1,886 matches
-
făcea eforturi de a răzbate la suprafață, hotărât să rămână ancorat în real, cu toate că n-ar fi putut spune cu certitudine în ce anume consta realul. Și versurile pe care credea că le uitase demult, îi reveniră spontan în memorie: ,,amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini...”. Se strădui să-și alunge starea de neplăcere ce îi dădea târcoale, concentrându-se la ceea ce era în jurul său. Și privind spre dreapta, observă o cunoștință care îi zâmbi și apoi, cu o figură devenită
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
este de 2.361 dolari. Acesta este domeniul țărilor din lumea a treia (sud-americane, arabe, dar și Rusia, China. Mai jos, la nivelul 300 - 1400 USD se găsesc alte țari sudamericane, Egipt și India. În schimb, țările desvoltate au niveluri amețitoare, cum sunt UȘA cu 10.253 USD per capita sau țările scandinave, Franța, Germania cu sume între 6.000 - 10.000 USD per capita. Evident, SMR este subvenționat cu cel puțin de trei ori față țările desvoltate 6.Performanțele noastre
SISTEMUL MEDICAL DIN ROMANIA....... INCOTRO ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382615_a_383944]
-
Crăia Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă-nșală des memoria, Dar cred că ne-am zărit... Cu timpul scriu istoria Pe pietre de granit. Nisipul rece, mișcător, Ne construia pe plaje, Sub cerul alb, amețitor, Cu norii în viraje. Din anotimpuri vechi și ploi, Copacii se deshuma, Iar rădăcinile și noi Cu timpul se sugruma. Nu știu de ce m-am răzvrătit, Nu știu de ce-ai plecat, Acum, că ne-am reamintit, Mai spunem „ce
PIETRE DE GRANIT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383885_a_385214]
-
fratele meu, nu-i așa? - nu ne putem dezlipi de pe fotolii. Mirosul parfumului de aici ne-a invadat nările și creierul. — Ha, ha, ha! râse Lica. Da, acum înțeleg mica introducere. Aveți dreptate, eu mi-am dat cu parfumul acesta amețitor, pentru că după ce ies de la serviciu merg la un spectacol. — Aș dori să dăruiesc acest parfum magic unei prietene dragi. Puteți să îmi spuneți ce marcă e? Lica desprinse o mică foiță din carnețelul de lângă ea și scrise denumirea parfumului. — Mi-
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
asta era și dorința lui Ștefan, de a repara acea vizită făcută pe fugă. Luna iunie se apropia cu repeziciune. Suntem la sfârșitul lunii mai, își spuse. Ștefan parcurse drumul de întoarcere privind cu nesfârșită încântare frumusețea peisajului. Un verde amețitor încânta ochiul iar mirosul începutului de vară îi umpleau nările, sorbea aerul tare de munte. Zări vârfurile înalte ale munților Făgăraș. Oare Făgărașul să fie sau alte creste? se întrebă. Dar nu avea așa importanță pentru el, în acele clipe
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu umbre
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
flori de câmp și cântându-ți cântecul verii tu erai obosită și palidă dar m-ai întrebat ce culoare are iubirea mi-ai dat senzație sunet atingere și multă culoare din care am luat numai pe-aceea a iubirii mereu amețitoare și memorabilă ți-am înapoiat-o în sertare speciale în cantitate înzecită așa ți-am completat portretul Referință Bibliografică: culori pentru portretul tău / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1393, Anul IV, 24 octombrie 2014. Drepturi de Autor
CULORI PENTRU PORTRETUL TĂU de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384125_a_385454]
-
mișcări de felină alintată, că a pregătit-o deja. Am fost de acord, mai ales că era îmbrăcată doar cu un halat subțire și aproape străveziu, fără sutien, cu părul ud după duș. Cred că mă ispitise prea tare aroma amețitoare a parfumului de calitate și a șamponului. Am rugat-o să aducă ceștile la mine. Imi era teama de vreo întâmplare nefericită... Ei bine, din momentul acela, "totul" se aducea la mine! Era o femeie specială din toate punctele de
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un alt miracol al toamnei Coboară amețitor, în zări, Fiind leagăn lent al frunzei, Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu, Pășind agale, oameni, păsări Își întâlnesc al lor pustiu, Și-n ochi par a li se cuibări... Tristeți, ori dulci melancolii Se
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383409_a_384738]
-
totul în loc, la fereastra între realitate și ireal, unde imaginația se strecura cu tot ce avea mai sumbru în ea... Gânduri mii își făceau loc printre umbre ale trecerilor de nori, aducând cu ele fiori dulci-amărui, sentimente amestecate și plăsmuiri amețitoare, care împingeau adesea trupuri spre margini de prăpastie ale sinelui lor, forțându-le mereu să se caute la nesfârșit, purtate fiind prin nemărginirile tărâmurilor existenței, până la regasirea lor, în fața certitudinii cuprinderii a noi momente sosite, de armonie și împăcare cu
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
intrat pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
tir imens, trântit de oboseală într-un accident recent,dar este prea târziu... Frânează și ia dreapta în același timp, zburând printe copaci,peste colina mută ce-și doarme somnul de natură moartă. Se rostolește la nesfârșit, într-un dans amețitor ce pare că nu se mai termină..... Zace întins cu fața-n sus iar ea stă deasupra lui, rânjând sarcastic ,zbuciumându-și fericită zbârciturile ridate de timpul trecut anevoios . „ Ți-am spus că te blestem ! Nu înțelege imediat ce caută plafonul
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
