950 matches
-
viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
tristețe, el suferă de „excitație maniacă”; iar „deraierea” lui e prevestită de unele comportări ciudate. Va sfârși ca un „strigoi”, într-un ospiciu, modelând din zăpadă - simbol lejer - o statuie. Detaliile morbide abat romanul în sfera patologiei, speculată într-o anecdotică insistentă, ce dă în vileag lecturile predilecte ale prozatorului. Tentat de analiza psihologică, el nu-și reprimă deloc, în pasajele descriptive, gustul pentru metafora susceptibilă să împânzească liric o narațiune care, urmând acest făgaș, se diluează treptat. SCRIERI: Al treilea
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 ș.u.), s-a bucurat și de o tălmăcire maghiară etc. Fără dimensiunea unei autentice „rupturi”, B. e atras, în următoarele
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu pronunțat iz anecdotic, și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
celor din I. Creangă, se sprijină pe folclor. Vorba de spirit și șarja grotescă, agrementată cu proverbe și expresii populare, asociațiile paradoxale și reducerea la absurd constituie arsenalul de modalități preferate. Un accent stăruitor, uneori prea ostentativ, cade pe latura anecdotică (caricaturală) a lucrurilor și pe umorul de situație. Partea cea mai durabilă a scrisului lui C. sunt parodiile, unde autorul își demonstrează talentul de a „imita” cu fidelitate modul poetic al unor autori (A. Lupan, N. Costenco, Em. Bucov, P.
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
are în centru un personaj care, asemeni lui Werther, de pildă, este un gen proxim, o paradigmă pe care literatura o propune vieții, nu invers. Fascinația echivocă a personajului este întreținută de jocul lecturilor concurente pe care le stimulează: cea anecdotică, cea simbolică și cea livrescă. Li se adaugă tensiunea calculată a relației dintre personaj și cel pe care C. îl numește echivoc Biograful (spre a se înscrie pe sine în propriul scenariu fictiv). O interpretare interesantă a cărții, aparținând lui
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
la stilul meu de argumentare. Femeile au tendința de a zâmbi la interlocutorul lor mai mult decât bărbații. Femeile se opresc și caută semne de Încuviințare Înainte de a continua. Bărbații privesc undeva, la o distanță medie, și perorează. Femeile preferă anecdoticul, bărbații deductivul. Era imposibil să fii În domeniul de lucru al doctorului Luce și să nu cazi În asemenea stereotipuri. Le cunoștea limitele. Dar erau folositoare din punct de vedere clinic. Când nu mi se puneau Întrebări despre viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pildă, în „Hai să facem un spectacol!” unde, sesizând împlinirea afectivă totală a copiilor în jocul lor cu păpușile, notează: „Mai trist e că atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi, Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente”. Anecdotică și amuzantă este schița „O întâmplare cu tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea neadevărului nu poate avea decât de pierdut. Suferind de pe urma unei altercații cu un coleg de la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că planta ar avea efecte asupra libidoului, performanței sau rezistenței. Dar, Îmboldit de Letterman, a divulgat faptul că mai mulți oameni, dovedind mult curaj, s-au supus, În numele științei, unor experimente, timp de două luni. „Constatările empirice“ erau mai degrabă anecdotice, nici pe departe științifice; totuși, s-a sugerat - nu s-a dovedit - cum că cei care consumă planta susțin „o activitate orientată spre reproducere“ intensă timp de câteva zile și, cel mai interesant, că planta era la fel de eficientă pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
convenție naratologică, mă întreb câți dintre scriitorii contemporani își mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant, sfîșietor și nu rareori ironic, uman până-n măduva oaselor, pare, în peisajul actual, o vioară într-un cor de schelălăieli.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ci acei scriitori care au falsificat-o. Desigur (și asta am mai spus-o cu altă ocazie) e foarte adevărat că sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
caut, citesc cărți interzise, nu ca alții. Ce, nu ți se pare adevărată teoria mea? - Chiar de n-ar fi, ar putea să fie. Eu știam altă anecdotă... - Dar nu-i anecdotă! Adevărul istoric! - Bine: eu știam alt adevăr istoric anecdotic În legătură cu Moldova la 1812... - S-auzim... - Ai noștri, Moldovenii, protestează, cer explicații, Rușii vin cu exemplul... Ei nu-s În stare să explice direct, fără să recurgă la o parabolă, la o „istorie” (de asta sunt ei mari romancieri, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
