1,439 matches
-
cadavre. Unul dintre aceste tipuri de morminte apare ca un complex funerar, constând din mai multe galerii dispuse în formă de cruce. Datarea acestor morminte este pentru secolele V-VI; descoperiri identice la Tomis, Odessos și Provadia; f) morminte în amorfă (1). 4.2. Construcții funerare În preajma acestei necropole, în toamna anului 1983, a fost descoperită o construcție funerară (la adâncime de 1,20 m față de nivelul actual al solului), având laturile de 3,60 m x 2,30 m, iar
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
E-V, cu unele excepții N-S (sarmați, goți etc.) și invers. 2) Callatis (Mangalia, jud. Constanța) unde alături de mormintele de tip cistă (secolele II-VII), cu cameră boltită și cu dromos (secolul V), cu cameră simplă, cu galerie și în amorfă (secolele V-VI), mormintele în groapă simplă reprezintă un total de 40% și sunt efectuate în gropi obișnuite, rectangulare; multe dintre ele sunt acoperite cu lespezi de piatră, iar pentru acoperirea înhumaților, în unele cazuri, s-au întrebuințat țigle dispuse
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
plastică a artei grecești o descoperim reflectată într-o scriitură riguros concepută, în care multiplele materiale tematice expuse în variate structuri (modale, diatonice și cromatice) sunt îmbinate cu măiestrie într-un „tot” unitar. Acest ansamblu nu reprezintă însă o fuziune amorfă a diferitelor entități tematice coparticipante, descoperind în anexarea acestora apelul lui Debussy la o evidentă disciplină de concepție și având ca rezultat, profilarea distinctă a fiecăruia dintre straturile sonore. Însuși debutul preludiului semnalează posibila existență a unei propuneri compoziționale anticipative
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
secundă mare, ce evită cu ostentație secunda mică una dintre folosirile curente ale limbajului debussyist, factor determinant în obținerea efectului de bruiaj sonor, constituie o aluzie evidentă la concepția unei sonorități disonante, ce nu se dorește neutralizată într-un discurs amorf. Aceasta va stabili astfel o corespondență directă cu ideea de ariditate, ce se asociază în mod frecvent cu imaginea vântului de primăvară. Interesant de remarcat este modalitatea în care Debussy atrage atenția asupra unei entități sonore ce se va dovedi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
7 mediul alcalin, la temperatura de 160 0C, conduce la formarea unui amestec de trei aldehide aromatice, respectiv, aldehida vanilică (vanilinaă, aldehida siringică și phidroxibenzaldehida . În prezent, prin noțiunea de lignină, unii cercetători înțeleg o substanță organică macromoleculară cu structură amorfă, care în prezența acizilor nu se hidrolizează și care este constituită dintr-un număr de unități fenil propanice, mai mult sau mai puțin metoxilate, reunite între ele prin legături eterice și legături carbon-carbon. Alți cercetători, prin noțiunea de lignină înțeleg
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
2006Ă Goring (1989Ă, pe baza datelor acumulate privind comportamentul ligninei compatibil și incompatibil cu structura de rețea polimerică tridimensională statistică elaborează un nou concept privind structura ligninei: 14 1. Proprietățile ligninei compatibile cu structura de rețea polimerică tridimensională statistică: Structura amorfă Lignina este cunoscută ca un biopolimer ce nu prezintă structuri cristaline și activitate optică, proprietăți care nu sunt în concordanță cu conceptul structural de rețea polimerică tridimensională statistică. Insolubilitatea Lignina este caracterizată prin insolubilitate în toți solvenții simpli. Doar o
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
aleator, țesături, împletituri de fibre, fibre combinateă; ranforsare cu lamele; ranforsare cu pulberi (elastomeri, materiale termoplaste, materiale termoreactive, toate în sisteme înalt șarjateă. 2.Materiale compozite cu doi polimeri (două unități monomericeă: sisteme monofazice; amestecuri de polimeri: compatibili și necompatibili (amorfi: mecano-chimic, în latex, în soluție; cristalini: dicomponente, difaziceă; amestecuri de polimeri legați: copolimeri (cristalin - amorfi, polibloc, gradient - blocă, copolimeri legați: (polimeri grefați, RIP - rețele interpenetrante polimere - concomitent, RIP în latex, semi - RIPĂ; grefare superficială. Interesul pentru compozitele pe bază de
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
termoplaste, materiale termoreactive, toate în sisteme înalt șarjateă. 2.Materiale compozite cu doi polimeri (două unități monomericeă: sisteme monofazice; amestecuri de polimeri: compatibili și necompatibili (amorfi: mecano-chimic, în latex, în soluție; cristalini: dicomponente, difaziceă; amestecuri de polimeri legați: copolimeri (cristalin - amorfi, polibloc, gradient - blocă, copolimeri legați: (polimeri grefați, RIP - rețele interpenetrante polimere - concomitent, RIP în latex, semi - RIPĂ; grefare superficială. Interesul pentru compozitele pe bază de polimeri naturali (lignină, celuloză, hemiceluloze, chitină, amidon, colagenă este ridicat în aceeași măsură în care
