555 matches
-
miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o neatenție - nu există crimă perfectă, așa ne Învață toate policier-urile lumii. D’a capo, așadar... Brusc, am tresărit ca scurtcircuitat. Acefal și orb ce sunt: cum de nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de câțiva ani, acest neobișnuit aranjament de familie n-a produs nici un fel de consecințe. Nicolae și-a văzut de studenția lui aproximativă, prelungind-o cât a putut, și chiar mai mult decât atât, bătrânul Corbu a continuat să fie amfitrionul celor mai spectaculoase partide de vânătoare și al celor mai invidiate chefuri din România dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, iar Sebastian a rămas responsabil cu munca și cu prosperitatea clanului. Am uitat să menționez că soția lui Corbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
picioare. După câteva minute de amintiri pe tema petrecerilor de Anul Nou din trecutul apropiat, domnul Hristea Livezeanu le-a arătat o caricatură franțuzească din Figaro, în care era o masă festivă, frumos aranjată, și dedesubt era scrisă mărunt replica amfitrionului: „Vă rog, fără politică și fără Afacerea Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o trîntește în cap, făcînd-o țăndări. Apoi trece la devastarea întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l. Acum Norocel este la închisoare și fredonează cîntecele minunate care ieșeau din vioara lui. Nu-mi pare rău. Vioara mea merita o astfel de răzbunare. Blestemații De peste o lună de zile n-a căzut strop de ploaie peste satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și Înspăimîntătoare a senzațiilor, care n-a cunoscut tinerețea și și-a uitat copilăria și care-ți naște În suflet impresia că te Îneci Într-o mare de groază, o mare de timp orb, omogen, imemorial. Fără scăpare. Dar acum amfitrionul, cu zîmbetul său ușor ironic și amar, și-a mai turnat un pahar de băutură bună și tare, din secară curată, Într-un pahar Înalt și subțire În care mai este puțină gheață, și-a lipit buzele de marginea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doi pe-același loc, alții în picioare, așa încât aveai impresia, că ajunseseră ultimii în bodega din cartier, la ora terminării serviciilor. Totul se petrecea la Secția 2, km.52, avându-l șef de secție pe Ranga Teodor, care era și amfitrionul lor. Întâlneai acolo mai tot personalul TESA... membrii și mecanicii de la celelalte secții... tot membrii, adunați la ora schimbului de prin autobuze; astfel au fost prinși toți... membrii dar nu putea începe ședința până nu sosea comandantul care era de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu mîna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune și neobișnuită pentru mine, a încetat, spre părerea mea de rău, iar care este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atâta vreme cât e îmbrăcat în haina de oștean și luptă pentru țară. E dovada că acolo la țară trăiesc sufletele viguroase pe care nu le întunecă non valorile rotativei politice de la Centru. Subliniind acum, ceea ce i spusese G. Tutoveanu a tunci, amfitrionul și conducătorul de azi (1931) al ziar ului „Curentulʺ, Pamfil Șeicaru, încheia: „Războiul a creat o credință nouă, o dumnezeire nouă: patria. Și mâine când va fi nevo ie, eu care am fost atacat ca nimeni altul, voi porni mâine
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt de amabilul nostru amfitrion. Dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență metodă politică, și este ultima metodă politică pe care o mai putem încerca, poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi echivalează, pentru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere. Până atunci, însă, să-ți mai spun una de-a lui Creangă. El imita - cu accent ardelenesc - pe profesorul Suciu, care la propunerea de a se introduce o taxă pentru
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să se considere absolut liber pe mișcări, scuzîndu-se că azi e ocupat până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul la dispoziția lui. Coborând mai târziu, Titu întîlni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cât și ofițerii au fost invitații lui Grigore Iuga la conac. Prefectul improviză un mic discurs pentru proslăvirea memoriei celor două victime ale răzvrătirii criminale care a umplut țara de ruine și de doliu. Pe urmă, spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomeniră de cei morți. Se vorbi mult despre cruzimile și prădăciunile țăranilor... Observând că tânărul ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ani de despărțire fraternă - cu sora Silvia și cumnatul Benedict Sergent, veniți special din Elveția pentru a se revedea și a petrece, apoi împreună, câteva clipe de viață în neuitata și ospitaliera locație românească din Freiburg, avându-l ca amfitrion pe cărturarul și patriotul