1,849 matches
-
cam așa. Nimeni nu știe, John. Nimeni din toată lumea asta. Nimeni nu va reuși să ghicească nici într-un milion de ani. Dar e adevărat! Știu că nu mă vei crede, John, dar adevărul e, John, că mă simt foarte amenințat. Sunt un mare ignorant, John. Nu știu nimic. Și asta îmi dă sentimentul că sunt într-o mare primejdie. O, sărmane prieten, mi-am spus eu. Ce s-ar fi ales de Lorne, dacă n-ar fi avut noroc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmărit tot ce se întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai un pion în situație critică, dar aveam două piese amenințate și tura lu grăsană ascunsă în al doilea rând al meu. Dacă aș reuși măcar să supraviețuiesc, mi-am spus eu, dacă aș reuși doar să supraviețuiesc. Nu mă aștept să-l bat pe tipul ăsta. Nu-i voi permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avea cine să-i apere, că nu „se egzista“ nici o dreptate pentru ei. Erau tolerați în piață, așa cum erau tolerați în camionul sau autobuzul cu geamuri văruite care îi aducea, ca pe pușcăriași, la oraș. Erau tolerați în satele lor, amenințați mereu cu mutarea la bloc. Erau anii când se vorbea tot mai stăruitor de crearea unor sate care să rupă gura Europei. Proiectul umbla doar ca un zvon, pregătit mai mult să obișnuiască oamenii cu ideea că, în curând, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în anii comunismului. Cenzura comunistă nu diferea mult de cea carlistă. Poate motivațiile ideologice erau altele, dar esența rămânea aceeași. Măsluirea realității, minciuna propagandistică, programată și cultivarea mitului unui conducător atoateputernic, binecuvântare pentru un popor amărât și o nație mereu amenințată grozav din toate părțile. Întru salvarea bieților oropsiți, venea mereu eroul providențial, adus de Dumnezeul nației cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate, toate sunt semne ale fricii. Bombele atomice și cu neutroni au fost inventate de lașitatea bărbaților acestei lumi, G.P.! Armele sunt prelungiri ale bărbaților. Cu cât armele sunt mai puternice, cu atât bărbăția celui care posedă arma este mai amenințată să dispară. Să nu plângi, G.P., să nu te plângi și să nu ceri ajutor nimănui!“ Noapte bună, apă bună, Io-s Întâiè după lună! Noapte bună, apă mare, Io-s Întâiè după soare! (Descântec de dragoste din Maramureș) — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
școală a jertfei și iubirii de Dumnezeu și neam, dârzenie și unire. Ajutorul reciproc înseamnă dragoste, iar dragostea înseamnă pace, lege plăcută lui Dumnezeu și folositoare omului. Să ne alimentăm permanent din această lege! Existența noastră ca Neam ne este amenințată și avem o singură cale care să ne asigure continuitatea, aceea a vieții spirituale, calea ascendentă care urcă la Dumnezeu. Căpitanul a fost o revelație care, cu voia lui Dumnezeu și cu propria jertfă, a statornicit legi și a trăit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
șeful guvernului în acel moment. „Suntem creștini. Te prinde mila în fața celui mai mare dușman. Te doare rana potrivnicului. Ți se revarsă în suflet o mare îndurare. Dar înțelegi că sunt necesare, sunt de neînlăturat. Când viața unui popor este amenințată, când se cutează asupra credinței, moralei, civilizației, când Dumnezeu e lovit și huiduit, națiunea îi pusă în stare de legitimă apărare, nu omori, ci lupți pentru Patrie, pentru credință, pentru Dumnezeu.” (Neculai Totu, Însemnări de pe front). În câteva cazuri, am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
clasei noastre, și probabil și a celorlalte clase unde Plopeanu preda ― vorba vine ― Fizico-Chimicele, se prezenta gravă. Ciudat era faptul că mulți dintre noi aveam note de trecere la toate materiile, bunicele chiar, iar la Fizico-Chimice eram căzuți! Câțiva eram amenințați chiar cu repetenția, pentru că profesorul avea intenția să ne dea media "rău," pe trimestrul al III-lea, iar regulamentul școlar prevedea că media "rău", indiferent la ce materie, pe trimestrul al III-lea, atrage după sine repetenția. (În acel an
