2,720 matches
-
Ne uităm unul la altul în luciul argintiu. Pentru prima dată mi s-a părut că îmi seamănă. I-am sărutat părul în timp ce i-am prins în podul palmei sânișorul din dreptul inimii. Nu s-a opus. - Îi vrei? - Mă amețești, nu stiu ce sa zic?! Parcă te cunosc de când lumea și totuși,... enigmă. - stii că mi-e foame? - și mie! Vai de capul meu, am uitat... A sunat Yanina. - Daca aude c-am fost în brațele tale... - Gelozie? - A, nuu... - Atunci? - am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
din nou în voia bucuriilor „unei cine familiale de gală cu Mumm Cordon Vert Champagne de două ruble de persoană”. Pe măsuțe, se zăreau meniurile atrăgătoare, azurii, fixate în suporturi din metal alb. Conținutul lor, care îi provocau negustorului Anghelov, amețit de băutură, un plictis apăsător, era seducător și neobișnuit pentru un tînăr de vreo șaptesprezece ani ce stătea chiar lîngă scenă, alături de o „verișoară” ieftină și coaptă bine. Tînărul mai citi o dată meniul: „Șalău paupiette. Friptură de pui. Castraveciori puțin
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
acolo, în noua lume, e transportată în casa doctorului Cristescu, unde e ajutată să se repună pe picioare. Vindecată cu totul, bate la pas, pe ploaie, Bucureștiul mileniului al treilea. Nare însă puterea de a privi frontal metropola. Traficul o amețește și o derutează. Zgomotul claxoanelor o înspăimântă. Tot ce vede e perceput de sub umbrelă. Observă doar, în ritmul botinelor, dalele de asfalt. Nu înțelege de ce, din când în când, fluxul de pietoni se oprește preț de câteva zeci de secunde
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
cu mâinile la spate. Între timp, în încăpere, își fac apariția doi infirmieri. Pacientul e predat în mâinile acestora cu instrucțiuni precise din partea doctorului. O bucată de hârtie din gazetă s-a lipit de cerul gurii poetului. Gustul cernelii îl amețește. Întrevede, ca prin vis, încăperea redacției din strada Regală și colțul de masă unde obișnuia să facă corecturile înainte ca băiatul să alerge în tipografie cu manuscriptul. În semiobscuritatea și fumul gros din încăpere se aude o voce. E vocea
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
să întrețină un consistent narcisism. Ca un bun stripper, poetul așteaptă să i se desfacă nasturii de la cămașă. E mereu performant și vede dintr-o ochire cîte femei i-ar plăcea din vagonul-restaurant. Flirtează într-un birt cu o țigancă amețită de privirea lui. Deturnează femeia ce tocmai pășește în restaurant alături de bărbatul ei. Privirea lui înregistrează interstițiile erotice din jur, cele pe care le repertoria cîndva și Roland Bartes: dunga de piele ivită între două stofe. Iar în final, ca
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
hăul dintre mine și cuvinte. Și încerc să repar ceea ce poate nu voi fi avut dreptul vreodată să fac. Astăzi..., o benefică certitudine inversă Dacă nu m-aș pune la îndoială aș prinde ininteligibil aripi zburătăcind prin fraze goale și amețind între statui de ghips. Dacă nu m-aș pune la îndoială n-aș îndrăzni să te aleg drept cititor, nici îndurare să aștept dinspre glacialul prestigiu al cuvintelor. Cutez fiindcă pot să nu cred orbitor în mine nici primăvara. Astăzi
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
ne duce la bar, unde ne dă câte 200 de vodca , “să prindeți curaj”, noi , când am văzut că e vorba de așa am mai cerut încă un rând sub pretext că ni se cam tăiau picioarele, așa că ne-am amețit, mai ales că ne bătea și soarele în cap. După vodca, vine ăla cu o Dacie papuc, ne urca pe toți în spate și plecăm prin oraș, noi fiind cu mere chef de show. ajunși la blocul mortului, constatăm că
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
că părinții ei interveniseră să fie reținut acel post pentru mine. Ce perspectivă luminoasă mi se deschidea! Asistent la Politehnică! Îmi convenea de minune. Să fiu în același oraș cu ea, fericit că o pot vedea în fiecare zi? Mă amețise de-a binelea vestea aceasta! I-am răspuns degrabă că sunt nemaipomenit de fericit că voi ajunge la București și că aș face orice numai să fiu aproape de ea. Totuși, nu știam cum trebuia să procedez ca să plec din postul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
