2,414 matches
-
și cred că am ațipit puțin - câteva minute, probabil. Eram convins de asta pentru că, atunci când am deschis ochii, am realizat că Încă nu intrasem În Paris. Pentru rigoare, m-am uitat, totuși, la ceas - gest aproape mecanic, cu care, În amfiteatru, din când În când, verificam cât mai aveam la dispoziție până la Încheierea prelegerii: Îmi plăcea mult ca semnalul sonor care anunța pauza să coincidă cu ultima mea frază și mă simțeam foarte satisfăcut dacă șmecheria Îmi ieșea la fix. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Între degete. Eveline avea toate motivele să mă persifleze, i le servisem pe tavă eu Însumi În persoană, cu gura mea de aur. Apucături rele, de profesor obișnuit să explice tot timpul până pricepe și loaza din ultima bancă a amfiteatrului. Iar lucrurile rele, pe lângă avantajul că se Învață repede, mai prezintă și dezavantajul că, la fel de repede, devin a doua natură. Sau, pentru cadrele didactice, la care repetitivitatea cunoaște cel mai ridicat indice de frecvență și se Întinde pe decenii, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot mai istovite. În cele din urmă, într-o dimineață fierbinte de la începutul verii, pătrunseră într-un masiv muntos cu stânci negre, de unde se zărea un imens amfiteatru deschis spre miazăzi. Îl cercetară îndelung, cu experiența pe care ți-o dă o viață întreagă petrecută în deșert, și ajunseră la concluzia că în albia unei vechi sekia ce cobora din munți și părea că secase cu mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de noapte și bidonul cu apă pe jumătate gol și o luă la fugă, pierzându-se printre umbre înainte să poată reacționa cineva. Jumătate de oră mai târziu, în plină noapte și simțindu-se în siguranță, protejat de un mic amfiteatru de piatră, Serafian pufni din rărunchi, extrem de obosit, luă o gură de apă cu care-și clăti gâtul uscat și întrebă: — De unde mă-sa a ieșit porcu’ ăsta? — Din nisip - îi răspunseră. Probabil că am trecut la trei metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca mamă poate că mă Înțelegeți. Dacă Nicușor ar fi erou de roman aș fi de partea lui, așa, fiindu-mi fiu, Îl dezaprob.“ Ce labile sînt criteriile noastre morale. Azi noapte am avut un vis scabros. Mă aflam În amfiteatrul Odobescu Înțesat de studenți. Eram Întinsă pe o masă ginecologică În poziția aceea oribilă și un bărbat - știam că e redactor la o editură, dar nu-l puteam identifica deoarece fața Îi era acoperită cu un ciorap tras pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oițele mele părăsite, pe voi vă iubesc cel mai mult - ne-a spus el și a mai chemat trei oițe ca să le mângâie. Atunci am început să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu vedeam prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu și ceea ce spunea. Când am crescut destul, a adus un iepure și toată clasa s-a așezat mai aproape. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o cetate fortificată, iar casele se răreau abia către vârfuri, pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț ÎN CARE geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și apoi nimic. Fantezia sa părea oarbă, incapabilă să găsească ceva care să poată reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzând că umbra gnomonului fixat pe galerie bătea deja spre ora a șaptea. Avea de făcut o bună bucată de drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului amfiteatru, flancate de un viespar de case umile din zidărie și de barăci din lemn, unde locuiau și Își țineau prăvălia mare parte din meșterii artizani ai Florenței. Mai spre sud, către malul râului Anno, drumul era Închis de șirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din viitoarea sa operă. Ca și când forma negăsită a paradisului și forma Întunecată a crimei s-ar fi contopit Într-o aceeași orbire. Se smulse din gânduri la vederea unei siluete masive care apăruse de pe o stradă perpendiculară, urcând curba vechiului amfiteatru. - Sănătate, messer Monerre! Îi strigă din urmă. Celălalt se Întoarse brusc, căutând din priviri cine din mulțime Îl strigase pe nume. Părea Îngrijorat, dar atitudinea sa circumspectă se risipi de Îndată de Îl recunoscu. - Poate că vei binevoi să schimbăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase Închisă, ca și când ar fi construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încins, locotenentul piraților. În fiecare seară a ultimei săptămâni repetaseră la Cazino Ha, Ha, Hortense!, de la două după-amiaza până la opt dimineața, ținându-se treji cu o cafea neagră și tare și dormind la cursuri, În pauze. Loc special, Cazinoul: un amfiteatru mare cât o șură, presărat cu băieți În roluri de fete, băieți În roluri de pirați, băieți În roluri de bebeluși; cu decorurile În curs de a fi ridicate violent pe scenă; cu omul de la lumini făcând probe de funcționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le-am