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mobilizare, privind cu indiferență atât goana lor, cât și regrupările celorlalți. De fapt, gândise Oană, locuitorii priveau cu indiferență nu mișcarea, ci oamenii. Oamenii erau spahii. Deci, locuitorii acestor regiuni nu participau la o luptă În care păreau a fi amenințate trupe ale Imperiului Otoman. Dar era iarnă, iar Moldova nu avea nici un mijloc de a ataca la sudul Dunării. Nici Țara Românească, unde Vlad Dracula nu fusese Încă Înscăunat. Singura mișcare de trupe putea fi a Ungariei. Iar generalul armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorilor zburau fără Întrerupere. Informațiile primite la Suceava Începeau să se lege Într-un sistem coerent. În vreme ce cancelariile europene făceau previziuni despre anul 1476, Ștefan Începea să aibă certitudini. Era firesc să fie așa, fiindcă țara lui era cea mai amenințată. Victoria incredibilă de la Vaslui nu ucisese monstrul, ci doar Îl deșteptase. Mahomed apreciase ca excepțională capacitatea Moldovei de a se apăra În fața unei invazii. De aceea trimisese peste o sută de mii de războinici, sub comanda vestitului Soliman. Înfrângerea acesteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de aceea îmi prevestiră zile rele cu Fărocoastă. Mai mult. Silite să se așeze cot la cot cu un proscris, ele însele puteau fi atinse de lepra socială. Simpla mea prezență le făcea pe aceste dragi ființe să se simtă amenințate, nici ele nu știau în ce fel. Era un sentiment la zona de interferență, un soi de presentiment. Nu cumva trebuiau să se arate vigilente? Se obișnuiseră cu suplinitori schimbați în fiecare an, a căror companie nu le punea probleme
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din urmă, ea era cea care fusese mustrată. Învățând din acea experiență, Nene își impusese să se stăpânească, plănuind să devină o femeie care putea trece cu vederea aventurile soțului ei. În ultima vreme, însă, existau zile când se simțea amenințată, întrebându-se dacă nu cumva bărbatul ei începea să se complacă în indifelități. În orice caz, se apropia de vârsta de patruzeci și șapte de ani, cea mai intensă perioadă din viața unui bărbat. Câtă vreme era ocupat până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Președintelui, care își dă girul formării noului guvern PNL plus PSD plus UDMR. Mă întreb: Ce s-a ales din Alianța DA? Dar din Justiția română prin suspendarea Monicăi Macovei, neagreată de toate partidele politice, pentru că parlamentarii corupți își văd amenințate averile și libertatea. Telefonul mi-e fără ton, îl repar prin poziționarea clemei care făcea legătura la casetă. Mare meșter mai sunt și eu!! Tot astăzi am dat câte o carte d-nei Ana Preda și lui Mitică Balaban, ambii de pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te arunc! Ai auzit ce am zis?! Te tai și în foc te arunc!” După un an, când expira amenințarea, părul amenințat era ciucure de flori... Deci, amenințarea directă și-a produs efectul. Mai mult încă, fiica-mea avea și are încă în apartamentul ei din Paris o superbă plantă agățătoare care cuprinsese o parte din camera în care se afla. După
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această adunătură colcăitoare de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd că și eu am dat în doaga celor despre care scriu. Am început să mă văicăresc, precum o babă. Însă nu am încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum nu-ți poți alege părinții, frații și chiar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
