612 matches
-
drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum se Îndepărtează mica domnișoară atât de asemănătoare unui Înger bălai și neștiind, bietul de mine, că tocmai făcusem cunoștință cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui ciupit de vărsat se Însuflețise puțin schițând un zâmbet numai când Alatriste Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise să spună cu vocea aceea a lui Înfundată, aspră. Ei În lumină și noi pe Întuneric. Bună treabă. Apoi Începuse să fluiere refrenul acela ce părea să-i placă atât de mult, tiruri-ta-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
foarte oarecare numit Carmelo Tejada pe care Îl lăsase rece Într-unul din duelurile lui flamande, nu era În stare să-și amintească numele celorlalți nouă. Poate nici nu le știuse vreodată. Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii albaștri ai englezului, chipul fin, palid, crispat de o groază care, asta sărea În ochi, nu era aceea de a-și pierde viața. Mâini albe, catifelate. Trăsături aristocratice. Totul mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu papuci de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba de colo-colo prin fața șemineului aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele era una din puținele persoane În care se putea Încrede orbește; pe de altă parte, pe când Îi conducea acasă la el pe cei doi englezi, ajunsese la concluzia că nici nu prea avea de ales. — Știi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de rigoare, la Casa cu Șapte Hornuri, Guadalmedina fusese chemat de urgență la Palatul Regal, unde adusese la cunoștința regelui, stăpânul nostru, și a prim-ministrului cele Întâmplate. Fiindcă Își dăduse cuvântul de cavaler, contele nu putuse dezvălui toate detaliile ambuscadei; Însă Álvaro de la Marca știuse, neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri și tăceri grăitoare, pentru ca atât monarhul, cât și favoritul său să Înțeleagă, Îngroziți, că imprudenții călători fuseseră cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Împrumutat numele de familie. Lui Julio Ollero, pentru Topografia Madridului, de Pedro Texeira. Și lui Alberto Montaner Frutos, pentru notele marginale, apocrifele lui Quevedo și Guadalmedina, inteligentul lui bun-simț și generoasa-i prietenie. CUPRINS Taverna Turcului........................................................ Mascații................................................................... O mică doamnă.......................................................... Ambuscada............................................................... Cei doi englezi............................................................ Arta de a-ți face dușmani................................................ Promenada de la Prado................................................... Portița Sufletelor......................................................... Treptele de la San Felipe................................................. Teatrul „El Corral del Príncipe“........................................ Pecetea și scrisoarea..................................................... Epilog.............................................................................. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Alatriste.doc PAGE 91
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Zama e bun la toate: cruzime, cinism, perfidie, ipocrizie, destrăbălare, aroganță, sete de sânge. Acesta își trădează nu o dată aliații, pe care-i masacrează fără nici o strângere de inimă. Celor care nu mai vor să lupte alături de el le înscenează ambuscade, lăsându-i la dispoziția romanilor. E imaginea standard. Căreia, căutând bine prin arhive, Alexandra Ciocârlie îi opune una mai plauzibilă, a unui Hanibal generos cu inamicii. Le pregătește de pildă acestora, după rang, funeralii strălucitoare. E același Hanibal care în
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
de pe Kyrall se dovedea a fi o unealtă extrem de folositoare. Iar tehnicile de comunicare se îmbunătățeau pe zi ce trece, mai ales pe baza greșelilor. Kasser își aducea aminte cum mai bine de zece mii de soldați imperiali muriseră într-o ambuscadă numai pentru că operatorul psi al flotei se îndrăgostise de o fată de pe Kyrall și îi susura poezii în loc să afle cât mai repede ceea ce era de transmis. Bătrânul spera ca operatorul pe care i-l dăduse fiul său, un flăcăiandru cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
combatanți, clonele se retrăseseră pe orbită, de unde își planificau probabil următoarea lovitură. - Ne-au atras în capcană, asta au făcut. În mod deliberat au slăbit apărarea Klemplantului. Iar noi l-am ascultat pe Zuul și ne-am năpustit chiar în ambuscada lor, se tângui Bella.. - Nu împărtășesc întru totul viziunea asta, Sire, tuși politicos Leka Hinnedi. Cred că pur și simplu au învățat să se lupte cu noi. Era de așteptat... - Da, acum o să-mi spui că N'Gai Loon m-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nu, nu, nu! Nu cred că ne putem permite să așteptăm până când din groapa aia iese cine știe ce ființă. Trebuie să atacăm psiacul înainte de fi restabilite amintirile tânărului ăsta. Eu unul nu vreau să risc. O să facem chiar acum planul unei ambuscade și... - Unde te duci? îl întrebă contrariat bătrânul împărat pe N'Gai Loon care se ridicase repede și se afla deja în pragul ușii. - Va fi nevoie de cu totul altceva decât prezența Mariilor și-a quinților pentru a-i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făcând să tremure frunzișul arbuștilor. Pretutindeni se lăsase o tăcere neliniștitoare, spartă doar de croncănitul îndepărtat al vreunei ciori. Burgunzii se ascunseseră în pădurile ce îmbrăcau versanții văii, iar după număr și poziție era limpede că puneau la cale o ambuscadă - și nu pentru singură persoană. Erau circa douăzeci, cei mai mulți înarmați cu suliță, scut și sabie, dar, cu o zi înainte, Audbert observase printre ei și arcași. Cei care nu aveau coifuri care să-i ferească să fie recunoscuți își acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simte mirosul mai multor cai. Waltan râse scurt. — Or fi ai noștri, nu? Ochiul sever al tatălui, însă, îl reduse la tăcere. îl văzu cum schimbă o privire cu Ricarius. — Ce spui? De fapt, locul ăsta pare făcut pentru o ambuscadă. Frământându-și barba deasă și roșcată, scutierul încuviință: — Edilbert are nas bun; și pe urmă, a trăit toată viața printre cai. Dacă îi simte acolo, în față, înseamnă că e adevărat. Waltan trase sabia din teacă: — Dar cine ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
