3,631 matches
-
ajungi să trăiești, la vârsta luminoasă și plină de vigoare de douăzeci și cinci de ani, o amputație de braț, pentru mulți dintre noi reprezintă o imagine ce nu vrea și nici nu poate să ne încapă în închipuire. Cel tânăr se amuză de moarte, iar cel bătrân o tratează serios. Lucrul acesta nu numai că nu este de mirare, dar este și foarte firesc. Osvald, însă, deși era tânăr, se gândea acum la moarte mai mult decât oricine altcineva, însă o făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la cele mai fascinante călătorii imaginare. Simțeam cum sufletul se revigorează, punându-și veșmânt verde de sărbătoare și fiecare trăire Începea să se contopească cu muzica universului. Ajungând În stația C, un grup de tineri gălăgioși au urcat În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu umerii dezgoliți, părul negru prins
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fi făcut colegii pe seama noastră. De la această pățanie, multe luni de zile am evitat poarta, când era de serviciu binefăcătorul nostru. Am jurat atunci să nu povestim nimănui cele Întâmplate și ne-am ținut cuvântul până la terminarea liceului. Astăzi mă amuz copios când Îmi amintesc: poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte! mă Întâmpină, uneori, câte o prietenă. Niciodată În viață nu te mai Întâlnești cu anii de liceu, cu inocența... cu romantismul curat și iubirile fără de păcat. Doamne! Ia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aici ar trebui să-ți sărute picioarele că le-ai trimis așa un băiat genial, un informatician de primă mână, statul acesta ar trebui să-ți clădească o statuie lângă cea a reginei Victoria", mă uitam la Silvia și mă amuzam de enormitățile ei, care pe undeva mă ungeau totuși, la inimă. 11 noiembrie 2009, Sydney Ne așezăm toți trei pe canapea, eu de o parte, Silvia de partea cealaltă, Mihai în mijloc. Silvia se uită galeș la Mihai prin paharul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
eu zic în românește, că și așa nu înțelegea nimeni ce spun, să caute pe mă-sa, dar mare mi-a fost mirarea când mă trezesc cu frumosul meu în piept, numai că nu-l răstorn de pe picioare. Se uită amuzat la mine, eu sunt din ce în ce mai fâstâcită, lui îi crește amuzamentul, se vede pe fața lui, zice, nu ești dispusă să facem o plimbare pe faleză, mie îmi sare inima din piept, cum să nu vreau să mă plimb pe faleza
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acelui deal din grădina vecinului, pajiștea verde strălucea ca o mătase, era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tovarășa învățătoare fiind foarte severă cu actele de indisciplină, indiferent de locul faptei. De câte ori mă întâlnesc cu colonelul Andrei Gheorghe, care locuiește în Câmpulung, ne aducem aminte peripeția din copilărie, el fălindu-se cu zona de scalp cheală și ne amuzăm copios. Cum se topea omătul, reluam miuțele de fotbal, care se întindeau uneori pe tot parcursul zilei, pe terenuri improvizate. Le începeam acasă, în curte sau grădină, căci era iarba mică, apoi căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o mie de creioane dac-aș fi avut. Dar neșansa a mușcat din mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de mapă, care mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre foi și caiete, răscolindu-le febril. Mi-a spus ca nu-i nimic, că mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care copilul io Întinse cu nonșalanță. Aici!? Aici este, știi prea bine, când tu nu erai Încă pe lume și noi vorbeam despre tine că oare cum va fi când vei fi și tu cu noi, Îi spuse ea oarecum amuzată de figura lui absorbită. Iar tata parcă spunea, da... Îmi amintesc bine, că sigur vei fi fată, că a avut el așa o presimțire prin studenție și din pricina asta ne tot uitam prin vitrine după rochițele, păpuși și pantofiori roșiiîi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
primii ani de școală. Sunt cu doi băieți și o fată În imagine. Unul e Petcu Emilian, fiul omului care lucra la cinematograf. Era slăbuț, cam adus din umeri și vorbea graseiat, cu un soi de rârâire fornăită, care ne amuza pe toți, mai ales atunci când Încercam să-l imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o doamnă mai În vârstă), care se Îmbrăca cel mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu o mai văd un timp. Există În ființa ei un amestec de ceva liniștit și exploziv, de simplu și complicat, de senin și furtună. Există În ființa ei ceva de icoană obrăznicuță, care-o prinde așa de bine! Mă amuză o idee trăsnită, pe care am găsit-o În eseul lui Valeriu despre La Commune de Paris. El susține, În maniera sa pur subiectivă, că soarta comunarzilor ar fi fost cu siguranță alta dacă marele general Jaroslaw Dabrowski nu ar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să afirm că mă atrăgea). Nu era foarte Înaltă, dar era bine proporționată. Nu avea nici prea multă carne pe ea, În schimb avea un fel original de a-și ține umerii subțiri și Înguști, care pot spune că mă amuza. Continuam să-i vorbesc. I-am povestit aventura mea În Hășmașul Mare, când puteam să mor Înghețat Într-un cort troienit de zăpezi și ne-a salvat (eram trei aventurieri) ceasul de masă al lui Filip, o solniță din vremea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
