5,855 matches
-
Valentin, sărbătoare a iubirii. Dragobetele este o sărbătoare cu o tradiție relativ nouă , având o „vechime” în jurul a 170-180 de ani de la pătrunderea ei în teritoriile românești și păstrate cu precădere în nord-estul, sudul-estul și sud-vestul României. ### Gesturi frumoase Un amic, IT-ist la firma germană din Sibiu, a transformat Valentine’s Day într-o tradiție, pe care o respectă aproape cu sfințenie de câțiva ani buni. În ziua cu pricina, fuge cu o oră mai repede la serviciu, trece pe
Îndrăgosti-m-aș de sărbători! [Corola-blog/BlogPost/97590_a_98882]
-
și își întâmpină iubita cu un buchet mare de flori și un sărut. Să ridice mâna sus doamna sau domnișoara căreia nu i se roșesc obrajii la văzul sau auzul unei asemenea gest. Vedeți?! Dar tradiția nu se oprește aici. Amicul asta al meu își urca drăguță în mașină și demarează direct către centrul istoric. Au ei cafeneaua lor preferată, în care s-au văzut prima dată sau s-au sărutat prima dată, ceva de genul. Aici se privesc în ochi
Îndrăgosti-m-aș de sărbători! [Corola-blog/BlogPost/97590_a_98882]
-
film care să urmeze atât de bine o rețetă de succes încât să mă facă să uit tot ce am văzut înainte. “Scenariu pentru happy-end” sau în engleză "Silver Linings playbook" este o producție despre care ai ce povesti. Un amic l-a văzut de trei ori. Am fost curios “de ce?”. Răspunsul l-am găsit în sala de cinema. Departe de a fi original, firescul de care se bucură acțiunea filmului sau personajele rupte din cotidian fac din lung-metraj un deliciu
Am văzut: Scenariu pentru happy-end [Corola-blog/BlogPost/97610_a_98902]
-
veștede, neliniștit mirosind urmele micilor sălbăticiuni ca: iepuri, arici,veverițe fazani și chiar vulpi ce-și făcuseră sălaș prin desișul pădurii. Figaro în ciuda taliei mari era un câine tânăr și uneori doctorul când mergea la vreo partidă de vânătoare cu amicii începuse să-l ia cu sine, împreună cu alți doi câini din aceeași rasă, mai bătrâni, antrenați bine pentru vânătoare. Aceștia erau ținuți în cotețele lor afară, în grădină, nefiind așa sociabili precum Figaro cu străinii. Uneori îi lăsa liberi și
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
plec în treburile mele, De o vreme încoace nu prea grele, Îmi văd de casă, de grădina ei, Prin ea îmi plimb adeseori idei Și versurile gem prin buzunare, Poetul alte mărunțișuri n-are, M-a întrebat în treacăt un amic, „Ce face...pensionul?” Eu-nimic! Ce puteam în treacăt să-i răspund Când l-am văzut postându-se rotund, Privindu-mă de undeva de sus, Ce sunt nu-i o rușine eu i-am spus, O viață întreagă de-am purtat
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
Deseori, speriați, copiii se închideau în camera lor ”Sunt prea tineri și prea orgolioși pentru a putea depăși dificultățile” - spusese cândva despre ei, o rudă. Și cu toate acestea, anii, cu bune și cu rele, treceau. Cândva, întrebat de un amic, ce are el în comun cu ”fauna” cu care-și petrecea mai tot timpul liber la băut, prin crâșme, Vadim îi răspunsese vexat:” da’ ce, nu sunt și ei oameni? Măcar ei sunt interesați de ceea ce am și eu de
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
în care doar juca un rol, lăsându-l mai apoi cu buzele umflate pe imberbul curtezan, fără a pierde cu toate acestea prietenia lui. - Unde mă duce taximetristul ăsta? se impacientă fata văzând că nu mai ajunge la întâlnirea cu amicul său. Unde dracu locuiește? La marginea Bucureștiului? Și eu care credeam că este din cartier cu noi..." La un moment dat taxiul s-a oprit la un colț de stradă. În sfârșit a apărut și Sorin. - Ce ciudat, își zise
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
a forma o escepție, chiar dacă s-ar compune din 2-3.000 , cari s-au identificat cu această țară. Dar fiecare poate pricepe că, într-o armie străină care se apropie de noi, nimeni nu va căuta să deosebească pe puținii amici, ce i-ar putea avea în acea armie. Și evreii sunt o armie economică, o rasă de asociați naturali contra a tot ce nu e evreu. Facem parte din Uniunea Europeană. În ce condiții ne-ar fi favorabilă această apartenență? În
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
votat, cu 8 voturi din 10, anchetarea lui Gabriel Oprea. Acesta mai are de trecut hopul plenului, unde se fac manevre complexe pentru a-l scăpa de procurori @ În sfârșit, Cioloș a luat decizia să se debaraseze de vechiul său amic Sorin Chelmu, pe care-l făcuse secretar general al Guvernului când a preluat mandatul. Omul a parazitat instituția mai bine de zece luni, incapabil de a face ceva din cauza libațiilor matinale regulate @ Daniel Dragomir, fost șef în SRI, ar fi