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
Lawrence Sanders, Norocul lui McNally, București, 1995. Repere bibliografice: Liviu Cosma, „Totul și încă ceva”, RL, 1972, 46; Mircea Iorgulescu, „Totul și încă ceva”, LCF, 1972, 49; Ana Blandiana, „Totul și încă ceva”, AFT, 1973, 3; Tatiana Rădulescu, Prin cotidianul amorf, VR, 1982, 12; Victor Atanasiu, Un interesant roman istoric, ARG, 1988, 7; Ulici, Lit. rom., I, 435-436. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
de a supraviețui ar fi avut, de una singură, destulă forță pentru a încălca hotărârea intelectuală a Scripturii. O descompunere are două ieșiri, cea umedă sau cea uscată, lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cunoașterii, societatea postindustrială tinde să devină mai degrabă o societate informațională. În cadrul acestui nou tip de societate, schimbarea socială este tot mai imprevizibilă, la fel ca și tranziția, iar continuitatea, rutina și predictibilitatea par să nu reprezinte altceva decât concepte amorfe și lipsite de fertilitate gnoseologică. Globalizarea tot mai accentuată și mai derutantă a cunoașterii, alături de mulți alți factori ai schimbării contemporane ne indică o realitate de netăgăduit: suntem pe cale de a păși peste un nou prag în evoluția socială. Așa cum
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ne poate inspira în reevaluarea ideii de structură în sociologie. Structurarea presupune și existența unei rețele complexe de forme. Dar cel mai important aspect îmi pare acela că destructurările reprezintă elementele definitorii ale cercetării sociologice. Într-adevăr, o societate statică, amorfă, studiată pe termen lung nu prezintă interes deosebit pentru sociolog. Dimpotrivă, destructurările și restructurările sunt un obiect de cercetare de importanță majoră în sociologie, iar acestea nu constituie altceva decât fracturări în sens fractal ale formelor sociale. Așadar, teoria socială
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de rețele" informatice. Nu în ultimul rând, cetățenia globală va constitui o realitate de netăgăduit, iar individul și grupurile ar putea evolua spre o formă nouă de manifestare comunicațională și identitară, caracterizată de tendințe de repersonalizare într-un univers aparent amorf, indistinct, într-o societate "constructurată", condusă de state "privatizate", de state-gestionar, în locul statelor-tutore tradiționale. Toate aceste schimbări structurale reprezintă elemente constitutive ale procesului de tranzit de la societatea postmodernă la cea izomodernă, adică, potrivit ipotezei formulate la început, la "cea de-
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
asemănătoare celei ce va fi dezvoltată de fizica newtoniană. În primul rând materia este considerată ca inertă 180. Chiar dacă această imagine pare la o primă vedere de origine aristotelică în sensul că doar materia este prin structura sa pură non-formală, amorfă, diferența apare în momentul în care este identificată modalitatea de animare a materiei: energia. Ea nu este de ordin cauzal și se manifestă în interioritatea mobilității. La aceasta a mai fost adăugat un concept ce va fi fundamental în fizica
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ajută la dezvoltarea geometriei. În cazul lucrurilor forma poate constitui baza pentru ceea ce Aristotel numește calitate. Forma joacă rolul calității mai ales în cazul figurilor geometrice. Forma este cea care particularizează lucrul și care îl transformă dintr-un lucru general, amorf, într-unul particular. Forma carteziană este apropiată de forma aristotelică, neavând însă un statut metafizic special. Spre deosebirea de forma aristotelică pe care o putem identifica doar la nivelul substanței, forma descrisă de Descartes poate exista separată de obiect. La
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de platinorită (p.t. înalt al platinei). Rezultatele sunt exprimate prin curba de încălzire sau de răcire (fig. IV.3). Curba poate fi folosită pentru calcularea entalpiei sau tranzițiilor. Entalpia se calculează după formula. APLICAȚIILE CALORIMETRIEI PRIN SCANARE DIFERENȚIALĂ Determinarea structurilor amorfe Tranzițiile “Glass” “Glass” este un solid necristalin (amorf) obținut prin răcirea progresivă și continuă a unui lichid superîncălzit și care trecând prin temperatura de tranziție “glass” (Tg) duce la o cristalizare. Zona temperaturii critice pentru devitrificare (cristalizarea “glass”) este zona