și cules în cartea despre vizita sa la București. Ce rămâne, cel puțin pentru mine, este o privire teribil de caldă a unui om care, după trei zile nesfârșite, probabil la capătul puterilor, în noaptea dinaintea plecării, în amfiteatrul nostru, unde ne adunaserăm toți actorii împreună cu toată trupa poloneză să mâncăm ceva și să bem un pahar de vin, nu se îndura parcă să plece, ofta mereu și privea ca și cum voia să cuprindă cu privirea acea stare inefabilă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un colțișor, va scrie că respectivul monument este ideea sa, dar este ridicat, evident, cu sprijinul... Și, chiar și în cazul acesta, încă mai sunt obstacole multe până să prindă viață o idee. În urmă cu foarte mulți ani, în amfiteatrul Institutului de Teatru - era atunci la Izvor, deasupra Teatrului Bulandra - auzeam pentru prima oară de Szajna și spectacolele sale de la doamna Berlogea, celebra profesoară de istoria teatrului. Era ceva abstract, evident, chiar dacă fotografiile arătau interesant. Astăzi am în colecția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de vin, îl ascultăm pe Hrușcă, întristându-ne duios, și îi privim pe țânci cum împodobesc bradul? Zis și făcut, tragem vreo 5.000 de fluturași, îi împărțim pe stradă locuitorilor cartierului Militari, cumpărăm doi brazi frumoși, instalăm stația în amfiteatru și așteptăm să vină lumea. Și lumea vine. O sută, două, trei, vin cu copiii, trei, patru, o mie și ceva, iau loc cu toții în amfiteatru. Fiecare copil a venit cu globurile lui și fiecare ține să-și așeze globul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îi împărțim pe stradă locuitorilor cartierului Militari, cumpărăm doi brazi frumoși, instalăm stația în amfiteatru și așteptăm să vină lumea. Și lumea vine. O sută, două, trei, vin cu copiii, trei, patru, o mie și ceva, iau loc cu toții în amfiteatru. Fiecare copil a venit cu globurile lui și fiecare ține să-și așeze globul în brad, să știe că bradul poartă podoaba hărniciei și generozității sale. Părinții stau, beau câte un pahar de vin fiert și cântă. Hrușcă viersuiește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Sfântul Soare, cu mare rugare... Afară, chiar acolo, lumea începea să se schimbe, oamenii începeau să poată să se bucure unii de alții, își dădeau mâna, începeau să se iubească, un pic și nu pentru multă vreme, dar începeau. În amfiteatru pogorâse tocmai duhul de care tot pomenesc cocoșații ăștia ca la un prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
promoție excelentă de doici neptuniene și două cercetătoare pământene în geometrie plană. N-a fost ușor nici într-o parte, nici într-alta. Episodul 43' Cosmic School (III) Mai vizitară alte câteva clase din cursul superior de liceu și câteva amfiteatre studențești unde roboților tereștri li se explică principiul notării din școală: pentru același răspuns oral sau scris, se dădeau două note: una a profesorului - desigur, supusă subiectivismului, și alta a computerului care răspundea de profesor. Dacă între cele două note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se desfășoară albă, hotărâtă, într-un mers de fapt suveran. Ochii profesorului preciși, albaștri în planul median al amfiteatrului, par materializarea punctelor circulare, de la infinit: organizatori și absoluți. Pe când fața se desface pe fondul negru al tablei ca Masca însăși a geometriei. Ca sfera absolută, neeuclidiană. Am avut curiozitatea să gust, într-o atitudine de așteptare, lecțiile profesorului Țițeica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La urmă doar un singur vers, Se-asterne-ncet a bronzului patina O! Tempora! Referință Bibliografica: O! Tempora! / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
originară din Argentina. Fată frumoasă, cu păr negru ca pana corbului, ochi albaștri, veselă și spirituală. Era o mândrie pentru mine că Hernanda era prietena mea. Părea cea mai frumoasă dintre fetele din promoția noastră. Era colega mea nedespărțită din amfiteatre, zone de agrement și din plimbările prin împrejurimi cu micro-avioane din incinta studențească. Când treceam la braț cu ea, toată lumea întorcea privirea după noi. Eram însă coștient că, cele mai multe priviri îi erau adresate Hernandei. Ne-am stabilit întâlnirea în parc
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
Scriitor și publicist, specializat în analiza pieței de artă din România, a scris și publicat peste 2.000 de articole, studii. Peste 400 sunt dedicate exclusiv pieței de artă din România. Colaborator al mai multor ziare și reviste literare (Luceafărul, Amfiteatru, Steaua etc.). Cărți publicate: Atlanta minut cu minut, Salonul refuzaților, De ce urâm femeile? “Biografia mea este mai spectaculoasă decât opera“ declară, mai în glumă, mai în serios, Miron Manega în “Însemnări de sertar“.“m-am născut ca nelumea, cu picioarele
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]