1,230 matches
-
umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite... Vipsania face o grimasă amuzată. Vezi să nu! Tocmai într-o lume ca a noastră, în care comentariile politice sunt periculoase și fără rost, oratorii nu mai au cum să se preocupe de viața reală sau de problemele discutate în tribunale și în Senat. Retorica
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instalează și își trage sufletul, declară peltic: — M... mâini blestemate a avut cel ce-a să... sădit acest copac și l... l... l-a crescut ca să ajungă scaun! Este o versiune ad-hoc în proză a versurilor lui Horatius. Râd cu toții, amuzați. Umorul lui Claudius, ca și mitocănia sa sunt pe cât de bine-cunoscute, pe atât de imprevizibile. — Am ve... venit să simt pulsul vieții literare, glumește în con tinuare hâtru. Își permite câteva clipe să le studieze trăsăturile și adaugă cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l coste cariera, dacă nu și capul. Rufus, în schimb, zâmbește amuzat. — Stai liniștit, că în viața mea am strâns multe păcate, dar turnătoria n-a fost niciodată printre ele. Își scrâșnește cu o strâmbătură dinții: — E cea mai josnică formă a degradării umane. Să fii om liber și să n-ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luptele, din câte văd. Nu ești un obișnuit al amfiteatrelor. — Nu le frecventez chiar deloc, răspunde sincer Pusio. Le evit cât pot. — De ce? Pentru că niciodată nu mă întorc acasă cu starea de spirit cu care am plecat. Rufus fluieră, ușor amuzat. — Cum așa? Când văd că dimineața oamenii sunt azvârliți în gura leo parzilor și a panterelor... — Dacă nu-ți plac leoparzii și panterele, îți pot aduce în arenă lei și urși, îl liniștește, zeflemitor, celălalt. Pusio clatină cu tristețe din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă seama că nu vrea să discute despre asta. Nu insistă. M-a dus la un spectacol, continuă călărețul. Primul din viața mea. — Da...? face absent Rufus. Nu-l interesează. — Mi s-a făcut rău. De data asta evreul chicotește amuzat: — După cât ești de mătăhălos, nu te-aș fi socotit un fri chi frichi. Vocea germanului se înalță, vibrând de mânie: — Nu există neam mai curajos ca al nostru. Pe câmpul de bă taie e o rușine pentru căpetenie să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă germanul. Evreul încuviințează: — ...ci alunecă la vale, fără să facă vreun rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi cere sec tânărului: — Închide trapa! Se răsucește pe călcâie și îl îndeamnă: Hai să mergem! Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bată și în cete, cu singura con diție să lupte de la egal la egal. — Armele lor sunt totuși foarte diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înlocuitoare. Cum nici o familie patriciană nu s-a învoit să-și dea fiica, Augustus s-a mâniat peste măsură. A jurat că dacă una sau alta dintre nepoatele sale ar avea vârsta convenabilă le-ar oferi el însuși zeiței. Surâde amuzat. Agrippina, mai treacă-meargă, înfumurată și țâfnoasă cum e, s-ar fi potrivit, dar Iulia cea mondenă... Încearcă să-și imagineze fosta fiică vitregă înveșmântată sobru și ducând un trai decent. Fără să vrea, pe gură îi țâșnește un gâlgâit de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Acesta poate fuziona cele două elemente prin marcarea operei sale cu semnalmente ce conduc criticul creației sale de la oripilante dar, simultan, provocatoare cadre vizuale, olfactive, auditive, tactile și chinestezice ce sugerează urâtul în desfășurare, până la atitudinea degajată, critică și reacția amuzată, favorizată de operații ale gândirii precum comparația (în acest caz, cu ideea generală de frumusețe), generalizarea și abstractizarea (reducerea cadrului operei la doar câteva fragmente reprezentative pentru noțiunea urâtului). Această limită este adesea depășită, în special în operele literare, prin
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
fumul îmi ajunge în plămâni și, în parte pentru că era interzis, iar eu mă comportam obraznic, gustul înțepător din clipa aia a fost poate unul dintre cele mai tari din viața mea. ― Chiar aveai nevoie de asta, a zis fata amuzată. ― O, Doamne, da. N-ai crede dacă ți-aș spune că acum ăsta e singurul meu viciu, nu? ― Sună plictisitor. ― Am un sentiment groaznic că ai putea avea dreptate, i-am spus eu, întinzând mâna. Eu sunt JJ. ― Lauren. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unul are gură de lup, celălalt are un ochi leneș... Se numește ambliopie, Îl corectă Vera. Știa ce spunea pentru că organizația ei finanțase o clinică Well Baby pentru mamele din zona săracă din centrul orașului. Dwight Îi aruncă o privire amuzată. Se mai numește și ochi leneș. Leneș e un termen peiorativ. Dwight râse și clătină din cap. Și el avusese un „ochi leneș“ când era copil. Lulu simți că se Încing spiritele și interveni. Hai, să vizităm familia. Dacă intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câte o maimuță țipând - sau era ceva mai periculos? — Ce fel de animale trăiesc aici? Întrebă Wendy uitându-se spre frunzișul des. Dwight râse malefic: —Bu-ha-ha-ha! Lei și tigri și urși, vai-vai. De fapt, spuse Moff pe un ton amuzat, chiar există tigri și urși În Birmania. Toate capetele se Întoarseră spre el. —Glumești, zise Wendy. Heidi adăugă: —Scria În materialele adunate de Bibi. Era o Întreagă secțiune despre floră și faună. Moff