1,125 matches
-
naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mirelui. Oh, a exclamat ea, tocmai îi îngrămădim pe toți laolaltă. A râs cu poftă de gluma ei și m-a condus la ceea ce părea a fi ultimul scaun pliant liber dintr-o încăpere supradimensionată, ticsită. Port în minte o amnezie veche de treisprezece ani în tot ce privește detaliile fizice ale acelei camere. În afară de faptul că era ultraaglomerată și zăpușitoare, mai țin minte doar două lucruri: că o orgă cânta chiar în spatele meu și că doamna din dreapta mea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a rupt neg destinul dar tot mă caut în rămășitele de cafea să te pierzi e mai ușor de la un timp respir o bătrânețe străină și dau înapoi copilăria când trec de colțul neîntoarcerii singurătatea iarăși mă trage la fund amnezia e ceva bun neg boala dar înghit pastile și aer e primul simptom care mă face să mă arunc de pe margini nu-mi schimb calul nici pe o jumătate de împărăție legați-mi ochii dacă cumva vi se pare că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de o explicație... Doar e femeie. Dacă ar fi În stare, poate ar accepta e poveste inexplicabilă... Dar poți să-i explici ceva ce nu se poate explica? E prea mult. Îi Înțeleg foarte bine sentimentele... Dar mai există și amnezie pe lumea asta, nu? Nelăsînd să i se citească nimic pe chip, bărbatul mai dădu un picior anvelopei, ca și cînd ar fi vrut să-i aprecieze valoarea și porni Încet, pe lîngă mașină, către capătul parcării. — Da, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el strecurîndu-se Între mașină și gard și Îndreptîndu-se, Încet, spre mine. Te rog să mă scuzi, sînt cam irascibil. Mai ai treabă pe-acolo ? — Nu. Nici n-am prea avut ce căuta. — Știi, doctorul spunea că există două feluri de amnezii... zise el Întinzînd brusc mîinile Împreunate spre mine și apucîndu-mă de piept de parcă frămînta o bucată invizibilă de lut. Una - cînd uiți tot ce s-a Întîmplat În trecut; evenimentele din prezent - cum să spun ?... Nu-ți pierzi judecata. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Însă se aplecă mult Înainte și privi atent În mașină. — Ai dreptate... judecata... A zis că mai există un fel... cînd nu mai ești capabil să raționezi. Sfîrșești prin a te cretiniza sau te sonezi. În cazul primului tip de amnezie, devii cu totul altul și, aparent, poți trăi Într-o lume diferită, numai a ta, și În două-trei luni Îți revine memoria. Grav e atunci cînd te țăcănești. Dar te ia imediat poliția În primire. Așa-i ? Se verifică lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ceea ce avem de gând să facem. Identitatea noastră e dată de ce facem în prezent și ce vom face în viitor. Nu de Burebista, nici de Țepeș, nici de Tache sau de Mache. Visez la o generație care va avea o amnezie istorică totală și care va trata ceea ce scriem noi acum despre istorie cu dispreț total. Mircea: Lacrimile lui Iuda ...De Mircea Breaz, profesorul de română de la școala din Turda, m-a legat o prietenie ciudată. La început, amândoi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
capătul magazinului pornografic, camera distrusă din Carraway... — De ce? am întrebat eu. De ce a făcut-o? Unde e motivația? La telefon spunea tot timpul că eu l-am distrus. Cum aș fi putut s-o fac. Mi-am amintit. Chiar în ciuda amneziilor și a tuturor celorlalte Mi-am amintit. Martin a rămas pe gânduri. Am simțit căldura simpatiei pentru tipul ăsta în clipa când mi-a spus: — Cred că a fost doar un pretext. Nu i-ai făcut niciodată nimic. — Zău. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În pivniță și ai avut emoții: dacă i se Întâmplase ceva. Ai ascultat mai atent și odată cu mormăitul lui, compus desigur din Înjurături, i-ai auzit pașii. Nu-și rupsese deci nici gâtul și nici un picior! „Cel care suferă de amnezie totală este aceeași persoană cu aceea care «El» era Înaintea pierderii continuității memoriei sale?