762 matches
-
prin El, puterea care leagă și unește toate, adăugând pentru El, totul, pentru că, atâta timp cât vrea, totul durează și se menține și se îndreaptă spre ținta finală, toate izvorând din voința lui Dumnezeu și împlinindu-se după bună voirea Lui”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Hexaemeron, I, 5, 18 19, în PSB, vol. 52, p. 35-36) „Te laudă toate acestea pe Tine, Creatorul tuturor. Dar Tu cum le faci? Cum ai făcut, Dumnezeule, cerul și pământul? (Ps. 32, 9, 6). În orice caz
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin El, puterea care leagă și unește toate, adăugând pentru El, totul, pentru că, atâta timp cât vrea, totul durează și se menține și se îndreaptă spre ținta finală, toate izvorând din voința lui Dumnezeu și împlinindu-se după bună voirea Lui”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Hexaemeron, I, 5, 18 19, în PSB, vol. 52, p. 35-36) 40 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Ca să înțelegi de ce și cum face Dumnezeu ceva, trebuie să ai de fapt Mintea Lui. Dar aceasta înseamnă să-l ai pe El
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Căci Domnul Iisus Hristos de aceea a venit în lume, ca să țintuiască pe cruce patimile noastre și ca să ne dea iertare păcatelor. Întru moartea Lui ne-am îndreptat, pentru că prin sângele Lui a ajuns să se curățească întreaga lume”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură. Despre Iacob și despre viața cea fericită, Cartea I, 17, în PSB, vol. 52, p. 254-255) „Augustin 45, preot al cetății Hippo-Regius, zice: Dar pentru ca oamenii să se nască din Dumnezeu, S-a născut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întârzierea celor veniți mai pe urmă, nici de graba celor dintâi (Ezdra IV, 5, 42). Într-adevăr, ziua încununării este așteptată de toți, pentru ca în ziua aceea, cei învinși să roșească, iar victorioșii să primească așteptata cunună a biruinței”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 46, în PSB, vol. 52, p. 492) 79 „Singurul cântar pentru noi este acela al meritelor și în cântărirea faptelor, bune sau rele, greutatea se lasă într-o parte sau alta. Dacă se înclină
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aproape. Nimeni nu este fără de păcat, dar când precumpănește binele, păcatele se ușurează, se umbresc, se spulberă. Așadar, în ziua judecății, faptele noastre ori ne ajută, ori ne aruncă în prăpastie, ca și cum ne-ar fi piatră legată de gât”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 16, în PSB, vol. 53, p. 31-32) „Închipuie-ți pe un împricinat învinuit și dovedit de crimă, nu aducând temeiuri de apărare, ci așternându-se la picioarele judecătorului și rugându-l. Judecătorul îi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ci le păzesc. N aduc nimic de la mine; dimpotrivă, judecata pleacă de la tine și ajunge tot la tine. Judec după ceea ce aud, nu după ceea ce voiesc. De aceea este adevărată judecata mea, fiindcă nu mă supun voinței, ci dreptății”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXXVII-a, 11, în PSB, vol. 53, p. 307-308) „... se vor așeza tronurile și Cel Vechi de zile Se va așeza și se vor deschide cărțile care au scris în ele faptele și cuvintele și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
plânset, acolo unde nu este cădere? -; acolo se găsesc sfinții tăi, scutiți de rătăciri și griji, de nechibzuință și ignoranță, de frică și de groază, de pofte și de toate impuritățile și patimile trupești; acolo e tărâmul celor vii”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 55, în PSB, vol. 52, p. 498) „Dumnezeu luând loc în toți îndeobște și în fiecare în parte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Către Prea Cuviosul presbiter Marin, 10, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 26, în PSB, vol. 12, p. 78) „Slăvire veșnică și laudă Tatălui. Veșnică cinstire asemeni Fiului, Cu Duhul Sfânt în biruința slăvilor, Cum fost-a veșnic și în veacul vecilor”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Imnuri, LXXXI — În vreme de război, în PSB, vol. 53, p. 409) 97 ,,Dacă Duhul Sfânt ar fi îndepărtat de Tatăl și de Fiul, apoi cu atât mai mult la botez nu ar trebui să se amintească de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Chiril al Alexandriei, Scrieri (Partea a Patra). Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, 2000. Vol. XLIV - Teodoret Episcopul Cirului, Scrieri. Istoria Bisericească, traducere de Pr. Prof. Vasile Sibiescu, 1995. Vol. LII - Sf. Ambrozie al Milanului, Scrieri. Partea întâi. Tâlcuiri la Sfânta Scriptură, Traducerea opurilor a fost realizată de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, 2007