refuz. Se poate spune că eram destul de surprins. Și de umilit. Deci spuneți că nimeni de sex feminin nu a părăsit hotelul În după-amiaza aceasta? Absolut nimeni, domnul meu. Vă... De fapt nu sunt chiar sincer cu dumneavoastră. O să vă amuze că vă spun - hihi! - dar nu cu mult timp În urmă, o pisică foarte mare și neagră miorlăia de mama focului În holul clădirii. I-am făcut imediat vânt afară. Știți, șefu’... nu dă voie cu animale În hotel. Sub
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu glugă îmblănită, iar Dan, în costumul de scafandru, stătea în fiecare seară în barca pneumatică. Corina murea de râs văzându l cum călca rar până pășea în barcă, acolo, cu genunchii strânși, Dan râdea cu poftă și se tot amuzau până când și-au adus aminte de anunț. Din vârful patului Corina îl privea serioasă. — Tu știi ce zi e? — Cea din anunț. — Lasă anunțul acum. Nu-ți amintești deloc? Dan nu își putea lua ochii de la bretonul încruntat, adunat tot
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În după-masa aceea vorbeau despre pantalonii ei recent modificați pentru cocktail, doar nu o să meargă la terasă în vechii ei pantaloni albaștri. Tăcere câteva clipe și apoi vocea ei chemându-l la micul dejun. Încă era perioada în care mă amuzam auzindu-i ce-și spun, tot felul de nimicuri de care de mult mă detașasem și mă izolasem ca de ceva periculos. La sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o într-o petrecere. Zeci de invitați făceau cu schimbul ca la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam: „Sunt un imbecil.“ Nu eram atent la sensul cuvintelor pe care le pronunțam, mă amuza doar să-mi aud vocea vibrând în aer. Poate îi vorbeam umbrei mele, ca să mă distrez cu singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
după părerea mea, lumea e plină de ratați : toți oamenii importanți sunt, de fapt, ratați”... E seducător, ca speculație, firește ; altfel, geniile acestei lumi au rămas celebri (celebre) tocmai prin faptul că au evitat ratarea... În altă publicație, citim cvasi/amuzați următorul titlu de articol :” Pachet turistic promoțional pentru străinii care vin În Iași : vizită la mănăstiri și măsele noi În gură ”. Alătu rarea face toate paralele! S-ar fi putut continua promoția, pentru ca pachetul să fie și mai tentant, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din Capitală, mi-ar fi spus cineva că vor ajunge cîndva, la secția Actorie fete, să candideze doar 1,5 candidate pe loc (atunci era 160 pe un loc!), aș fi plecat În ... Lumea Logicii. Ei bine, ca să ne mai amuzăm oleacă, vreau să povestesc una din orele mele recente, atipice, avute la Universitatea la care predau, cu o studentă ; studenta e simpatică și are o calitate rară - vine la cursuri. Ora e relaxată. O dau pe teorie și o-ntreb
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
alături de recenta campioană mondială la box, Mihaela Cijevski. Ce caut eu acolo? Simplu : am montat la Bacău piesa Dona Quijota sau Boxera, În care era vorba, printre altele, despre o româncă care va ajunge campioană mondială la box. Ca să vă amuzați, aflați că actrița de la Bacău era mai ...violentă, decît blînda, serafica și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vai!, cele ale ratării! CÎnd confundăm liniștea, cu tăcerea, Înseamnă că avem probleme de comunicare. Just! CÎt de greu reușesc să tacă pe scenă, anumiți actori! Și ce rar se ascultă unul, pe celălalt, În anumite spectacole! La Început mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
au ex clus niciodată : altfel, Brook, Grotowski, Pintilie, Beligan, Cătălina Buzoianu, Măniuțiu, Dan Puric și Oana Pellea nu ar fi publicat cărți de specialitate. Apropos de Beligan, care a fost unul dintre cei mai importanți Berenger al Europei, m-a amuzat teribil povestea Întîlnirii sale cu Ionescu : aceasta a avut loc, firește (e ionescian!), departe de Franța, În Japonia ; dramaturgul avea o figură de clovn și ținea În mînă un whisky cu suc de gref. Scriitorul avea umor și-n viață
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aia. Ia vezi, nu găsești și tu o bibilică care să nască pui vii? Poate după aia te cheamă la Antena lu' Felix, să fii și tu expertă în datu' cu părerea, alături de ăia trei maimuțoi dresați. Hă, hă!", se amuză Bebe imaginându-și probabil scena. E rândul Nicoletei să-și mijească amenințător ochii. Vorbește din vârful buzelor cu un dispreț ce se dorește strivitor: "Zău, mă? Bibilică care, mare, mare căcare! Nici nu știi să vorbești, da' te rupi în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu se compară cu Găgeștiu' ăla din fundu' Moldovii." "Nu să compară, nuuu! Potigrafu o fi vreo suburbie a Londrii, hi, hi, hi! Măă, la Găgești le-a băgat apă și s-a deschis și supermarket. Supermarketu' OK", accentuează duduița, amuzându-se totodată cu un chicotit cam isteric. Devine brusc serioasă, ba chiar o undă de indignare îi reverberează în glas: "Te iei tu de intelectualii din redacția lu' Evenimentu'? Tu, mă!? Păi ai văzut cine sunt seniorii noștri, care-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
duce capu'!", face admirativ bărbatul. "Da", recunoaște cu simplitate duduița. Continuă cu însuflețire: Ne luăm și un negru..." "Un negru!?", o întrerupe uimit Bebe. "Păi, la ce dracului ne trebuie neapărat un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi? Da' indivizii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]