1,142 matches
-
protest citit la „Europa Liberă”. Chestiunea victimelor de după 22 decembrie i-a fost adesea imputată lui Ion Iliescu, motiv pentru care acesta ține să dea o explicație: „Multe dintre victimele acelor zile s-au datorat caracterului spontan al mișcării, circulației anarhice a informațiilor și inițiativelor de toate felurile, prost coordonate pe plan operațional” (p. 72) - acestor cauze li s-au adăugat dezinformări intenționate sau nu, situații de panică etc. La acuza că ar fi cerut ajutor militar de la Moscova, Iliescu răspunde
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fost o revoluție! Prin acest demers, Ion Iliescu intenționează să despartă apele și să ia partea leului, lăsându-le înaintemergătorilor (timișorenilor, apoi celor care au ieșit în stradă în 21 decembrie în București și în alte părți) spontaneitatea revoltei stihiale, anarhice, violente, pentru a-și păstra partitura legată de coerența unui program revoluționar. Cu alte cuvinte, a fost revoltă la Timișoara (16-21 decembrie) și în celelalte orașe în 21 decembrie, pentru că nu a existat un program (în acest punct, autorul uită
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pour épater le bourgeois, romanticii literaturii au înțeles să răspundă frontal idealurilor iluministe, stabilind polemic un set de opoziții: originea nobilă față de prezentul decrepit, mitul peren față de creația trecătoare, universul oniric față de realitatea fizică, eroul revoluționar față de filistinul burghez, vizionarismul anarhic față de calmul rațiunii etc. Melancolia precipitată a lui Novalis (1772-1801) sau Lamartine (1790-1869), evaziunile narative în lumea grecească din poetica lui F. Hölderlin (1770-1843) sau Friedrich von Schiller (1759-1805), J. Keats (1795-1821) ori G. de Nerval (1808-1855), recuperarea unor teme
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
îl propun avocații „gândirii slabe”1. Numeroși teoreticieni relativiști au subliniat componenta retorică a intenționalității, exercitată la un nivel antepredicativ al cunoașterii 2. Pe de altă parte, reprezentanții radicali ai acestei școli extremiste plasează apariția fiecărei paradigme științifice în rețeaua anarhică de contingențe istorice 3. Milbank neagă, în acest fel, pretenția de obiectivitate absolută a științelor naturale și sociale. Autopropuse ca modele universale de cunoaștere în perioada de gestație a economiei capitaliste, aceste paradigme epistemologice nu servesc întotdeauna cauza „societății deschise
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se desfășoară într-o complexă „gramatologie”, al cărei scop este legitimarea practicii deconstrucției („echivalentul genealogiei”1 nietzscheene) din perspectiva unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate sensurile sunt „diseminate” inegal și incomplet, prin forța hazardului. Distribuit dialectic, actul de semnificare al inteligenței lingvistice nu poate ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
confruntarea oamenilor cu formele istorice ale răului. Realismul adaptării la exigențele „războielor culturale” - văzute și nevăzute - a fost dintotdeauna un punct de întâlnire între imperium și sacerdotium. Părinții Bisericii - spre deosebire de quakeri sau menoniți, mai târziu - n-au contestat „pentru sublimul anarhic” (Gillian Rose) ideea suveranității statale 1. Tradiția a citit în celebrul îndemn al lui Iisus („dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) o cenzură a tentației puterii absolutiste. Regele sau împăratul nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
au fost capabili să prevadă schimbările în relațiile internaționale, se impunea cu necesitate o nouă atitudine în politica mondială contemporană, depășindu-se aceste două concepții. Mai precis, trebuia să se abandoneze efectele științelor pozitiviste care nu ofereau soluții la mișcările anarhice și la interesele divergente ale actorilor, cât și consecințele epistemologiei post-pozitiviste, în cadrul căreia teoria neorealistă a dus la stagnarea evoluțiilor în realitatea internațională, prevalând configurația bipolară a raporturilor de putere între fosta U.R.S.S. și S.U.A. Noul program de cercetare
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
natură constructivistă este realizată de Alexander Wendt și prin studierea conceptului de anarhie, în articolul său, Anarchy Is What States Make of It, din lucrarea sa Social Theory of International Politics. El dezvoltă ideea potrivit căreia nu există o structură anarhică, ci mai multe culturi anarhice, probate de istorie: anarhia hobsiană în care statele sunt inamice; anarhia lockeană în care statele sunt rivale; anarhia kantiană în care statele sunt prietene. Având în vedere originile intereselor naționale, constructiviștii au arătat că acestea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Alexander Wendt și prin studierea conceptului de anarhie, în articolul său, Anarchy Is What States Make of It, din lucrarea sa Social Theory of International Politics. El dezvoltă ideea potrivit căreia nu există o structură anarhică, ci mai multe culturi anarhice, probate de istorie: anarhia hobsiană în care statele sunt inamice; anarhia lockeană în care statele sunt rivale; anarhia kantiană în care statele sunt prietene. Având în vedere originile intereselor naționale, constructiviștii au arătat că acestea provin din reprezentările autorităților statale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
