596 matches
-
de artă care scrie regulat. Duncan, vrei să te urci pe scară și să te prefaci că-i pictezi pe Adam și Eva? O clipă doar. O să facem o poză, pentru orice eventualitate. Cumpără ziarul sîmbătă și-l aduse la amvon nerăbdător. Articolul începea astfel: UN ATEU PICTEAZĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU Aproape toată lumea crede că artiștii sînt nebuni. Figura cu barbă răvășită, îmbrăcată într-un halat pătat de vopsele, care bîntuie biserica parohiei Cowlairs nu ne liniștește în această privință. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
credea că-i frumos sau pasionant. Era conștient că reportajele întotdeauna simplifică sau răstălmăcesc lucrurile, dar, totodată, știa că cel mai deformant reportaj dă o idee despre cauză, iar lucrarea lui nu născuse decît vorbărie inutilă. Stătea ghemuit pe podeaua amvonului, ațipind și trezindu-se doar după-amiaza, apoi se ridica și privea peretele neterminat, mușcîndu-și buricul degetului mare. Acum nu mai vedea decît forme complicate. McAlpin și Drummond intrară trîntind și bufnind, urmați de Macbeth. Thaw se uită la ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stătea cu ochii închiși, mintea dădea ocol pereților sanctuarului cu o forță leneșă, oprindu-se pe boltă pentru a alege zona în care va lucra în acea zi. Avea chiar o perspectivă plană a trupului său, așa cum sătea încovrigat în amvon ca un vierme într-o nucă, și știa că va fi urcat sus pe scară pentru a se reuni cu gîndurile sale. Mintea și trupul îi erau atît de absorbite de pictura murală, că fanteziile sexuale nu-l mai bîntuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndrăznit a face niciunui trib de negri, desigur nu unei comunități izraelite măcar: le-a numit cu de-a sila și fără să întrebe pe nimenea un episcop care vrea să introducă leturghia latină în biserică și limba ungurească pe amvon. Acest episcop al Gherlei, deși atârnă în mod ierarhic de mitropolitul Albei-Iulii, în trei ani de când e numit n-a îndrăznit măcar a da ochii cu șeful său bisericesc, ci persistă a rămânea agentul ocult și introdus pe furiș al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Românii greco - orientali, nota bene, numai cei gr. -orientali, sunt daco-romaniști, iar serbii gr. -orientali panslaviști, sașii din Transilvania pangermaniști. Și, stând lucrurile astfel, li se mai poate lăsa oare libertatea, li se mai poate lăsa autonomia? Și mai departe: Amvonul, școala elementară, școalele medie, reuniunile școlare și literare, reuniunile preoțești, învățătorești și ale școlarilor, toate au făcut conjurațiuni zi cu zi în contra Ungariei. Starea aceasta nu mai era de suferit. "Națiunea" a venit la convingerea că trebuie suprimată autonomia bisericilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-n buloane direct pe mozaicul lucios. Era o presă hidraulică având în jur, risipite în clinchete pe podea, fâșii lungi de alamă decupată. În altă sală, cu o mare cupolă ridicată deasupra, era clădit chiar în centru un fel de amvon extrem de înalt, care părea de la distanță un far sau un castel de apă. Mergeai ore-n șir pe oglinda podelei acoperite de desene neclare, ce se limpezeau o clipă sub tălpile tale, ca apoi să se strâmbe în perspective înșelătoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Scoase un suspin adânc, apoi continuă: — Ei își înalță rugăciunile către Dumnezeu, dar în realitate așteaptă salvarea de la mine. Eu le-am insuflat încredere, i-am încurajat să reziste, să se încreadă în cuvântul lui Etius. Zi de zi, de la amvonul Catedralei sau din curte, ori chiar de la fereastra asta, vorbesc cu ei și le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze în fața disperării, că în curând suferințele lor vor înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai preface, te gineam de fiecare dată, de la început ți-am remarcat vocea, intonația, punctul tău forte, calmul. Am simțit că o să mă bagi în bucluc, am simțit că adulmecai către ceva care era al meu, chiar de sus de la amvon, citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat pentru nimic în lume de sub observație, îți simțeam inima bătînd, venele pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vanitos și irascibil. În anii următori, m-am Întâlnit adesea cu Radu Petrescu. Ne-am plimbat Împreună, ne-am oferit și am discutat cărți, ne-am scris. Vorbeam, nu o dată, și despre presa literară a momentului, despre cei care ocupau amvonul central. Nu doar cel oficial și politic, ci și