VARĂ SÂNZÂIANĂ Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vântul zburdă azi prin tei Răspândind miresmele, Norii fug ca niște zmei Înfoindu-și crestele! Macii leagănă pe câmp Cupe pline de nectar, Amețiți de zborul tâmp Fluturii dorm sub umbrar. Sânzâienele pe deal Farmecele își întind, Ape curg mai în aval Cerurile oglindind. Se desfac aripile Peste lanul înflorit Înălțând cântările Ca un tril de gângurit! Saltă vara sus prin tei În rochițe
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]
-
într-o scoică De pe malul de argint, Să nu-mi pese de furtună Și de soarele torid. Să-mi păstrez a mea dorință De-a nota spre infinit Mângâiată de albastrul Valurilor fremătând. Pui de șerpi să-mi dea târcoale Amețind prin valul fin, Neputând să mă răzbească În cochilia de-argint. Elena TRIFAN 1 XI 2015 Referință Bibliografică: SCOICA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1783, Anul V, 18 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Trifan
SCOICA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373752_a_375081]
-
unde mergi? Dau eu telefon la pompieri! Fugind spre casa în flăcări, Mihaela îi strigă: Sună ! Acum fug să salvez copilul, nu mai este timp. Izbi ușa de la intrare care se deschise imediat. Trecu prin hol, unde fumul gros o ameți. Se clătină, dar reuși să strige: unde ești băiatule? Pătrunse în camera de unde se auzea țipătul înecat. Înșfăcă băiatul, să fi avut șapte ani, îl scoase afară. Băiatul țipă, surioara mea, e la bucătărie, Mihaela, fără să se gândească se
ADOLESCENTA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384712_a_386041]
-
și fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzația abisului, nu numai abisul somnului, dar și abisul acțiunii, al visului, al amintirii, al regretului și al remușcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul amețit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritații absolute, a unei sfințenii asumate, condiție sine qua non de a ajunge la esențele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului . Viata spiritului este
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
ești stăpână pe tinerețea ta. Florica tăcu, neîncercând să-i amintească de Constantin. Au ajuns la cabană. ― Aici locuiești, Petrică? Clădirea arată ca o adevărată locuință. Petrică o pofti în încăpere. Curățenie, răcoare, miros de pădure, toate acestea te pot ameți. Într-un colț, un frigider. Două fotolii elegante, televizor, un raft plin de cărți și o canapea de aceeași culoare cu fotoliile, completau camera. ― Ce frumos este aici la tine! Ia loc, aduc pahare să bem o bere. Florica, însetată
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
de iubire-n muselină! * (Să procur blugi pentru prăvălioară, da, e o idee! Toate, absolut toate, se vor înghesui să-și ieie! Dau lovitura, schimb nu fața, ci fesele tuturor literaturilor! Închipuiți-vă, pentru o clipă, pe Anna Karenina! Nu amețiți? Dar aici, la Poșta centrală, mai este o funcționară ce i-ar putea sta alături.) * Să nu uităm însă șalul verde, de lînă franțuzească, pe care îl pune Katerina Ivanova cînd înnebunește. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 7-VIII-980
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
Comparația cu închisoarea venea de la sine, chiar dacă a fi un fel de prizonier în propria casă era un lux față de viața de după gratii, mai ales când ele erau și comuniste. Fără să vrea se uită în jos, fascinată și ușor amețită de jocul pătratelor de gresie, mai patinate acum decât le văzuse prima oară. “Poate vrei să te odihnești puțin, vei fi obosită, nu e plăcut să mergi într-un tren aglomerat pe căldură”. Politețea lui, nu doar cuvintele, ci și
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
a înălța acoperișuri țuguiate, ori cu sumănarii ce străbăteau munții ca să vândă cojoace, curele și hamuri. Și ascultând cuvintele tătânelui său și gândind la acestea, Ștefan privi spre cer, era o dimineață cu nori mici și atât de înalți, încât amețeai privind în sus și în limpezimea bolții, o privighetoare cât o gâză se zbânțuia ca notele pe portativul cântecului ei. Apoi Ștefan căută să-și stăpânească emoția de a fi în fața tatălui său și de a sta în bătătura curții
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