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Partea întâi. Tâlcuiri la Sfânta Scriptură, Traducerea opurilor a fost realizată de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, 2007. Vol. LIII - Sfântul Ambrozie, Scrieri (partea a Doua). Despre Sfintele Taine, traducere, introducere și note de Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Scrisori, traducere și note de Prof. David Popescu, Imnuri, traducere și introducere de Lector Dr. Dan Negrescu, 1994. Vol. LVII - Sfântul Ioan Casian
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
deal la Șișcani, poetul strigă: "Evoe! alaiului / cu cununi de iederă / mergând pe asini"; în contrasens, se perindă "bețivi / cu figuri cunoscute, muncitori la linie, la întreținere". Solemnitatea cade în derizoriu: "Dans în sala de ospețe a zeilor!... se servește ambrozie și porumb fiert... taci, fă dormiți o / dată strigă mama... și nectar, șopteam eu, în / continuare". A surprinde gândirea în stare genetică, embrionară, nedistilată, a percepe tranzițiile fulgurante ale comunicării în devenirea lor intimă, iată preocupări temerare. A face poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge. Hlamidele lor albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
puțin 27. Chiar dacă cifrele acestea sînt supoziții, rezultă că adevărata pondere a gnosticismului nu era una numerică, ci intelectuală. Prin anii 215-217, Origen pune mîna pe condei pentru a readuce În sînul Bisericii o oaie rătăcită - pe prietenul său, bogătașul Ambrozie din Alexandria, care dădea semne că Înclină spre gnoza valentiniană 28. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Plotin adresează critici gnosticilor valentinieni prezenți În propria sa școală 29. Mai existau Încă gnostici În Egipt, la sfîrșitul secolului al IV-lea, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Cetatea Sfîntă era atestată printr-un decret al Împăratului Valentinian. Zece ani mai tîrziu, Îi acordau ospitalitate „auditorului” lor Augustin, care purta cu ei conversații despre doctrină 41. La recomandarea lor, Augustin este numit retor la Milano, orașul unde Ambrozie și Filastru din Brescia declaraseră un război necruțător maniheismului. CÎnd apostazia Îl lansează pe Augustin Într-o strălucită carieră În cadrul bisericii catolice, un „auditor” din Roma, Secundinus, Îi scrie la Hippona (405), urmărind să-l readucă la credința maniheistă 42
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu accepta identificarea, provenind de la Filon, a „Îmbrăcăminții de piele” (dermatinoi chitones, tunicae pelliciae) din Cartea Genezei cu trupurile pămîntești, lucru ce era, În schimb, acceptat În vremea lui Epifaniu de către Părinți ai Bisericii, ortodocși și de mare autoritate, precum Ambrozie din Milano 30. Într-o scrisoare a lui Epifaniu din 394, celor patru acuzații de mai sus li se adaugă Încă una: și anume, propovăduirea de către origeniști a credinței că „Diavolul va deveni din nou ceea ce a fost, Își va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numelui lui<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000, p. 114. footnote>. Renumit ca predicator, nu pierdea nici o ocazie să se adreseze oamenilor pe probleme de doctrină. Predicile sale erau cunoscute până în Italia, unde Sfântul Ambrozie a utilizat unele dintre ele. Însă, ceea ce l-a singularizat ca mare om al timpurilor sale a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat în acea epocă de tensiuni și necazuri. Cărțile și scrisorile scrise l-au transformat
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
revelă pe ierarhul convins până în adâncul ființei sale de adevărul că predică constituie o necesitate absolută pentru mântuirea credincioșilor, adică pentru refacerea sau întărirea comuniunii lor cu Dumnezeu și cu ceilalți semeni. Predicile sale erau cunoscute până în Italia, unde Sfanțul Ambrozie a utilizat unele dintre ele. Însă, ceea ce l-a singularizat că mare om al timpurilor sale a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat în acea epoca de tensiuni și necazuri. Cărțile și scrisorile scrise, clarificarea unor termeni
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
a valorizat drepturile<footnote J. Tixeront, op. cit., pp. 264-266. footnote> . Ioan a fost contemporan cu oameni influenți. O glorioasă constelație de genii a fost cea care lumina perioada acelor ani în care Sfântul Ioan predica la Constantinopol. În vest erau Ambrozie, Ieronim, Augustin. În est erau cei trei Capadocieni: Vasile, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa, educați, magnetici și de-a dreptul fascinanți. Aceștia au fost bărbații cu care Ioan a împărțit atenția lumii<footnote John Heston Willey, op. cit., pp.