umane și din această perspectivă el se detașează fundamental de lumea contingențelor. Definind puterea și prerogativele acesteia, politica este atât o funcție socială, dacă se raportează la colectivitate, cât și o funcție necesară prin care grupul controlează tendințele centrifuge sau anarhice ale membrilor societății. Latura formală a politicii se concretizează sub forma riguroasă a dreptului, disciplină considerată a fi o expresie concentrată a politicii. Prin drept, ca și prin politică, omul încearcă să reducă incertitudinile despre viitor, iar norma juridică, expresie
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
apariția unor noi polarități de putere, un nou sistem internațional care poate uni sau dezbina. Realiștii clasici au analizat starea comportamentului unui stat ca o construcție din natura înnăscută a omului de a cumula putere pentru a face față mediului anarhic. Neorealiștii consideră supraviețuirea în anarhie numai pe puterea proprie a statului, singurul actor capabil să asigure mijloacele necesare de existență a acestuia. Deja contestată la sfârșitul anilor 1970, această viziune face obiectul unei critici radicale la sfârșitul Războiului rece. În
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
capacităților sale, atunci insecuritatea statului A crește indirect, deoarece el nu este niciodată sigur de faptul că statul A nu are intenții de agresiune. Din această realitate, ambele state se confruntă cu o dilemă, în sensul că într-un mediu anarhic, fiecare stat interpretează propriile sale măsuri ca defensive, iar măsurile celorlalte state sunt considerate ca potențial amenințătoare (ofensive). Statul B, văzând că statul A își crește capacitățile sale militare, atunci el decide să le crească și pe ale sale. Ori
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
România-Bulgaria-Grecia; România-Ungaria-Serbia-Muntenegru; România-Bulgaria-Serbia-Muntenegru. Un rol semnificativ în cadrul securității regionale îl au euroregiunile, astfel: Carpatica; Dunăre-Criș-Mureș-Tisa; Dunărea 21; Giurgiu-Ruse; Dunărea de Sud; Danubius; Dunărea de Jos; Prutul de Sus; Siret-Prut-Nistru; Dunărea Inferioară. După efectele devastatoare ale Primului Război Mondial, s-au observat pericolele anarhice la care se putea expune societatea internațională, dându-se credit ideii că pacea națiunilor poate să fie mai bine menținută printr-o acțiune colectivă a statelor. Conceptul de securitate colectivă se definește ca un proces de acceptare a anumitor angajamente
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și în care statele actori, bazându-se pe forțe proprii, își continuă securitatea lor, în condițiile afectării intereselor naționale. Glaser începe cu definirea cooperării ca un instrument de autoapărare, privită ca o acțiune de asigurare împotriva unor incertitudini din mediul anarhic. Securitatea prin cooperare nu elimină incertitudinea despre prezentul și viitorul partenerilor. Atâta timp cât securitatea unui stat depinde în mod esențial de cooperarea cu alții, certitudinile autarhice ale autoapărării sunt înlocuite cu incertitudinile inerente ale anarhiei, atâta timp cât se acceptă premisele de bază
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
lumii. Dar teoria este ambivalentă cu privire la modul de cooperare între democrații și non-democrații. Războaiele democratice au fost duse împotriva statelor non-democratice, societățile deschise de bunăstare fiind înclinate să dezvolte modele de cooperare cu altele asemănătoare, decât cu alte sisteme politice anarhice și totalitare. Aceasta explică de ce statele democratice acționează împreună prin forță pentru a rezolva tensiunile și conflictele cu non-democrațiile, cum este cazul fostei Iugoslavii, Irak, Afganistan. În plus, transparența, o condiție esențială pentru securitatea prin cooperare, este un atribut al
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
cel mai mult pentru un stat, ceea ce constituie pentru el o miză fundamentală care îi ghidează politica externă. Noțiunea de interes național, definită în termenii puterii, este specifică paradigmei realiste.5 Potrivit realiștilor, relațiile internaționale se caracterizează printr-o structură anarhică (absența autorității internaționale asupra statelor naționale) și prin natura lor conflictuală (recursul la forță ca mijloc de reglare a conflictelor de interese interstatale). Războiul se derulează în acest context de relații, unde statele percep în permanență o stare de insecuritate