Ce s-a mai întâmplat în această săptămână? Hai să răsfoim ziarele şi să revedem ştirile. [Corola-blog/BlogPost/93626_a_94918]
-
Te blestem să fii ca mine Umblător neostoit Să n-ai parte de odihnă Și nici timp de ațipit. Blestemul cucului Nu te blestem să fii ca mine Dar oricum ajungi aici De te porți fără rușine Cu părinți, colegi, amici. Blestemul pârâului (către fluviu) Te blestem s-ajungi ca mine Dacă treci peste zăgazuri Să strici rânduiala lumii Cernând grijă și necazuri. *** Referință Bibliografică: Blesteme / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015
BLESTEME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377175_a_378504]
-
2015 Toate Articolele Autorului OARE CINE? Spune tu omule bun, Dacă e timpul de plecat, Spre acel ultim drum? Când pentru tine Totul este minunat, Aici te simți așa de bine, Trebuie să fii încântat. De ce să nu asculți, Cuvintele amicilor tăi? De ce să nu simți Ale vieții văpăi? Continuă să vezi, Totul ce e frumos. Continuă să crezi, Că faci totul cu folos. Destinul din catastife, Încă nu te-a scos. Luptă și mergi mai departe, Cu acel elan ce
OARE CINE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377213_a_378542]
-
-a fost și încă e a mea - Stau pe alt scaun, m-așez la altă masă, Mâncarea-i alta, râncedă, și rea. Și strada-i alta. Altu-i și orașul. Pe cale, mulți mă-ntreabă: “Nu saluți?” Dar mi-am uitat și-amicul, și vrăjmașul. Toți cunoscuții-mi sunt necunoscuți. S-au șters din minte nume și prenume. De când tu nu mai ești, mi-e tot mai greu. Trăiesc pe alt meleag, în altă lume, Și cel care trăiește nu sunt eu. 2015
EUGEN DORCESCU, POSTBIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377289_a_378618]
-
De asemenea, atmosfera liniștită, sistemul de taxare foarte avantajos și rata scăzută a criminalității fac din Cipru un mediu ideal pentru a forma o familie și a crește viitorii copii. A urmat o discuție la o cafea cu un bun amic de-al meu și la scurt timp ne-am văzut amândoi călcând pe insulă, pornind totul de la zero, doar cu câte un geamantan de haine și lucruri asupra noastră. V.I.: Recent ați câștigat un premiu pentru echipa Ciprului, oferit de
INTERVIU CU ING. ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA [Corola-blog/BlogPost/93089_a_94381]
-
deranjează, am mai spus-o și repet: „demnitatea” și „patriotismul” șefilor statului român postdecembrist „există, dar lipsesc cu desăvârșire!”. Nu se ridică nici la nivelul sandalelor lui Ceaușescu! „Ne sutor ultra crepidam!” „O lume nebună, nebună, nebună!” Zilele trecute, un amic bucureștean mi-a povestit o întâmplare cu tâlc. V-o spun și dumneavoastră, stimați cititori. Nu de alta, dar să facem puțin haz de necaz: „În apropierea Casei Poporului un șofer a fost nevoit să oprească mașina. Se produsese un
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
cu benzină și le vor da foc. Acum mergem din mașina în mașina și facem o chetă. - Bine, și cât dă fiecare? a întrebat șoferul, gata să contribuie și el. - Cam 2 litri... unii au dat și 10”... De la același amic am mai auzit și că ar fi sosit o scrisoare de „dincolo”. La expeditor scria: Nicolae Ceaușescu; Destinatari: Cei trei succesori la tron: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și ciracii lor. Conținutul mesajului: Veniți la mine! Urgent! Ion Măldărescu Art-emis.ro
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
care ne-a dat ca zestre spirituală minunatele ”Amintiri din copilărie”. Așadar: bojdeucă am, cărți publicate am, prieten-poet am, așa că totul este ca în celmai frumoase întâmplări ale vieții mele. Mai rămâne ca, din pridvorul (mă rog, balconul) casei mele, amicul Iacob Cazacu să scrie o nouă și minunată ”Sara pe deal”... După cum sublinia ing.Dan Orășanu, volumul d.lui Cazacu este presărat, în cadrul relatărilor sale, cu o serie di ilustrații fotografice de grup ale diverșilor prieteni din Basarabia și Canada
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
este presărat, în cadrul relatărilor sale, cu o serie di ilustrații fotografice de grup ale diverșilor prieteni din Basarabia și Canada, participanți la antrenantele manifestări culturale de la Câmpul Românesc - Hamilton. În două dintre aceste memorabile ”instantanee” s-a regăsit, alături de ceilalți amici, cu firească emoție și plăcere...Așadar, cu toate vibrantele sale consemnări, volumul respectiv se recomandă ca o carte de real interes, din care răzbate autenticul fior al dragostei față de plaiurile natale pe care autorul le dezmiardă cu denumirea de România