centură. Apoi scutură din cap: Nu, amice, tu ne spui povești. Dar sunt sigur că, dacă acum îți încălzim nițel picioarele pe cărbuni, adevărul o să iasă iute la iveală. Cu un tremur, Audbert își spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei pentru prinderea lui Waldomar, fuga disperată cu hunii pe urmele lui și baia în Rhon, tortura era exact ce îi mai lipsea pentru ca tacâmul să fie complet. Câteva clipe, își mută înfrigurat privirea îngrozită când la unul, când la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei ce-l înconjurau. — Firește că am dovezi! Am cu mine un martor: Un țăran marcoman care a condus un principe hun până la câteva mile de aici, la o întâlnire cu acest asasin, și apoi a văzut cu ochii lui ambuscada. O clipă mai târziu, Audbert fu împins în mijlocul masei de războinici. Iar Gundovek îl întrebă aspru: — Deci? Ce-ai de zis? Ce-ai văzut? Strângând din umeri și rotindu-și ochii de jur împrejur, vizibil înspăimântat, marcomanul bâlbâi: — Eu... eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus ar fi vrut să-și facă loc printre combatanți ca să-i dea ajutor burgundului, însă avea de lucru cu barbarii care îl atacau. Cât despre Maliban, îi stătea alături și cu sabia îl ajuta să-și deschidă drum prin ambuscadă. Cei din neamul Hiung-nu făceau cu greu față asaltului furibund al dușmanilor lor și se găsiră curând țintuiți cu spatele de îngrăditură, în care caii alergau acum și se izbeau cu violență, sub o ploaie de săgeți și de sulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suportând zumzăitul și ciupiturile insectelor, hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat, sau chiar printr-o mișcare bruscă, să dezvăluie dușmanilor ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știa înconjurat de soldați ai Romei, îi arătă, evident, că nu trebuie să întindă coarda prea tare în acel punct. — în sfârșit, reluă, violența a crescut. Pe urmă, anul trecut, soldații au ucis-o pe nevasta lui Eudoxiu într-o ambuscadă. Din ziua aceea, el n-a mai fost același om. A devenit întunecat, schimbător, ucidea tot mai ușor, până când... — Până când îi veni ideea să se ducă la Atila! încheie Sebastianus. Nu-i așa? îndurerat, Divicone încuviință: — A hotărât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armata lui Atila le traversa, mergând către sud-est, în drum spre Vesontio, cetate păzită de gepizi, iar de acolo la Rin. Dușmanul se mulțumea să o urmărească de la distanță, hărțuind-o doar cu mici acțiuni împotriva ariergărzii ori cu vreo ambuscadă pentru câte o patrulă izolată. Cei mai vânați erau turingienii, care acopereau flancul stâng al armatei, căci francii salii le călcau pe urme și îi atacau fără încetare, pedepsindu-i pentru atrocitățile pe care le săvârșiseră pe teritoriul lor. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însemnele olimpice pe produse, oportunități de ospitalitate la JO; oportunități de promovare și informare (reclamă) directe, inclusiv accesul preferențial la emisiunile olimpice TV de publicitate; oportunități privind vitrinele pentru vânzarea produselor și autorizații de concesionare în diverse locuri; protecție împotriva ambuscadei de marketing; recunoașterea sprijinului lor. Partenerii programului TOP Partenerii programului TOP sunt susținători mondiali ai Mișcării Olimpice. Pe lângă venitul direct generat de programul TOP, specializarea și tehnica partenerilor sunt vitale pentru montarea cu succes a Comitetul Internațional Olimpic ca miză
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nevinovată. Cârmeau discuția spre acuzațiile aduse lucrărilor lui pe care le găsiseră pe internet. Chiar îți pasă de pacienții tăi sau îi folosești doar în scop științific? O controversă bună; televiziune și mai bună. Simți cum se pune la cale ambuscada. Începu să vorbească, în fraze care-i sunau ciudat chiar înainte să le formuleze. Voia să spună, simplu, că toată lumea trecea prin scurte momente de iluzie, cum ar fi atunci când admirăm apusul și ne întrebăm o clipă unde se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care ar fi dorit să facă la fel. Toate astea le-am aflat când, după un contraatac, am revenit pe vechile poziții și sătenii ne-au povestit îngroziți ce s-a întâmplat. Peste o săptămână, Tibi a murit într-o ambuscadă a partizanilor. Nu am putut să-i oferim nici măcar o înmormântare creștinească. A rămas să putrezească pe câmp, ca un lucru nefolositor, încheie el cu un oftat de om bolnav. Minutele trec goale și nici unul dintre ei nu pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rânduri, ultimele de altfel. Cuprindeau rugămintea de a înțelege neputința lui de a mai scrie scrisori și asta după ce stătuse o noapte întreagă să găsească cele mai potrivite cuvinte consolatoare pentru familiile a douăzeci dintre subordonații săi uciși într-o ambuscadă în munții Caucaz. De atunci, aflase numai prin terțe persoane vești că, Slavă Domnului!trăiește și este bine. Nu de puține ori și mai ales când ghicea în spatele știrilor "machiate" că luptele nu se desfășurau tocmai fericit, privea lung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoperire legală. Trece lent cu luneta puștii peste clădirile mutilate îngrozitor ce formaseră odată localitatea cehoslovacă Turna. O priveliște obișnuită care nu-l mai impresionează. Ochiul indiferent al luptătorului înregistrează negrele ruine ale zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]