cel aparent de opoziție. Radu nu Își ascundea mefiența față de jocul acelor fini strategi care combinau esteticul cu Puterea... Puterea literară, firește, nu cea politică, dar legată, fie și printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Autorității, dar cu care era dificil să simpatizezi. Radu Petrescu avea și motivații personale de nemulțumire față de vedetele literare ale zilei, deși era prea mândru să le invoce. Atacat de presa de partid, Grupul MRP fusese cvasiignorat de „esteții” de la amvonul Autorității Critice, deloc tulburați de bagajele și identitatea acestor marginali și păguboși. Nici de Școala de la Târgoviște din care Radu Petrescu făcea, firesc, parte nu prea aveau chef cronicarii momentului. Ne revedeam, uneori, și În „salonul literar” al Dinei Georgescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe sine. * Extrema mobilitate spirituală a invitatului nostru s-a convertit instantaneu, În contactul cu clasa, În generoasa sa capacitate de a-și asuma Întrebările studenților ca și cum ar fi fost ale sale. Medita la ele, dinăuntrul laboratorului literar, nu de la amvonul didactic. Nuanțat, vibratil, autorul devenea un ghid fratern și locvace, cu acea fermecătoare gentilețe latină a dialogului care stimulează afectele și afinitățile. Acesta fusese, de fapt, și scopul neobișnuitului curs care aducea de peste mări un autor reputat, chiar dacă cvasinecunoscut studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
părintele Mike răsărea de după altar ca o păpușă În mărime naturată. Transformarea prin care trecea unchiul meu În fiecare duminică mă uimea Întotdeauna. În biserică părintele Mike apărea și dispărea, nestatornic ca o divinitate. În clipa asta era sus În amvon, cântând cu vocea lui caldă și falsă. Peste un minut era din nou la parter, cădelnițând. Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ritual e prezent în misterele eleusiene, unde râsul zeiței Demetra semnifica întoarcerea primăverii. În basme, zâmbetul eroinei face să crească florile. În Evul Mediu este cunoscut așa-zisul risus paschalis : în zilele de Paști era permis să se spună de pe amvon glume pentru a stârni râsul mirenilor, considerat o renaștere veselă după zile de tristețe și de post. Râsul se asociază, de asemenea, Soarelui, chipului luminos al astrului zilei. Veselia și voia bună, caracteristice sărbătorilor de iarnă (risus natalis) sau celor
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
Această viguroasă descriere este de o sumbră măreție“. Trec peste analiza mult mai amănunțită a unui portret al lui Savonarola predicînd la Florența. „Ochii săi aruncau flăcări“. Am admirat fraza aceea! Ochi care aruncă flăcări! În imensa catedrală, din Înaltul amvonului de la Santa Maria del Fiore, ochii lui Savonarola erau niște aruncătoare de flăcări. Am fost mulțumit să pot sublinia aici o hiperbolă și l-am lăudat pe Daniel-Rops pentru că scrisese că ochii aruncau flăcări, nu fulgere. În acel caiet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să ne reținem hohotele de rîs chiar și atunci cînd aborda subiecte grave, cum ar fi moartea sau iadul. Își puncta fiecare dintre fraze Înălțîndu-și brațele și făcînd să-i tremure mîna. Ai fi zis că, așa cum stătea cocoțat În amvon deasupra credincioșilor, Încerca să deșurubeze un bec. Era irezistibil. După lectura Evangheliei, cînd ne așezam ca să ascultăm predica, dacă el era cel care urca sus În amvon, noi ne spuneam: „Grozav! Azi vorbește abatele Delval!“. Se instala sus, Își etala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcînd să-i tremure mîna. Ai fi zis că, așa cum stătea cocoțat În amvon deasupra credincioșilor, Încerca să deșurubeze un bec. Era irezistibil. După lectura Evangheliei, cînd ne așezam ca să ascultăm predica, dacă el era cel care urca sus În amvon, noi ne spuneam: „Grozav! Azi vorbește abatele Delval!“. Se instala sus, Își etala dinainte paginile predicii, făcea semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un amfiteatru de statui ale lui Anubis, un portret al lui Cagliostro (dacă nu al lui, atunci al cui crezi?), o mumie aurită, de format Keops, două candelabre cu câte cinci brațe, un gong susținut de doi șerpi Încolăciți, un amvon pe un podium acoperit cu pânză imprimată cu hieroglife, două coroane, două tripoduri, un sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie, totul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui e grea când vede că oamenii nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici credința în Dumnezeu, ci să le păstrăm cu sfințenie. Și din pricina aceasta l-au ridicat și l-au închis, iar comuna a rămas numai cu diaconul, să facă slujba și la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