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
exprimate prin curba de încălzire sau de răcire (fig. IV.3). Curba poate fi folosită pentru calcularea entalpiei sau tranzițiilor. Entalpia se calculează după formula. APLICAȚIILE CALORIMETRIEI PRIN SCANARE DIFERENȚIALĂ Determinarea structurilor amorfe Tranzițiile “Glass” “Glass” este un solid necristalin (amorf) obținut prin răcirea progresivă și continuă a unui lichid superîncălzit și care trecând prin temperatura de tranziție “glass” (Tg) duce la o cristalizare. Zona temperaturii critice pentru devitrificare (cristalizarea “glass”) este zona între temperatura de pornire a nucleerii și temperatura
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
continuă a unui lichid superîncălzit și care trecând prin temperatura de tranziție “glass” (Tg) duce la o cristalizare. Zona temperaturii critice pentru devitrificare (cristalizarea “glass”) este zona între temperatura de pornire a nucleerii și temperatura finală de cristalizare. Determinarea materialelor amorfe în compușii semicristalini Cristalinitatea substanțelor Topirea și cristalizarea (Punct cristalizare - TC; Punct topire - Tm) Punct cristalizare - TC Punct topire - Tm Puritate Polimorfism Interacțiunea medicament-excipient Denaturarea proteinelor Uscarea prin congelare Analize calitative: amprenta digitală a mineralelor, polimerilor și argilelor Carbamazepina (forme
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
-i așa? (30.01.2010) „Poporul meu” Oamenii politici, jurnaliștii, analiștii sociali apelează adesea la formule generalizatoare precum „poporul român”, „românii”, oamenii muncii, sindicaliștii - sintagme sau cuvinte care evocă o masă omogenă, gândind și simțind la unison; o pastă adesea amorfă, În care moleculele s-au contaminat și reacționează ca un Întreg. O magmă fără istorie, ignorând diferențele inițiale de construcție și parcursul personalizat, evocând ideea de sistem. Unii oameni politici vizionari nu pierd nici un prilej să Îndemne poporul la uitarea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu fi niciodată înțeles de cititor". Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59. Matei Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sunt numele de locuri implicate în formarea antroponimelor. O deosebire esențială între numele de lucruri și cele de persoane privește crearea acestora. Numele de locuri au un caracter „formativ“, decupînd și denumind simultan realitatea desemnată, existentă anterior ca o masă amorfă, în timp ce antroponimele denumesc indivizi umani, așadar entități fizice și sociale deja existente ca atare. În primul caz, relația denominativă este realizată prin descriere sau calificare, pe cînd în cazul numelor de persoane este bazată pe convenție. De aceea, toponimele sunt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și incorporante (care încorporează într-un singur cuvînt un număr foarte mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile 167: alternante sau mutații consonantice (da/nu), locul accentului (fix/variabil), durata vocalica (fără vocale lungi, parțială, distinctiva, concomitenta), tonuri și registre (da/nu) etc. 4.3.2. Criterii morfologice Cea mai cunoscută clasificare morfologica împarte limbile în: - izolante (amorfe): cuvintele sînt invariabile - chineză - neizolante - aglutinante: adaugă la un cuvînt o serie de afixe detașabile, ce pot fi analizate și separat - maghiară, turcă, basca; - flexionare - sintetice: raporturile dintre cuvinte se exprimă prin morfeme care fuzionează - română; - analitice: raporturile sintagmatice se
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
prepozițiilor, verbelor auxiliare etc. - franceză, engleza; - polisintetice (incorporante): considerate și subtip al limbilor izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute - sînt polisintetice o bună parte a limbilor amerindiene. Izolanta (amorfa, radicală) - chineză, vietnameza, tibetana, maori, ewe etc. În limbile izolante, numite și amorfe, cuvintele sînt invariabile, raporturile gramaticale fiind exprimate printr-o serie de mijloace sintactice (instrumente gramaticale) sau fonoprozodice (intonația, ca în chineză). În limbile izolante fiecare cuvînt este
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute - sînt polisintetice o bună parte a limbilor amerindiene. Izolanta (amorfa, radicală) - chineză, vietnameza, tibetana, maori, ewe etc. În limbile izolante, numite și amorfe, cuvintele sînt invariabile, raporturile gramaticale fiind exprimate printr-o serie de mijloace sintactice (instrumente gramaticale) sau fonoprozodice (intonația, ca în chineză). În limbile izolante fiecare cuvînt este invariabil și este alcătuit dintr-un singur morfem. Categoriile gramaticale sînt exprimate prin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]