606 matches
-
mă grăbesc să mă duc la mare, în fața căreia sunt la fel de artificial, căci nu mai am timpul de singurătate la marginea ei. Și dimineața, când căldura e mereu mai puternică, n-ai gustul melancoliilor. Azi îl găsim pe Ahmed ușor amorțit, parcă bolnav, și de-abia astfel ne aducem aminte de el. Ahmed fusese amator de toate trândăviile, dar la ocazii și foarte vioi, cu ochii rotunzi privind tot ce se petrece în jurul lui cu curiozitate, jucîndu-se cu vreun canaf și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se concentrase în chestia care pulsa, în senzația că ceva se rupe cu zgomot înăuntru, ca verigile risipite ale unui lanț, pregătind erupția spasmodică a fluturelui alb din pupa lui vâscoasă. Termină exploziv, împingându-și pentru ultima dată penisul aproape amorțit în dosul lui Dan, cu pieptul slab și sfârcurile excitate împinse în față ca și când ar fi rupt banda de la linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
strâmtă am răzuit sperma uscată de pe interiorul coapselor mele cu o bucată de hârtie aspră, a cărei consistență se apropia mai mult de cea a hârtiei de împachetat decât de moliciunea hârtiei igienice. Apoi, în timp ce îmi stropeam cu apă fața amorțită, am văzut un soi de avanpremieră a camerei de interogatoriu în această încăpere anonimă, funcțională și lipsită de compasiune, pusă la dispoziția publicului. Un detectiv și ajutorul său vor fi acolo - familiști preocupați de alimentația echilibrată - și pe fețe li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de altă parte, o vizită de nouăzeci de minute la Pepper’s Burger World a rezolvat prompt toată povestea. Am mâncat patru Wallies, trei Blastfurters și un American Way, plus o halbă zdravănă de bere. Sunt cam ghiftuit și poate amorțit, dar, cu toate astea, sunt gata de orice. Mă întrebam, în timp ce o luasem râgâind pe Broadway, mă întrebam, deci, cum a ajuns orașul ăsta să se închege. Cine știe ce tip o fi avut, vreun vis măreț. Pornind-o din Wall Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar puternicul meu frigider, am deschis o cutie de bere și am înghițit zece capsule de vitamina E. Sunt dependent de vitamine, sunt dependent de penicilină, sunt dependent de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul amorțit, gemând, neliniștit, neajutorat. Am rămas nemișcat M-am așezat Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai întors? Tipul ăsta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plin de noroi până la piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâna întinzându-se peste tunelul de transmisie al mașinii sport a soției mele, porțiunea interioară a antebrațului crestată de maneta cromată a schimbătorului de viteze, încheietura învinețită a mâinii apăsându-se în latura albă a coapsei ei; gura mea încă amorțită pe sfârcul stâng al Renatei, ridicându-i sânul din bluză în timp ce părul îmi cădea pe marginea geamului; Helen Remington călărindu-mă pe scaunul pasagerului din berlina ei neagră, cu fusta săltată în jurul mijlocului, cu genunchii plini de cicatrice apăsând scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dincolo de ziduri se aude Brahms. Îngerii, căutându-și pașii de odinioară Se-mpiedică în aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ghiocelul Ghiocel,drag ghiocel, Mic , firav și subțirel. Scoate capul din zăpadă Soarele ca să te vadă! Și mă iartă că-ți ating Clopoțelul de argint. Și mă iartă că te rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită A ieșit un mărțișor. Scuturându-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făceau imediat toți ceilalți, nimic din ce-ar fi putut să-i perturbe sau să-i complice existența... a ei sau a lui. Astăzi, sălile de gimnastică moderne, înțesate cu aparate sofisticate, capabile să-ți pună în mișcare fiecare fibră amorțită, nu mai conțin bârne, cai, capre sau frânghii cățărătoare, sau alte aparate la care nu se încumeta omul de rând. Centrele de gimnastică au astăzi o structură democratică; oricine se poate aventura pe oricare din dispozitivele sofisticate, în măsura în care are răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