așezăminte culturale, despre mitropoliții Petru Movilă, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanu, Veniamin Costachi, Gavriil Bănulescu-Bodoni, episcopul Melchisidec, starețul Paisie de la Mănăstirea Neamț precum și scrieri oglindind viața bisericească și monahală din trecutul Îndepărtat. În bogata sa activitate trebuie menționate Cuvântările duminicale de la amvonul bisericii invocând rezonanța creștină a unor fapte și Împrejurări din viața cotidiană. Descriind drumul anevoios al Destinului său, Pr. Paul Mihail evocă chipul “Mamei Elena care l-a scos la carte”, și cu adâncă recunoștință pomenește de sprijinul și Încurajarea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
a 5 decenii sunt o pledoarie neînfricată pentru Basarabia pământ românesc. Articole publicate au dat speranță și curaj sutelor de mii de refugiați basarabeni și a Însuflat Încredere celor rămași În Basarabia sub ocupație. Operele sale scrise și cuvântările de pe amvonul bisericilor pe care le-a păstorit, au format conștiințe, au determinat atitudini. Niciodată ca acum basarabeniii nu și-au afirmat identitatea atât de categoric. Părintele Sergiu Roșca s-a născut la data de 6 octombrie 1912 ca fiu de răzeș
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de amzili soroceni, după ani mulți de lagăr, ajunge la București unde după 1954 se afla fiica sa și părintele Roșca. Din anii studiilor teologice de la Chișinău, părintele este nelipsit În presa basarabeană și se impune ca talentat predicator de pe amvonul bisericilor. Întreaga publicistică a părintelui a fost Înmănunchiată Într-un volum de către Editura Universitară și prefațată de criticul literar Iulia Scutaru prin care caracterizează viața și opera ilustrului reprezentant al Basarabiei. După ce România a devenit din 1918 o realitate statală
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
rândul se adresa credincioșilor cu speranța Împlinirii Îndatoririlor creștinești iar viața creștină să fie Închinată lui Dumnezeu și binelui obștesc. Cultul Patriei este o temă atât de frecvent prezentată În bogata activitate publicistică sau susținută la Cămine Culturale sau de pe amvonul bisericilor pe care le-a păstorit. Chiar și la vârsta de 93 de ani la 27 martie 2006 la Închiderea ”Lunii Basarabiei” sărbătoare organizată de Asociația Culturală ProBasarabia și Bucovina, a vorbit cu putere de convingere despre semnificația acestei reuniuni
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
patria Însângerată de nedreptate Încălcare a pământului transprutean. Speranțele de mai bine ale populației basarabene se Îndreptau spre Vechiul Regat și ceasul eliberării a sunat la 22 iunie 1941. Cultul patriei a fost frecvent susținut la Cămine Culturale sau de pe amvonul bisericilor. Părintele cere ca mai presus de toate analizele stării națiunii să se ia În considerații capacitatea morală și intelectuală. Progresul moralei va crea o țară ce se va impune aici la marginea continentului. Să se țină seama că un
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
în cele două spații a devenit o preocupare atât pentru mediile ecleziale, cât și pentru mediile de comunicare. Asistăm astăzi, (la peste douăzeci de ani de când în România s-a reinstalat libertatea cuvântului), la o necesitate a comunicării spirituale din amvon, dublată de necesitatea comunicării prin diferite alte mijloace. Vechile Epistole, ca mijloace de propovăduire, sunt astăzi continuate de televiziune, de presa audio și de cea scrisă, însă toate acestea au tendința de a fi înglobate de internet, ca mijloc de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
anunța inaugurarea emisiunilor postului de radio "Renașterea", scria: În contextul nou de după 1989, Biserica se găsește în situația și în posibilitatea de a-și lărgi sfera misiunii, concretul acestei posibilități constând în ieșirea cuvântului Evangheliei din biserici, coborârea lui din amvoane și propagarea lui și pe calea undelor". Printre primele cuvinte emise în eter la inaugurarea postului de radio "Renașterea" al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, în anul 1999, au fost și cele rostite de vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Arhiepiscop
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]