Paul Miron, retras între timp în țara-i natală, spre a-și dormi somnul de veci la malul Mării (aidoma poetului Ovidiu), la Vama Veche. Deși lipsită de perspectiva și, cu atât mai puțin, de certitudinea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pe „podul de fier” fac figură de inițiați: împreună cu oaspetele, presimt o dramatică schimbare de paradigmă. „Deodată, lumina fu stinsă și umbra lui Karl Marx apăru în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne”.3) Finalmente, cei trei se despart. Concluzia amfitrionilor din „cubul negru”, desigur aceeași cu a autorului, e că „veacul (lor) s-a sfîrșit”: veacul estetismului și al decadentismului. Acest scurt exercițiu comparatist ar putea fi amplificat prin includerea în discuție a încă unui exemplu: poemul în proză „Florile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care cel ce le notează se arată foarte satisfăcut. Balurile reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare, „auroră”: „în aurora plină de vioare”. Momentul era consemnat de fiecare dată în cronicile mondene, compuneri pleziriste, excesiv de măgulitoare: „amfitrionii, amabili, voioși și neobosiți ca ntodeauna, au făcut onorurile somptuoasei lor case, pînă cînd aurora cu degetele trandafirii... etc., etc.” 17) Poemul comentat dovedește că dansatorul Bacovia își îngăduia și frivolitatea de a le citi18). Gustul fardului „Privirea lor era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sine și cu lumea. Perspectiva de abordare este a mitului modern al seducătorului; cele două cărți sunt de fapt componente ale unei macrotrilogii, Don Juan, a cărei ultimă parte este nu un roman, ci, la rândul ei, o masivă trilogie, Amfitrion (1994), formată din volumele Demonii mărunți, Procuratorii și Alberta. Deși întâmpinat de critică cu o ciudată reticență, Amfitrion este o întreprindere vastă, vădind o ambiție artistică temerară, un pariu cu miză enormă, în mare parte câștigat, o operă care cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
fapt componente ale unei macrotrilogii, Don Juan, a cărei ultimă parte este nu un roman, ci, la rândul ei, o masivă trilogie, Amfitrion (1994), formată din volumele Demonii mărunți, Procuratorii și Alberta. Deși întâmpinat de critică cu o ciudată reticență, Amfitrion este o întreprindere vastă, vădind o ambiție artistică temerară, un pariu cu miză enormă, în mare parte câștigat, o operă care cuprinde unele dintre cele mai bune pagini scrise de B. Ziua și noaptea (1998), prezentat de autor ca prim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
simbolic Don Juan - Don Quijote. E în joc o tipologie a „slabilor” și „puternicilor”, dar cei doi termeni ai opoziției se regăsesc de fapt asociați paradoxal și complex în „personajul enorm” (Grobei, Minda, Castor Ionescu, Rogulski din Don Juan, Marchievici din Amfitrion, Jiquide din Ziua și noaptea), el însuși o lume, polimorfă, tensionată, în care sălășluiesc laolaltă polaritățile forței și slăbiciunii, semnificând în fond divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
CRISTEA SCRIERI: Francisca, București, 1965; În absența stăpânilor, București, 1966; Animale bolnave, București, 1968; Îngerul de ghips, București, 1973; Bunavestire, Iași, 1977; Don Juan, București, 1981; Drumul la zid, București, 1984; Pândă și seducție, București, 1991; Elegii parisiene, Cluj-Napoca, 1991; Amfitrion, vol. I: Demonii mărunți, vol. II: Procuratorii, vol. III: Alberta, București, 1994; Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftimie, București, 1994; O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, îngr. Ovidiu Pecican, București, 1994; Spiritul românesc în fața unei dictaturi, pref. Ovidiu Pecican
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Petrescu, Moment Nicolae Breban, ST, 1995, 1-2; Nicolae Bârna, Don Brebjuan, Don Brebjote, CC, 1995, 3-4; George Pruteanu, Pești de plastic în acvarii diferite, RL, 1995, 45; Caius Dobrescu, Aventurile unei provocări (mereu) amânate, RL, 1995, 45; Gabriel Dimisianu, Nedreptățitul Amfitrion, RL, 1995, 45; Simona Sora, Apocalipsa după Breban, RL, 1995, 45; Nicolae Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
romancier și visul său estetic din dictatura de zi și noapte, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Două dimensiuni europene (interviu cu Nicolae Breban), F, 2000, 5; Nicolae Bârna, „Animale bolnave” - o paradigmă a romanului brebanian, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Amfitrionul brebanian - eros divin și eros uman, F, 2000, 5; S. Damian, Silueta câinelui, APF, 2000, 6-8; Alex. Ștefănescu, Nicolae Breban, eseist amator, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 111-116; Dimisianu, Lumea, 128-158; Grigurcu, Poezie, I, 139-144; Ghițulescu, Istoria, 411-413; Manolescu, Lista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]