e să ne batem, că e grav, atunci, răspunse și Ghiță, râzând. Ș-apoi, doar n-am venit cu bani să umplu buzunarele altora, pe-aci. - Adevărat ai grăit, prietene! Ai perfectă dreptate, spuse și Alex, care începuse să se amețească, dacă ai venit cu bani, fă ceva benefic pentru tine sau dacă e să-i dai unui străin, măcar dă-i unuia care-i sărac, care n-are ce să mănânce, nu lui Jean sau altui bogătan. Ghiță se întoarse
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
Pașii din copilărie, Melodii din prea demultu-mi Clipele să-mi reânvie. Renăscută-n crudul verde Să sorb toată roua vie, Să mă-mbăt, s-adorm, să simt Poala din copilarie. Să gonesc neobosită, Vreau să țip și să mă-nvârt, Amețită în cădere Vreau pământul să-l sărut. Și jupită prin genunchi Să nu-mi pese de durere, Sub rostogoliri să mângâi Dealul visurilor mele. Să ajung și prin livadă Să fur poame verzi și acre, Și în sân să mi
GUST DE COPILARIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385266_a_386595]
-
fericit, Eram Doamne, pe-atunci! Îmi amintesc lanul de grâu, De albăstrele plin, Și macii roșii înfloriți, În gând acum îmi vin! Iar teiul mare din răzor, Îl văd cum înflorește, Și parcă vine un miros, De flori, de m-amețește! Cu ochii minții tot privesc, Acolo-n satul meu, Și rând pe rând,pe toți îi văd, Cum i-am văzut mereu! Cum îi vedeam, când eram mic, Cu plugul la arat, Și-apoi din poală semănând, Porumb cu bobul
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
broda frumos, covorul vieții, și singura cale pe care doi oameni care-și dăruiesc sufletele unul altuia, pot merge cu degetele înlănțuite și sufletele deschise. Am să pătrund în sufletul tău ca o miresmă de trandafir abia înflorit să-ți amețesc toate gândurile rele, am să le gonesc , ca să rămână loc în sufletul tău doar pentru iubire. Apoi am să alunec ca un gând în mintea ta, neștiut , dar care să sădească și rodească în tine dorința de dragoste. Te vreau
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
40, 28) și «a întemeiat pe nimic stâlpii lui» (Iov 38, 4-6) ... Deci Cel ce este așa, să vedem a cui fiică a luat mireasă și a făcut nuntă Fiului Său. Vreți să aflați a cui? Mărimea coborârii Lui îmi amețește gândul și mă cutremur să v-o spun. Dar încrezându-mă în bunătatea Lui, voi spune: și-a luat mireasă pe fiica celui ce s-a răzvrătit împotriva Lui și a celui ce a săvârșit desfrânare și ucidere: ca să spun
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
Elena, că în curând vor fi mamă și tată, trebuia sărbătorită cum se cuvine. Se cinstiră cu vin roșu dintr-un butoiaș pus deoparte doar pentru suflețelul lor și se ospătară pe îndelete. Din când în când ciocneau paharele și, amețiți de licoarea lui, se sărutară lung și leneș. Apoi buzele băiatului alunecară pe gâtul fraged al fetei, presărând săruturi lângă săruturi spre lobul urechii pe care-l ciupi ușor cu dinții, cea ce o făcu să tresară de plăcere și
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
am iertat pentru că nu am de ce. Nu sunt supărat pe tine! Dimineață când am răsucit o parte, a mers; când să răsucesc și pe a doua, ia-o de unde nu-i. Când m-am uitat în oglindă, am crezut că amețesc! -Nu din cauza mustății amețeai, am sărit repede; din cauza berii pe care ai băut-o ieri. -Lasă berea, mi-a tăiat-o scurt. Tu știi ce înseamnă pentru un bărbat mustața?! Am ridicat din umeri mirată. -Este cea mai mare rușine
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
am de ce. Nu sunt supărat pe tine! Dimineață când am răsucit o parte, a mers; când să răsucesc și pe a doua, ia-o de unde nu-i. Când m-am uitat în oglindă, am crezut că amețesc! -Nu din cauza mustății amețeai, am sărit repede; din cauza berii pe care ai băut-o ieri. -Lasă berea, mi-a tăiat-o scurt. Tu știi ce înseamnă pentru un bărbat mustața?! Am ridicat din umeri mirată. -Este cea mai mare rușine să ți-o taie
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Strada-i fără patimi, goală, Cu eșec fiind soldată Prinsă-n marea abureală A rămas, cu a fost odată... Că partidele din cârmă Prinse-n lațul disperării, Au trimis ciraci în turmă Doar cu scopul desbinării... Strada fără patimi doarme Amețită-n grea prostie, Ce visează noi platforme Practice doar pe hârtie... Dar doresc acum o țeapă De un Țepeș ascuțită, Să țintească grea otreapă Pleava strânsă parazită... Că borfașii nu în glumă Nesimsiți întorc o foaie Și ascund, fiind postumă
SOLUŢIE TARDIVĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342733_a_344062]