“ Lumina de afară scăzuse brusc și mai mult decât era normal să scadă chiar În timpul unei furtuni de vară. Lumina fulgerelor oprea În aer picăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de unde Te-aș face fericită-n ziua ta. S-au împlinit fără să vrem destine Cu vise ce-n minciună ar posta, Aș vrea să mă topesc în sân la tine Să mi fii pe veci cadou de ziua ta. Amnezie Nu știu să-mi amintesc decât că doare, De parcă am ucis cândva o floare Ce mă ruga plângând, șoptind cuminte Să nu o rup, dar eu, gândeam fierbinte. Nu știu să-mi amintesc de-am scris vreodată Dar parcă am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plângând, șoptind cuminte Să nu o rup, dar eu, gândeam fierbinte. Nu știu să-mi amintesc de-am scris vreodată Dar parcă am iubit cândva o fată, Nu știu acum când scriu o poezie Eu cine sunt, ce-i aia amnezie? Nu știu de-am mai trăit în lumea asta De unde am venit de-mi trag năpasta, Poate că-n vene-mi curg doar jurăminte Ce le-am călcat pierzându-le în minte. Nu știu de unde-am rănile din suflet Suspine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să umple tăcerea cu vorbe și gesturi, perorând voios și competent despre viitorul său serviciu la reputatul industriaș neamț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
operații la creier, acum 9 ani? Chirurgul ăla faimos și sâsâit atinsese nervul de la care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată ziua străzile, vorbea cu toată lumea, intra oriunde, cinematografe, magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cât de cât speciale. Așa i-a lăsat Dumnezeu pe lume pe copiii ăștia, de soi rău, imprevizibili, sălbatici, una, două ți se suie-n cap, și cât de perverși, și șantajiști, și artiști, când e să mimeze leșinul ori amnezia, gata oricând să se dea cu capul de pereți până sare sângele din ei, ca să se ducă la director să arate ce le-a făcut profesorul ori supraveghetorul căruia i-au pus gând rău. Zi de zi se negociază conflicte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Spre deliciul meu, Davey vine după mine. Se sprijină cu cotul de peretele despărțitor dintre living și bucătărie; acesta e atât de scund încât îi simt răsuflarea în ceafă în timp ce desfac o sticlă și-mi torn o doză sănătoasă de amnezie. —Bine, hai să încercăm și altfel, spune. Mă gândesc că cei de la AA te-ar putea ajuta. Cred că formele de dependență sunt diverse, dar simptomele sunt aceleași pentru toți. Vrei să vii cu mine mâine? Îl privesc mirată. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
căutarea timpului pierdut urmărind dâre labile precum Degețel prin pădure, dar nu reușești să rătăcești bunăoară timpul regăsit. Degețel se Întoarce Întotdeauna, ca un cui fix. Nu există o tehnică a uitării, suntem Încă la procesele naturale Întâmplătoare - leziuni cerebrale, amnezie sau improvizare manuală, ce știu eu? o călătorie, alcoolul, somnoterapia, sinuciderea. În schimb, Abu Îți poate permite mici sinucideri locale, amnezii provizorii, afazii nedureroase. Unde erai ieri seară, L. Iată, cititorule indiscret, tu n-o să știi niciodată, Însă rândul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întotdeauna, ca un cui fix. Nu există o tehnică a uitării, suntem Încă la procesele naturale Întâmplătoare - leziuni cerebrale, amnezie sau improvizare manuală, ce știu eu? o călătorie, alcoolul, somnoterapia, sinuciderea. În schimb, Abu Îți poate permite mici sinucideri locale, amnezii provizorii, afazii nedureroase. Unde erai ieri seară, L. Iată, cititorule indiscret, tu n-o să știi niciodată, Însă rândul acela frânt de mai sus, care-și face apariția În gol, era chiar Începutul unei fraze lungi pe care am scris-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