minute în sus. Înfășurată într-un prosop de deasupra sânilor de domnișoară până la o palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu oglinzi mari spre camera ei, la o oră a dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și frate-su la serviciu, bucătăreasa cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acești tineri de la Medjugorje, forța viziunii lor e atat de puternicè încât se spune cè cei care ajung în preajma lor se simt înèlțați în cuget și binecuvântați cu credințè! Pe vremea comuniștilor nu le-a fost ușor, au fost interogați, amenințați, agresați, intimidați, dar credință lor în Dumnezeu i-a apèrat și i-a întèrit în fața greutèților pe care le-au îndurat! E frumos ce-mi spune Ilarie, dar eu, adicè Șerban crede, si eu îi dau dreptate cè din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
momentul În care ei stau la taifas, În foișorul grădinii lui Abu Taher, Alp Arslan este, la treizeci și opt de ani, omul cel mai puternic de pe Pământ. Imperiul său se Întinde de la Kabul la Marea Mediterană, autoritatea sa nu e amenințată, armata Îi e credincioasă, Îl are ca vizir pe bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de vârstă mică. În presa de la Londra, de la Paris și de la Sankt-Petersburg, oamenii Începură să să-și arate indignarea și să critice Puterile care, se amintea, mai aveau, În orașul asediat, numeroși supuși a căror viață era, de acum Înainte, amenințată. Ecourile acestor luări de poziție ne parveneau pe calea telegrafului. Fazel mă chemă Într-o zi ca să mă anunțe: — Rușii și englezii Își vor evacua În curând cetățenii, pentru ca Tabrizul să poată fi zdrobit fără ca faptul să provoace prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel mai mic pretext. Cu toate acestea, există ceva și mai grav. Mai grav decât ocuparea Tabrizului, mai grav decât soarta tovarășilor mei. Democrația noastră riscă să se prăbușească. Dl Russel a spus „tânără”, ar fi putut să adauge „fragilă”, „amenințată”. În aparență, totul merge bine, poporul e mai fericit, bazarul prosperă, clericii se arată concilianți. Totuși, ar fi necesară o minune pentru a Împiedica edificiul să se năruie. De ce? Pentru că sipetele noastre sunt goale, ca și În trecut. Fostul regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de însăși doamna Gavrilaș și pusă numai atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l pângărească în vreun fel, ceea ce s-ar fi putut întîmpla în zilele acestea de răsturnări fără seamăn. În sfârșit mai spuse cum a adăpostit el și a ascuns, cu multe riscuri, în propria casă, pe șoferul neamț, rănit și amenințat a fi masacrat de mulțimea pornită pe răzbunări... ― Destul! strigă Baloleanu înfuriat. Vom lua la timp măsurile cuvenite! Până atunci... Unde este primarul comunei? ― Noi n-avem primar în sat, fiindcă ținem de Amara... Pe Baloleanu nu-l mai interesa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu veți întîlni pe nimeni care să vă pedepsească! ― Iubitule, iubitule! surâse Baloleanu cu indulgență. Eu sunt om de legi și de drept! Ei bine, statul are nu numai dreptul, dar chiar datoria să-și apere existența, când i-e amenințată, prin orice mijloace! Legal și drept este orice contribuție la menținerea și întărirea statului! ― Așa mi-a vorbit odinioară și un ofițer de jandarmi unguri! răspunse ironic Titu. Deosebirea este doar că el vorbea ungurește, iar dumneavoastră romînește! ― Dar nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreau ca el să facă una ca asta. Îi interzic. Nu-i permit nimănui să învie morții. Să-l găsiți pe omul ăsta și să-i spuneți că i-am interzis să învie morții”. Observăm furia tiranului care își vede amenințată puterea. Simt același ton al vocii nu doar la politicienii care vor să-și împartă lumea în avantajul propriu, dar și în tradițiile intelectuale care asistă de pe margine. Următorul rând al lui Wilde, reprezintă însă, pentru noi și pentru Irod
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]