2,204 matches
-
trup abonat din câte se vede la faptul divers: în timpul ocupației germane a orașului Bordeaux, sarcofagul a servit drept cutie de scrisori pentru o rețea a Rezistenței. Nu se știe ce ar fi gândit Montaigne despre asemenea atenții: pe La Boătie anecdota l-ar fi amuzat cu siguranță. De atunci nici bune nici rele, nimic altceva în afara indiferenței trecătorilor care se opresc în fața exponatelor muzeului fără a băga în seamă mormântul unuia dintre cei mai mari filosofi din întreaga istorie. 47. Soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
însoțit pe Alexandru în expediția de cucerire a Asiei, și el i-a întâlnit - dar cine va scrie într-o zi istoria acestor filosofi necunoscuți? - pe gimnosofiștii indieni, de la care a luat unele lecții. în rest, în afară de două sau trei anecdote, nu s-a păstrat nimic. Anaxarh Preafericitul a dus cu el în mormânt își acesta necunoscut) secretele unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
indieni, de la care a luat unele lecții. în rest, în afară de două sau trei anecdote, nu s-a păstrat nimic. Anaxarh Preafericitul a dus cu el în mormânt își acesta necunoscut) secretele unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă un om care nu se lasă ușor păcălit și preferă, ca și Diogene, libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie limba, el și-o mușcă cu dinții și-i scuipă în obraz o bucățică. Chiar dacă aceeași anecdotă i se mai atribuie și lui Zenon din Elea, să reținem că istorioara face din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate și care, liber
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
însă probele activității lui hedoniste lipsesc. Supranumele presupune aparent redactarea unui tratat asupra subiectului, niște afirmații sau vorbe de duh în acest sens ori măcar niște replici schimbate pe acest subiect cu niște comparși, însă nimic nu e sigur. O anecdotă lasă totuși să se întrevadă schița unui răspuns și ne permite să presupunem că acest om, care transformă lumea într-un vast teatru produs de vise și de nebunie, situa fericirea - sau bucuria, sau plăcerea - în capacitatea de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de erori care îi canibalizează adevărata identitate; Diogene și Aristip suferă de excesul invers: lipsa de documente în măsură să le restaureze adevăratul chip și să restituie formidabila energie a discursului lor. -3Parfumat în agora. Credincios principiului meu potrivit căruia anecdota constituie calea regală care duce la epicentrul unei gândiri, aș vrea să revin asupra parfumului nu chiar așa de nevinovat al cirenaicului. Pentru că foarte adesea i se întoarce spatele lui Aristip filosoful pe motivul acestui gen de istorioară luată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
permită judecarea obiectivă. în schimb, dacă decodăm sensul, semnificația, mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de comentarii critice. Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
figura alături de filosofii certificați de doctori și de păzitorii templului ca fiind în regulă. în loc de asta, mici socratici, ei mucegăiesc în subsolul istoriei ideilor, unde trebuie să-i căutăm și să-i găsim pentru a-i scoate la lumină. Ansamblul anecdotelor referitoare la Aristip din Cirene are aceeași semnificație: ele constituie o formidabilă mașină de război antiplatoniciană. într-un spirit ludic și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scoate la lumină. Ansamblul anecdotelor referitoare la Aristip din Cirene are aceeași semnificație: ele constituie o formidabilă mașină de război antiplatoniciană. într-un spirit ludic și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. în plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus de oameni în stare să le citească
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de oameni în stare să le citească obligă la exerciții care permit memorarea unei cantități considerabile de informații. în acea epocă, stăpânind acele tehnici acum pierdute, unii știau pe de rost toate versurile lui Homer. Lansez aici ipoteza că aceste anecdote, pe care nu mai știm să le interpretăm, aveau aceleași funcții ca unele exerciții mnemotehnice contemporane. Platon a optat pentru dialog, care se lasă decodat mai ușor de către contemporani; Aristip a ales teatralizarea teoriilor sale, deși a scris și el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați echivalează cu arderea lui pe rug, așa cum dorea Platon să procedeze cu operele lui Democrit. Platonismul se prezintă astfel ca un antihedonism marcat. Vom citi așadar anecdotele, toate anecdotele, nu atât în sensul lor frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia voi reveni. în teatrul cirenaic îl întâlnim așadar pe Aristip luându