caracterul său. De parcă anumiți indivizi țineau cu orice preț să măsluiască realitatea, să-l facă pe Leo mai rău sau mai bun decât fusese el în realitate. Cine și de ce avea interesul să-l împiedice pe Cosmin să iasă din amnezia blestemată care-l ținea prizonier de doi ani de zile? LXIII A doua zi eram amândoi la Facultatea de Filosofie, la cursul de Teorii evoluționiste: abordări postmoderne. Beligrad venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de amnezie. "Execul" părea vioi și sănătos, dar nedumerit, ca și cum se străduia să-și ordoneze gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash se repezi spre un container, umplu un pahar de plastic și i-l dădu. Kane înghiți conținutul pe nerăsuflate. Dallas observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
repede, de parcă ar fi petrecut zece ani în deșert, apoi se culcă pe platformă. ― Cum te simți? se interesă Dallas. ― Teribil. Ce s-a întâmplat cu mine? ― Nu-ți aduci aminte? îl întrebă Dallas. Astfel, notă Dallas cu satisfacție, ipoteza amneziei era mai apropiată de adevăr decât crezuse el. Kane tresări ușor, mușchii fiind încă prea puțin obișnuiți cu asemenea eforturi, și respiră profund. ― Nu-mi amintesc nimic. Cu greu îmi amintesc numele meu. ― Să facem o încercare pentru înregistrare... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nimic. ― Care-i ultimul lucru de care-ți amintești? ― Nu știu. ― Erai cu mine și cu Dallas pe o planetă străină. În explorare, interveni Lambert. Ce s-a mai întâmplat? Fruntea lui Kane se încreți, în căutarea firului prin ceața amneziei. Fragmente de amintiri rămâneau departe, prea departe. ― Era... da, asta e... un coșmar oribil în care mă simțeam... Unde suntem acum? Tot pe planetă? ― Nu. Am plăcerea de a te anunța, zise Ripley scuturând din cap. navigam în hiperspațiu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Știu din ce e făcută materia asta, replică Parker. Și ce-i cu asta? Acum e hrană. De-abia vorbești tot halind. ― Eu am o scuză. (Kane mai luă o îmbucătură.) Mi-e foame! Își privi colegii.) Știe cineva dacă amnezia afectează pofta de mâncare? ― Pofta de mâncare? (Dallas ciugulea ce-i mai rămăsese în farfurie.) N-ai avut în stomac decât lichide cât ai stat în "autodoc", zaharoză. dextroză și altele, astea te-au ținut în viață. Dar nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
națiune care a procedat astfel. Și, desigur, altminteri nu am fi avut o Țară, ci am fi rămas (în cel mai bun caz !) o „țară de țări” parohiale, adăpostite în depresiunile dintre munți. Dar toate acestea nu justifică, zic eu, amnezia diversității. Și cu atît mai puțin condamnarea ei în numele unui patriotism hegemonic și a-toate-unificator, veșnic temător de prezențele „străinului” și ale diferitului. Iar acum pur și simplu nu mai este cazul (dacă a fost vreodată...) ! Ceea ce este interesant, din acest
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mîncatul și băutul sînt și ele acte de cultură ! „Calitatea vieții” nu este niciodată deplină fără arta degustării și nu există nicăieri „civilizație” fără manières de table. Nimic mai banal, veți spune, doar că noi am suferit de o lungă amnezie în această privință... De la cîrciumă la Facebook — Mi-am luat liber de la slujbă ca să merg la o conferință, îmi povestește R. Doar că am aflat cu o zi înainte că nu se mai ține, așa că m-am urcat în mașină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în buzunar și, cu mare atenție, începu să caute. - Ce e mai curios, repetă, îmi scapă numele persoanei. Am, probabil, un lapsus. Dar să nu vă fie teamă, mi s-a mai întîmplat asta. Am, aș putea spune, perioade de amnezie parțială. Din fericire, destul de scurte... - La patru și treizeci? întrebă bătrânul cu oarecare interes. - Exact. La patru și treizeci. O voce clară distinsă: o auzeam pentru întîia oară, și încă la telefon, unde adesea vocile sânt desfigurate, năclăite în materie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]