită a acestui vizionarism ambivalent o formează estetizarea demoniei însăși, în atari cristale ale răului, care, tinzînd spre culminație, explodează în fast baroc: "Frate, ce vine nu-i război:/ E cristal adînc de cruzime". Sau: Diamantul final de-ntunecime". Sau: "soare negru de strigoi". Sau
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
doar oameni răi, pe care îi știm că au fost răi. Erau și alții implicați, și nu păreau a fi răi, păreau foarte drăguți. E o lecție din care toți avem de învățat. în ce mă privește, am o atitudine ambivalentă.
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
textul Ei, de Ea interpelat, tradus, provocat. Vocile lor se întretaie, se confundă, își țin isonul. „Nu-mi place când e nechibzuită și spune lucrurilor pe nume în privința trupurilor noastre”, spune El în cartea lui Esterházy, O femeie. Discursul e ambivalent și ambigen, poate fi asumat de oricare dintre sexe. Confesiunea erotică e amânată, cu un suspans bine jucat, apoi se declanșează „O mie și una de nopți, privite pe sub fustă”. Adevărul „privirilor” e hermafrodit (grație ambigenului androgin!), când bărbat, când
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-a perindat, Alma Maria Schindler a devenit, dincolo de memorialistica proprie, editată în timpul vieții și postum (derutantă, mistificatoare și prea puțin fiabilă), subiectul a nu mai puțin de 5 biografii, contradictorii, scrise în majoritatea cazurilor
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
frecventării cercurilor intelectuale ale Vienei, marcate de intelighenția iudaică. La patru decenii după moartea Almei Mahler, a șasea biografie, editată în 2004 se adeverește a fi lucrarea de referință pentru o exactă și profundă cunoaștere a acestei muze și egerii ambivalente, a epocii în care a trăit, a curentelor intelectuale care au marcat-o, a personalităților vremii. Cartea se intitulează Witwe im Wahn (ceea ce ar echivala cu Văduvă în delir), este semnată de Oliver Hilmes și a fost elogios întîmpinată de
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
limba română. Una dintre cele mai importante opinii a venit din partea Academiei Române. Reprezentanții Institutului Lingvistic „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, cel mai important for în domeniul normării gramaticii limbii române, susțin că în speța care a făcut obiectul dezbaterii răspunsul este ambivalent - atât subiectivă, cât și predicativă, în funcție de context sau de intonație, lucru subliniat de Gramatica Academică a Limbii Române (GLAR), conform acelorași surse. La rândul lor, cadrele didactice specializate în limba și literatura română au remarcat aceeași ambuiguitate a răspunsurilor. Al
Testele naționale: Elevii vor fi punctați indiferent de răspuns () [Corola-journal/Journalistic/22592_a_23917]
-
al cărții (Dialogul "revelațiilor fără cuvinte") termenul de "transcendență mixtă". Spre deosebire de "transcendența goală", de natură pur lingvistică, a poeților moderniști, Blaga imaginează un "Ťabsolut de natură mixtăť, alcătuit parte din momente inaccesibile, parte din fapte "sensibile"", faptul deschizând "o perspectivă ambivalentă": "într-o atmosferă mitică (de legendă) transcendentul și contingentul se încarcă reciproc de virtuțile sacrului". În acest context, "chipurile" lucrurilor reprezintă niște "veșnicii revelatoare, imanente", imposibil de cuprins în cadrul strâmt al limbajului. Urmările unei asemenea lecturi sunt extrem de productive. Mai
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
o punte de la treapta ontică inferioară la cea superioară, iar trecerea e numai în acest sens, nu și invers. în altă ordine de idei, „simbolul nu este decît fixarea unui gest ritual.", ne spune Guénon, și cum marile simboluri sunt ambivalente, rezultă,în paradigmă și în plan sintagmatic, o multitudine de sensuri, cu tot atâtea alternative interpretative. Pe de altă parte, simbolul mitic are totdeauna „o intenție, adesea disimulată, de a întări/dubla puterea omenească, de a acționa printr-o inexplicabilă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