șovăitor al muștei. Pe neașteptate, se auzi deslușit urletul vântului, și ceața minerală care învăluia autobuzul se făcu și mai deasă. Pumni întregi de nisip se prăvăleau acum peste geamuri, azvârliți parcă de mâini nevăzute. Musca mișcă dintr-o aripă amorțită și își îndoi ușor labele, luându-și zborul. Autobuzul își încetini mersul, ca și'cum ar fi vrut să se oprească. Apoi vântul păru a se mai liniști, ceața se risipi puțin și mașina porni ceva mai repede. Ochiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ghemuită. Picioarele îi tremurau, ca și mie, și am văzut că rănile i se închiseseră. I-am expediat o directă slabă. Blanchard a încasat-o în timp ce se apropia și și-a continuat înaintarea, încercând să pareze lovitura, în timp ce picioarele mele amorțite refuzau să facă pasul înapoi. Am simțit cum șireturile mănușii mele îi deschid iar arcadele sparte și mi s-a întors stomacul pe dos când am văzut fața lui Blanchard acoperită de sânge. Mi s-au înmuiat genunchii. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am sunat partenerul din Dago și am lăsat un mesaj pentru mexicancă: Blanchard e la Ensenada, protejat de jandarmi, care probabil că i-au mătrășit pe De Witt și Chasco pentru el. Am dat drumul la spetează. Aveam mâinile amorțite. Cum o cheamă pe femeie? Dolphine ridică din umeri. — Își zice Delores Garcia, dar e clar că-i la vrăjeală. După ce am aflat de treaba cu De Witt și Chasco, am etichetat-o drept una din gagicuțele lui Chasco. Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rând de piele, nemuritor, ce va exista chiar și după ce soarele nu va mai fi, va exista și în întuneric. Sângele? Roșu. E roșu ca să-mi țină și atunci de frig. Iar frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
decât respectiva confirmare sau poate că Julia intrase deja pe calea inevitabilului șoc care se instalează în mintea oricui primește o astfel de veste-bombă. Momentan, însă, Julia nu era nici furioasă și nu era nici măcar tristă. Se simțea doar complet amorțită. — Când? — Păi... Bărbatul părea speriat, de parcă s-ar fi așteptat ca Julia să explodeze și să se repeadă la gâtul lui în orice secundă. — Îți aduci aminte călătoria de afaceri de la New York? —D-daaaa, a răspuns lent Julia, încruntându-se puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Vultur-în-Zbor, ridicându-se în capul oaselor până ajunse ca un briceag, cu picioarele odihnindu-i-se de-a lungul rogojinei de papură, iar bustul și capul ridicate și aplecate în față, întrebător,spre mijlocul camerei și sprijinite cu un braț amorțit. — Haide, haide! sări Virgil Jones. Dacă aș fi în locul dumitale, n-aș încerca încă să stau la verticală. Orizontala este o poziție mult mai potrivită pentru recuperare. M-am întrebat adesea dacă acele cazuri tragice de oameni îngropați de vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca pe ultimul său fiu rămas în viață, și imediat ce mi-am revenit din febră, l-am iubit și eu, deși îl iubeam prost și nu îndeajuns. Atunci a avut grijă de mine, m-a târât până într-un luminiș, amorțit și moale cum eram, mi-a vorbit și mi-a tot vorbit și astfel mi-a abătut atenția de la ravagiile Efectului. în întuneric, înainte să ajungem în luminiș, l-am pierdut. în luminiș vocea lui mi-a dat putere. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vina pe soartă sau pe alții pentru eșecurile noastre în loc să ne motiveze să luptăm mai mult pentru realizarea idealurilor, a visurilor, a dorințelor.” Karina deschise ochii. O rază de soare se năpusti grăbită înăuntru orbind-o. Îi închise repede. Era amorțită. Ridică mâna dreaptă pentru a se apăra de invazia luminii. De cât timp stătea în fața ferestrei urmărind jocul frunzelor din copacul ce-i umbrea apartamentul? Pierduse noțiunea timpului. Zilele treceau într-o monotonie infernală în care Karina se adâncea tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numa; Sub el văile adânce pline de neguri și somn. El privea la focuri roșii și la stânci de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui de tunet printre nouri, Trezea, scăpărând printr-înșii, ale văilor ecouri, iar în cârduri cuvioase stelele se mișcă-ncet, Intră-n domele de neguri argintii, multicoloane; De-a lor rugă-i plină noaptea. A lor dulci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un orizon de stepe: De al lui farmec străbătut Eu tot nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc spre dânsul. {EminescuOpIV 445} Atâtea blânde rugăminți, Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458} 3. PRINTRE STÎNCI DE PIATRĂ SEACĂ (cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]