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
erau iar două domnișoare cari, cu alte două dame, s-au dus să audă ”Les contes” d’Hoffmann. Acasă a rămas bătrânul lor tată, așteptând întoarcerea lor. Deodată se lățește vestea că arde teatrul Ring, ajungând până în camera bătrînului. Un amic intră repede și întreabă de fete ,,Du-te și le adu”, răspunde bătrânul înmărmurit pe scaun și rămâne tot așteptând. A doua zi el se pune a căuta și deodată cade lovit de apoplexie. Fiind paralizat pe jumătate și fără
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
cu puține ispite/oferte, preponderent statică. Gazdele Povestitorului aparțin acestei categorii, de mare răspândire, vizita ar pluti pe dulcile aripi ale habitudinii, dacă n-ar întârzia Dora, persoană cunoscută și apreciată de Povestitor și cândva iubită cu patimă de Victor, amicul Povestitorului. întârzierea acesteia neliniștește, absenta, femeia superioară, de soi autoritar, măritată cu un chirurg celebru, nu dă nici un semn de viață, cum ar fi fost cazul într-o societate care pierduse totul, nu și bunele maniere. Dora, povestește Vocea, "constituise
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
-uri pe toți concurenții (locul 1 la public, cu nu mai puțin de 7509 voturi), care este clasamentul și unde se află ei? Mădălin Voicu a venit cu trofeul în mână și a anunțat sec (uns președinte de juriu de amicul cu care au distrus festivalul de la Mamaia, C.Zgabercea, director în TVR în prezent, el a uitat că anul trecut spunea că “Eurovision e un fel de “Miss Piranda”“!): “Paula Seling și Ovi pleacă la Copenhaga!”. Firească frustrarea tuturor... Să
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid exercițiu. De un succes derutant s-au bucurat cele două catrene ce compun "Somn", onorate și de o parodie voioasă a amicului Marin Sorescu în Singur printre poeți; pe aceasta din urmă mi-e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă/ Fragila mea alcătuire / Din plasmă, gânduri și din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin picioare,/ Simt
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
D-l Oprescu s-a transformat peste noapte într-un "rebel împotriva sistemului ticăloșit", pe care l-a condamnat într-un limbaj copiat până la virgulă după cel ce l-a făcut mai înainte primar pe d-l Băsescu. Ca și amicul său din gruparea pro- Iliescu din interiorul PSD-ului, primarul de sector Marian Vanghelie, d-l Oprescu se va întoarce la "partidul de suflet" deîndată ce ar accesa primăria. Controversatul doctor nu are, de altfel, nici un fel de echipă cu
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
ness"-ul mă ținea în fotoliu și, cu eforturi supraomenești, mă ajuta chiar să ajung la masa de scris. Când îmi voi scrie memoriile, odiseea procurării acelor hidoase otrăvuri va ocupa, cu siguranță, un loc aparte. Devenisem, împreună cu Adriana Babeți, amicii de bază ai chelnerițelor și vânzătorilor care ne ajutau să obținem pe sub mână, la prețuri de speculă, desigur, prețioasele cutii cafeniu-închis. Străveche vestală în templul cafelei, Adriana nu se mulțumea cu efectul revigorator (discutabil, de altfel) al "ness"-ului, ci
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
gură și clin d'oeil, încape o prietenie francă, încercată în critici și-n amendări al căror curaj (cine-l mai are, în societatea "care întoarce capul"?) mătură certitudini comode și se izbăvește de politicoasa, manierata complicitate cu ratarea a amicilor de bine. Cîteodată, însă, punînd armele jos, și sburătorii sînt oameni, cu sensibilități, cu delicateți între cunoscuți vechi. De pildă, în Versuri-le pentru Monica, grupaje în care semnează mai toți apropiații. Rețin - tulburătoare presimțire... - finalul unei poezii de Aderca
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
starea traseului. Un traseu ce ne poartă printre hățișurile înstrăinării și adaptării: Când am plecat din Timișoara aveam șaisprezece ani. Primul contact a fost destul de ciudat. Eu nu vorbeam prea bine limba engleză și nu am reușit să-mi fac amici. M-am simțit foarte singură. Primul an a fost foarte greu" (Corina Belcea); "Mai întâi am avut probleme de supraviețuire, dar drum de întoarcere nu aveam" (Alexandru Ianoș); "Eu nu mă consider plecată, sufletul meu a rămas în România" (Clara
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]