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Iar dacă cineva va întreba de porunca dumnezeiască pentru așa ceva, apoi ce împlinește toată Biserica, chiar de nu va fi statornicit prin sinoade, dar ceea ce totdeauna era în practică, acestea nu sunt socotite altminteri decât drept poruncă apostolică”. Precum Sfântul Ambrozie Și alți Părinți, și Fericitul Augustin predica necesitatea botezului ca Și condiție pentru intrarea în Împărăția cerurilor, pornind de la textul scripturistic de la Ioan 3, 5 Și deducând de aici, într-o consecvență logică, doctrina înspăimântătoare a damnării tuturor copiilor nebotezați
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
din nou, fără să fii strivit; ești vindecat, fără să suferi dureri Și totuși nu te gândești ce har Ți se dă!”<footnote Ibidem, omilia a XIII-a, III, p. 491. În linii mari, aceeași idee o exprimă și Sfântul Ambrozie cel Mare, care a fost influențat aici ca și în opera sa Hexaemeron, de gândirea teologică profundă a Sfântului Vasile cel Mare: „Și cu câte daruri nu ești înnoit, o, omule! Te curățești și nu te arzi, ești tămăduit și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
-se el însuși de primele roade, a îndrăznit a-i aduce lui Dumnezeu ca jertfă roadele mai târzii. Iar Abel, care a pus înainte jertfa primelor roade, prin semnul evlaviei s-a învrednicit a fi fericit de cuvântul proorociei” (Sfântul Ambrozie cel Mare, Episcopul Mediolanului, Despre pocăință, Traducere din limba latină de Andreea Stănciulescu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2004, p. 118). footnote>. Pentru Sfântul Părinte, chiar cel care începe viața se cuvine să aibă înaintea ochilor sfârșitul vieții sale, iar cel
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
profundă, ca sărbătoarea Sfântului Grigorie Teologul. Nici nu a fost canonizat în același grad ca Sfântul Vasile sau celălalt sfânt Grigorie. Aceștia doi, împreună cu Sfântul Atanasie și Sfântul Ioan Hrisostom, au devenit Marii Părinți Răsăriteni, asemănător celor patru Părinți latini, Ambrozie, Augustin, Grigorie și Ieronim. Sfântul Grigorie de Nyssa nu a fost un legiuitor monastic, precum Sfântul Vasile. Nu a atins niciodată faima ortodoxă care l-a condus pe Sfântul Grigorie de Nazianz la titulatura de Teologul, deși împăratul Teodosie, după cum
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
întrebarea s-a pus insistent, în cele trei aspecte fundamentale ale presupusei existențe: 1. ca viață veșnică (nemurire) de care nu beneficiau decît zeii. Ea se dobîndea prin naștere ori era dăruită și se asigura prin consumul unei substanțe revitalizante: ambrozia, soma, lamura; 2. ca trecere într-o altă lume, asemănătoare, în apropierea strămoșilor și a zeilor, prilej de bucurie, de fericire. Metempsihoza era tot un tip de trecere; 3. în sfîrșit, în chip de călătorie, cu precizarea: la neolitici, echivala
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Olimp, zeii trăiau într-o primăvară veșnică, în plăceri, căci nemurirea și puterea lor îi ajuta să-și facă o lume a lor, cu legi făcute de ei, la îndemână pentru o viață ușoară, nu cunoșteau ce-i suferința, papau ambrozie și nu cunoșteau senzația foamei, sorbeau nectar și nu știau ce-i setea, aveau libertatea să iubească orice femeie, indiferent dacă erau zeițe, nimfe sau vreo regină de pe Pământ. Din plictiseală, mai băgau fitile între ei, care se numeau intrigi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de vis, pline de bogăție. Aurul, chilimbarul, cristalele de cuarț, diamante, onix, safir, smarald și rubin, erau comorile acelor tărâmuri fantastice, atracție pentru hoți și cotropitori. Misterioasa și înfloritoarea civilizație, cu nemăsuratele-i bogății, metamorfoza viața într-un ținut al ambroziei și nectarului, al agoniei și extazului. Stăpânitorul acestor feerice meleaguri, era poporul ales, condus de Rafael și Izabel, sub binecuvântare și ocrotire celestă. Acoperiți cu robe de in de un alb strălucitor, trăiau într-o comunitate a frăției, bunei înțelegeri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]