Un drum de stele îmi așezi-n cale Pătrunse de lumini nepieritoare, Fericită,vreau să-ti dau a mea candoare Să-ți cânte-n surdină când te doare! Sufletu-mi tace doar cântă-n chitare O muzică aproape ireal de-amețitoare Simt că ești tu acela,iubindu-mă cu-ardoare Te rog să-mi compui in continuare! De visez,nu vreau să mă trezești Cu-acele nesfârșit de grele zile lumești, Oferă-mi himera de-a trăi-n poezie Și să
HIMERA-I VIE PRIN POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382952_a_384281]
-
Statul român este gata să le dea bani românilor care acceptă să-și împădurească terenurile. Toți cei interesați vor încasa câte 6000 de euro pentru un hectar. Pădurile României dispar cu o viteză amețitoare. Anual se taie ilegal 60.000 de metri cubi de lemn. Altfel spus, 3 hectare în fiecare oră. Drept urmare statul român prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale vrea să-i convingă pe români să-și împădurească terenurile agricole lăsate acum
„Prima impadurire”. Cum puteti lua 6.000 de euro de la stat pentru a ajuta Romania sa isi recapete padurile [Corola-blog/BlogPost/92360_a_93652]
-
21 de ani, Slatina lui Eugen Ionescu. Meridionali până-n prăsele (cum ar zice scriitorul cu obârșii în Bălăcița mehedințeană: Nicolae Dan Fruntelată), oltenii sunt, dintre români, cei mai solari și temperamentali, cu zvâc de argint viu și viteză de reacție amețitoare, de titirez tinzând să prindă a treia viteză cosmică. Și, dacă s-ar putea, să-l ia măcar pe tunătorul și fulgerătorul Sf. Ilie, de un picior, dacă pe Dumnezeu este mai greu să-l atingă. Înșurubându-și adânc rădăcinile
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
până când toate vor ajunge să meargă bine, firesc, normal, fiecare dintre noi se confruntă cu lipsurile, nevoile și necazurile firești ale vieții cotidiene. Iar zilele trec, amintirile se adună, grijile te copleșesc, și viața merge mai departe, în același ritm amețitor căruia te lupți să-i faci față zi de zi de zi. Valentin UBAN Din Revista Pompierilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
Monarhul, și Prim-Ministrul vor găsi că Stațiunea reprezintă un model interesant, o excepție care nu poate deveni regulă. Concluzie abilă, pendulând între laudă și avertisment. Când se lasă noaptea, luna e dincolo de munte. Licuricii eliberați țâșnesc haotic: fulgere vii, amețitoare. Dar nu toți zboară. O mulțime, roiuri întregi, se așază pe oameni, pe obiectele din jur, pe arbori și pe caii ofițerilor. Bărbați-licurici, femei-licurici, scaune și sticle-licurici, Magistratul-Licurici, fiindcă cineva are grijă, de fiecare dată, ca pe el să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-ar fi fost acea durere sfâșietoare. Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În altele Însă, nu. Vă sugerez să reflectați la natura posibilă a numeroaselor enigme care au rămas În picioare În pofida enormei cantități de efort investite de savanți pentru elucidarea lor - piramidele, calendarul populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și legende privind fie coborârea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi suficiente pentru căutarea și șterpelirea pistolului, cu o singură condiție : să știi că el există. Or, dintre cei doi, numai unul știa. ...Dumnezeule mare, Eveline? Era, oare, posibil? Uite că era! Tot răul spre bine Însă: aflat sub efectul amețitor al neașteptatei revelații, mi-a fost mai ușor să diger surpriza năucitoare pe care mi-a rezervat-o deschiderea copertelor-casetă care adăposteau Statutul Centrului. Cui pe cui se scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cât valid. La fel de infructuoasă a fost și tentativa de a atribui literelor valorile cifrice din sistemul roman de numerotație: X = 10, L = 50, C = 100, M = 500... N-am făcut altceva decât să mă rătăcesc Într-o nouă avalanșă amețitoare de semne fără cap și fără coadă. Uneori, mi se părea că se Încheagă ceva, că permutarea Încrâncenată a literelor sau succesiunea aleatorie a cifrelor tinde să dobândească oarecare sens. Iluzii pierdute În minutele imediat următoare. Și totuși, undeva, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în cele patru zări că este bine și că a trecut iarna. În semn de mulțumire pentru mândrul soare, care i-a mângâiat călduros crengile în vremurile grele, pădurea a înflorit. Iar florile au răspândit în jur miresme bogate și amețitoare. Noapte de noapte, sub adierea vântului molcom de primăvară, pă durea salută prietenește luna, amica sa de-o viață. O prietenă fidelă care nu lipsește de la nicio întâlnire, o ascultă și o înțelege. Deși nu pare, pădurea este asemenea nouă
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
cadână, însuși viziriul, cât era el de viziriu, umbla parcă mai aplecat, mai adus spre podea și ținea dreapta. Pe stânga, în sens invers, trece când vreun sol prăfuit, când vreun pașă beștelit, când vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-o cămilă cu una sau două cocoașe purtând în spinare două sau mai multe femei ușoare care plângeau cu zece rânduri de lacrămi, viziriul, în fine, se opri în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
caute pe cel mai mare dintre frați. Vine cineva, spuse. Gacel ieși din jaima și observă tulburat cum norul de praf creștea și se întindea vertiginos, până când, în sfârșit, putu distinge contururile vehiculului roșu care se apropia cu o viteză amețitoare. — Cheamă-l pe Suleiman, spuse, apoi intră în casă și reveni cu două puști; când fratele său i se alătură, îi dădu o pușcă, indicându-i cu un gest să ocupe un loc strategic lângă puț, exact lângă palmierul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]