face altfel decât ca împlinire de sine; - iar, înțeles așa, dumnezeu poate fi exprimat ca fiind propria sa cauză. Termenul rămâne însă impropriu, pentru că noțiunea de cauză este complementară: ea cere un efect diferit de cauză. Atunci: ori dumnezeu este ambivalent în sine, despicat în două realități și în două naturi; ori el nu se poate diviza în sine, și cauza cere atunci un efect în afara lui Dumnezeu. Și aici efectul redevine ceva propriu, întrucât dumnezeu nu își poate fi el
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul "de depășit-de atins". * Existența secvenței "de depășit-de atins" nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns și jubilația în fața celei resimțite ca împlinire reprezintă temeiul afectiv al secvenței "de depășit-de atins". * Deoarece limita interioară ("natura din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cinstiți, care și-au câștigat pe drept atenția asupra lor, nu pentru cineva care i-a indus în eroare și a abuzat de încrederea lor. Investigațiile acelea complete descoperiseră minciuna, iar acum era condamnat să rătăcească undeva în zona gri, ambivalentă, dintre lumea celor bolnavi și a celor sănătoși, să nu aparțină în totalitate nici uneia, și toate acestea se pot citi pe fața lui perplexă, el însuși se rușinează de trupul acesta care îl trădase, de picioarele acestea înșelătoare, de întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta, în funcție de perspectivă din care o
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
său, ne previne (v. Încă): De există-un abis / mai există și-un vis". Eroismul cultural, din fericire, are, în cazul său, fundament valoric". Adrian Dinu Rachieru " Păstrând mereu accente tradiționaliste, scrisul sentimental al poetului e pus neîncetat în situația ambivalentă de a răspunde concomitent, printr-un echilibru greu de menținut, chemării contradictorii a forțelor centripete și a celor centrifuge ale paradigmei promovate de confrații cernăuțeni din anii '70, tinzând în intenție spre nucleul generației, iar în invenție spre periferia ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
un terț, neimplicat direct în conflict. Dincolo de reacții psihice, există și reacții concrete, traduse în atitudini sau comportamente politice, care se manifestă în urma expunerii la conflictele din media. Rezultatele cercetărilor sunt însă ambigue și, uneori, contradictorii. Prin urmare, surprinderea legăturii ambivalente dintre conflictele relalate în media și atitudinile și comportamentele politice reprezintă principala miză a acestei cercetări. Așa cum au subliniat anumiți autori, supralicitarea conflictelor în știri subminează încrederea privitorilor că ei s-ar putea implica în procesul politic sau că ar
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
golite de propriile reprezentări porțile percepției unei realități superioare. Calea Tămâiei încă se mai practică, în Japonia, de un grup foarte restrâns de inițiați. Totuși, raportarea japonezilor contemporani la parfumuri este, ca de atâtea ori la acest popor al paradoxului, ambivalentă. Diferite forme de tămâie se folosesc și acum pentru ambient, deși, din câte am văzut, ele sunt mai ales populare printre străinii care vor să aibă experiența vestitelor bețișoare aromate tradiționale, decât printre japonezi. Cu toate acestea, atunci când vine vorba
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însă strămoș-zeu. Figură a interstițiului, womi posedă totuși, încă de pe acum, caracteristicile care îi conferă un statut apropiat de cel al divinității: cunoașterea trecutului și a viitorului, cunoașterea forțelor care acționează în univers. Această înzestrare face din el o putere ambivalentă. Putere, cunoaștere și ambivalență - iată trăsăturile definitorii ale fantomei în orice cultură. Fantoma poate revela un adevăr salutar, dar poate face și dezvăluiri primejdioase, ce duc la pierzanie. Contactul cu ea nu e lipsit de riscuri: nebunia, chiar moartea (un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o egală prezență a invizibilului și a forțelor sale ambivalente. Ca și fantoma, vedeniile ce bântuie delirul sunt deopotrivă capcană și adevăr. Că fantoma care se arată ori că imaginea din vis au același statut ca și halucinațiile apărute în crizele de nebunie o atestă numeroase tragedii; un fapt rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]