Începu să enumere animalele: Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mult înainte, încă de când erau copii, Tatsuo o tachina astfel și ea râdea, cum o face și acum. - În cele din urmă ai înțeles? Ce a spus Shizuko? îl întreb pe Tatsuo. - Nu, nu am înțeles până la capăt, râde el amuzat. Și el râde adesea, dar mai liniștit. - În ultima vreme poate să-și controleze sentimentele. Nu cu mult timp în urmă, când să plec din spital, începea să plângă și se supăra. De fiecare dată îi spuneam același lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stafie, a apărut Ioana. Am leșinat. Când m-am dezmeticit, Ioana a explicat: - Am stat la mare mult timp, fără să-mi dau seama cum a trecut timpul. Nu v-am auzit strigătele din pricina valurilor. Viky a început să povestească amuzată scena mea fără rost: - Închipuiește-ți ce copil e!...Ce-o fi gândit Ioana la marginea mării? Pe fața ei nici o lumină. Un măgăruș trist și caraghios face toate treburile oamenilor de aici. Îl vezi de dimineață până seara la lucru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să vă purtați cum se cuvine! Ai uitat că avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dădu cu ochii era destul de familiară. Era cea a unui bărbat înalt, solid, de peste un metru optzeci și de vreo treizeci și trei sau treizeci și patru de ani. Craig își găsi din nou calmul. Unul din acei tipi etern tineri, își spuse el, amuzat. Nu arăta nici o zi peste patruzeci. Ciudat, totuși, că nu-i trecuse niciodată prin cap că avea cincizeci. Își permise un fior de plăcere la gândul că se ținea atât de bine. De altfel, și Anrella, la fel. Dacă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Dayles pentru a-l răpi, acesta își pusese mintea la contribuție. Oricare i-ar fi fost motivul! Ce motiv ar putea avea? Dădu din cap nedumerit. Nu se mai putea stăpâni. Privirea lui se fixă asupra ochilor cenușii, pe jumătate amuzați, ai președintelui. Toate astea, se minună el, atâta efort cheltuit, o poveste atât de dezonorantă pregătită în mod deliberat, pentru ce? Privindu-l pe celălalt i se păru că discuția era pe cale să ajungă la subiect. Bărbatul mai vârstnic își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu măiestrie acest minunat colț de lume. Nevasta lui Gică picior de lemn, Îi primi cum se cuvine, afișând un zâmbet curtenitor. „Vă rog, luați loc la masă... Aduc Îndată, ceva de băut...” „Desigur, neapărat trebue să bem ceva - zâmbi amuzat Tony Pavone - abea a trecut o jumătate de oră de când am lăsat jos paharul”. Cercetând Încaperea cu ochi de cunoscător, Tony Pavone află puțin mai lateral o masă cu douăsprezece scaune de foarte bună calitate, unde scaunele erau așezate Într
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dezmorțim picioarele. Am stat cu alți câțiva profesori și m-am uitat la Pabblem care făcea armată cu copiii și le dădea ordine din ce în ce mai categorice: „Stați aici! Așa! Ține-mă de mână!“. La un moment dat am făcut o remarcă amuzată. Sheba, care stătea lângă mine, mi-a răspuns izbucnind într-un hohot de râs sonor, iar Pabblem s-a uita la noi supărat. M-am uitat nevinovată spre cer. Eram în relații proaste cu Pabblem la acea dată, pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Capitolul 12" Primul lucru pe care i l-a zis mama lui Rachel sâmbătă dimineață când a ajuns a fost: —Pentru Dumnezeu, trebuie să radiezi de fericire. Claire vine să-ți spună să nu te măriți. Nu zău? (Rachel părea amuzată.) Nu-mi vine să cred. Ți-a făcut și ție faza asta, Anna, nu-i așa? Apoi, realizând că a făcut o gafă, a tresărit de parcă i-ar fi înfipt cineva un băț undeva. Repede, a schimbat subiectul: Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și te așteaptă să-l vezi. Cât e de când l-ați demah-at voi doi...? Apoi bătrânul Maddox a chicotit. —Poate vrei să știi ce făcea la mahazinul de fehometale? l-a întrebat pe Aidan. Deodată îi sclipeau ochii și părea amuzat - trebuie să fi fost din cauza băuturii. Cumpăra vopsea, asta făcea. Vopsea albă, apropo. Pentru casa lor din Bah Hah-ba. I-a dat un strat de vopsea pastelată cum l-ați rugat voi, dar încă nu înțelege ce v-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu se dădu învins. S-a refugiat la Málaga, și-a adunat credincioșii în jurul lui și a pus la cale o revanșă împotriva fiului. Regatul era de acum împărțit în două principate vrăjmașe, care aveau să se sfâșie sub privirea amuzată a castilienilor. „Uite, s-au făcut deja șapte ani de război civil, își zicea maică-mea, șapte ani dintr-un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă fratele, în care vecinii se bănuiesc unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și abandonase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
striga: Sara! Sara cea Bălțată. Auzeam încă deseori vorbindu-se despre evreică, dar trăsăturile ei nu-mi mai spuneau nimic. — Dumnezeu în persoană te trimite pe meleagurile astea, gâfâi Salma când o ajunse din urmă. Sara își luă o înfățișare amuzată: — Asta o spune mereu și rabinul nostru. Dar eu nu sunt chiar așa de sigură. Totul mi se părea ciudat la ea, veșmintele ei de toate culorile, râsul ei în hohote, dinții ei din aur, voluminoșii ei cercei, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă văd în amintire și pe mine, așezat tot pe jos, fără urmă de bucurie, desigur, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]