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați echivalează cu arderea lui pe rug, așa cum dorea Platon să procedeze cu operele lui Democrit. Platonismul se prezintă astfel ca un antihedonism marcat. Vom citi așadar anecdotele, toate anecdotele, nu atât în sensul lor frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia voi reveni. în teatrul cirenaic îl întâlnim așadar pe Aristip luându-se la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
două stări constrângătoare, care îngrădesc libertatea și fac imposibilă o reală autonomie. A trebui să cerșești echivalează cu a avea mereu grija bunurilor tale: viața e prea scurtă ca să pierdem timpul cu niște activități de care ne putem lipsi. Câteva anecdote ni-l arată pe Aristip pe puntea unui vas în momentul în care se anunță furtuna: el își aruncă banii peste bord, spre marea supărare a spectatorilor care asistă la această scene contrară bunului-simț! Este oare gestul unui om cupid
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai importantă a timpului nostru. Nici călugăr benedictin, nici libertin depravat, ci filosof radios și solar: adică om liber, în stare să se bucure de un moment fericit dacă acesta nu va trebui plătit cu cine știe ce necaz viitor. învățăturile câtorva anecdote: Aristip iese dintr-un bordel și, când cineva îl dojenește pentru că a intrat acolo, el răspunde că problema nu constă în a intra, ci în a nu ști să ieși; altuia, care-i reproșează că s-a dus la niște
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
difuzare, puterea lui, ocazia pentru transportul forțelor. Inventând plăcerea, el formulează o idee definitivă și de nedepășit. -10Cirenaicii există oare? Tradiția ce guvernează scrierea istoriei filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o serie de nume, de opere, de fragmente, reputații, anecdote și teze extrem de contradictorii. Astfel încât ne întrebăm - aceasta este ipoteza mea - dacă termenul nu servește mai degrabă la a-i pune laolaltă în mod artificial pe niște indivizi ce au ca unic punct comun faptul că s-au născut la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL PATRULEA PLĂCEREA DORINȚEI îMPLINITE
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
te bucura de plăcerea filosofilor” Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt de-a valma gratificați cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția între cele două școli pare adesea arbitrară, schematică, mai aptă să faciliteze plasarea unei gândiri vii într-o căsuță dintr-un tabel decât să ne informeze cinstit asupra savorii și a arabescurilor sale. Doxografia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unii vor afirma că nici conceptul de câine nu latră. Căci, într-o lume a ideilor pure, viața lipsește atunci când triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au un sens, iar povestea cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic, în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota, în esență? Că nu-ți poți afla fericirea urmând calea trasată de nomos, că trebuie să urmezi îndemnurile naturale și să-ți asumi apoi singurătatea efortului filosofic, care te condamnă la privirile dezaprobatoare ale celor mulți, incapabili să înțeleagă de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul de carne de om! Anecdota ar putea să treacă: onanist și petoman, filosoful ar adăuga ușor canibalismul la lista talentelor sale, numai că justificarea ridică niște probleme... Pentru că Diogene afirmă în aceste câteva rânduri un materialism prost văzut în tradiția filosofică: el susține principiul, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fost convins de talentul lui Eudoxiu atunci când, întors din călătoria sa în Egipt, acesta i-a dat o lecție - de geometrie, dar și o lecție umană - învățându-l cum să repartizeze în semicerc o adunare la un banchet. Detaliile anecdotei nu ne-au parvenit, dar n-avem nicio îndoială că iscusitul filosof l-a rănit în amorul propriu pe gânditorul instalat în superbia sa, înainte de a-i deveni un aliat mai util ca prieten decât ca adversar sau dușman. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]