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
dezvoltarea relațiilor internaționale. Analizând valoarea de putere a Uniunii Europene, trebuie luate în considerare două aspecte. Pe de o parte, dezvoltarea puterii europene a fost dependentă de evoluția sistemului internațional după încheierea Războiului Rece, manifestându-se, cu precădere, tendințele unipolare, anarhice, multipolare și multilaterale, context în care valorile Uniunii Europene trebuiau să se înscrie în cadrul unei noi ordini internaționale, iar pe de altă parte, puterea reală a U.E. este dată capacitățile materiale, strategice și instituționale ale statelor membre 52. Pentru a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
un tip special de conflict care apelează la violența armată colectivă organizată; el este manifestarea extremă care conduce la un conflict armat. Pentru realiști, natura conflictuală a relațiilor între state în lupta pentru putere (H. Morgenthau), decurge din structura lor anarhică; pentru marxiști, conflictele între statele capitaliste și cele socialiste sunt manifestări ale luptei de clasă (K. Marx); după liberali, conflictele apar ca urmare a lipsei resurselor care conduc pe indivizi la lupta pentru existență. Școala constructivistă respinge premisele deterministe ale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
S.S.N.R., mediul de securitate este caracterizat, în principal, de următoarele tendințe: accelerarea proceselor de globalizare și de integrare regională care conduc la fragmentarea statală; convergența eforturilor privind crearea unei noi arhitecturi de securitate, stabile și predictibile, însoțită de accentuarea tendințelor anarhice în unele regiuni; susținerea eforturilor statelor în menținerea influenței lor în dinamica relațiilor internaționale, în paralel cu multiplicarea formelor și creșterea ponderii intervenției actorilor nestatali în evoluția acestor relații. În această lume dinamică și conflictuală, confruntarea principală are loc între
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
paradigmei postmoderniste ar consta tocmai în această simultaneitate și interferență a lumii „reale” cu lumile posibile și chiar cu cele imposibile. Dacă o asemenea perspectivă nu atrage în mod necesar după sine „domesticirea” sau ordonarea acelui „peisaj ontologic”, pluralist și anarhic, despre care vorbea Brian McHale, ea are totuși meritul de accentua asupra posibilităților practic infinite ale unei lumi (teoretic) „finite”, excluzând ipoteza existenței unei esențe atemporale, situate dincolo de ea. O anumită neîncredere în „transcendența goală” (după formula lui Hugo Friedrich
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
criticulul american nu înțelege pur și simplu textura (după expresia lui Doležel), ci tocmai acea zonă informă în care se întrepătrund diverse modele ontologice. Altfel spus, „ceea ce literatura postmodernă imită, obiectul mimesis-ului în acest caz, este peisajul ontologic, pluralist și anarhic”167, caracteristic pentru etapa actuală, în care realitatea însăși capătă, nu de puține ori, aspectul unei (simple) ficțiuni. 1.9 Câteva feluri de realismtc "1.9 Câteva feluri de realism" Deși până la acest punct nu a fost menționat explicit, conceptul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spaimei” sau doar ale seducției. Termenul de ficțional va fi întrebuințat mai cu seamă pentru a sublinia faptul că o astfel de poezie reușește în ultimă instanță să construiască „lumi” (posibile și imposibile), în consonanță cu „peisajul ontologic, pluralist și anarhic”246 al vremurilor noastre, punând totodată în lumină tensiunea între diversele moduri de a fi (sau între diferitele „modele ontologice”, pentru a împrumuta o altă expresie a lui Brian McHale). Aproape că nu mai este nevoie să adăugăm că, într-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mimesis, reprezentare, transparență și toate celelalte concepte discutate pe larg în paginile anterioare, aduce așadar în atenție și aportul funcției metareprezentaționale în configurarea universurilor inventate. Pe de altă parte, nu este mai puțin adevărat că, în peisajul ontologic, pluralist și anarhic al ultimelor decenii, frontierele dintre „lumea scrisă” și „lumea nescrisă” (pentru a împrumuta o formulă inspirată a lui Italo Calvino) nu se mai înfățișează ca bariere de netrecut, ci devin instabile și oscilante, tinzând chiar să dispară. În aceste condiții
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lui: cea erotică. Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndelungat efort de cizelare a versului. Alexandrescu este cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea și mijloacele de expresie de la 1840. Heliade gîndea În același sens, Însă poezia lui anarhică, inventivă, limbajul lui nebunesc Îl contrazic. Autorul Satirelor și Epistolelor este consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]