desfășoară acum cercetări susținute, pentru a-i da de urmă atât acestuia, cât și autorilor faptelor ieșite din comun, de lezare a integrității și a vieții unor numeroase persoane, furt, profanare de morminte și distrugere calificată. Ca o chestiune diversă, anecdotică, voi mai aminti și că, la o săptămână după ultimul cutremur, a murit de septicemie galopantă bătrâna și bogata Domnișoară R., care locuia de mai multă vreme singură. Gurile-rele insinuau că practica goetia... Basme! Hoitul său umflat, a fost descoperit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tot copilul meu este” ; în el s-a investit dorință pură și trebuie să fie pe măsura ei. Mai departe, dorit și planificat în detaliu, copilul va fi nu doar ocrotit, ci și venerat, respectat ca „individ” încă de la naștere. Anecdotic, dar simptomatic, această schimbare se exprimă, printre altele, prin anunțurile de naștere sau de botez scrise în numele bebelușului însuși sau prin camerele individuale care îi sînt dedicate încă de la naștere pentru a-i respecta intimitatea de individ în deplinătatea condițiilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era pur și simplu realist. Și, mai presus de toate, era un documentar, adică acel gen de lecție de alfabetizare în aptitudinea de a citi realitatea, de care societatea română are atît de multă nevoie. Morala fabulei trece mult dincolo de anecdotică. Iată deci doi jurnaliști și două moduri de abordare a realității. Pe de o parte, analize realiste, operînd cu fapte sociale și constituind premise ale cunoașterii realității ; pe de altă parte, sinteze fictive, operînd cu credințe culturale și exprimînd concluzii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
faimos diletant autor al câtorva studii despre etrusca disciplina. În mai puțin de o săptămână izbutise să reconstituie perimetrul bătut de ploaie și interpreta acum simbolismul spațiului unde căzuse trăsnetul. - Dar anchetele și cercetările acestea n-au decât o valoare anecdotică, continuase Profesorul. Singurul lucru grav este decizia doctorului Rudolf de a începe experiențele de electrocutare îndată ce vor completa dosarul prin câteva convorbiri cu dumneata. - Dar ce le-aș putea spune mai mult? întrebă. - Asta n-o știe nimeni. Poate că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschis În Balcani și o rupere a pactului de neagresiune semnat cu Rusia sînt ultimul lucru pe care Hitler și-l dorește. Stalin l-a citit și și-a făcut jocul. Poate că e loc și de o mică digresiune anecdotică doar aparent frivolă, care ne arată cum funcționează ironia istorică și care e adîncimea actelor de conștiință ale acestor personaje istorice providențiale: Molotov e portretizat copios de Churchill În memorii - omul-robot, unealta perfectă; nu e foarte clar dacă o asemenea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
este făcută din interacțiuni și din multiple încrucișări. Fiecare cu propria sa validitate și eficacitate. Fiecare cu o semnificație specifică. Fiecare fiind un simbol pe care trebuie să-l învățăm ca atare, și nu ca un simplu joc de coincidențe anecdotice. Estetica barocă este, de fapt, acceptarea tuturor specificităților și a tuturor particularismelor. Astfel, de exemplu, când O. Paz analizează ambianța în care trăia Sor Juana Inès de la Cruz, el arată cum se respira natural în "lumea ciudățeniei", și asta pentru că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că arată cum jurnaliștii, magistrații, polițiștii, politicienii, protagoniști raționali ai unei ordini sociale de asemenea raționale, se vor lăsa influențați de afecte ce reînvie figuri arhetipale cu nimic mai prejos de poveștile și legendele de altădată. Acest lucru poate părea anecdotic. Dar anecdota este semnificativă prin aceea că amintește că legătura socială nu se mai structurează plecând de la idolii ideologici, ci mai degrabă de la figurile carnale care sunt, ca tot atâtea reminiscențe platoniciene, expresiile instinctelor sociale. Este ceea ce trebuie luat în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu o alăturare destul de elastică, s-a numit ficțiune autobiografică. Lucrurile intră în matca firescului într-o narațiune care, deși pare fragmentară, caleidoscopic răspândită cum este în mai multe fațete recompunând același cosmos în care se integrează eul mărturisitor al anecdoticii, capătă consistența unui tot unitar tocmai grație empatiei pe care o generează, empatia față de o lume uitată, prăfuită, iubită de unii și condamnată de alții din pricina lipsei sale de reacție la insuportabila presiune a istoriei. Este vorba, ca să fim mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
izolați prin munca lor. • Ultima trăsătură specifică experienței supraviețuitorului este "lupta pentru sens". Încercarea de a reinstaura logica unui univers moral prin campanii de strângere de fonduri, acțiuni de binefacere, informare în media etc. În concluzie, Gabriel sugerează, prin experiențele anecdotice ale observațiilor longitudinale că terapeuții care asistă la moartea pacienților avuți în grijă manifestă multe dintre simptomele stresului traumatic observat la supraviețuitorii direcți ai traumei. Cercetătoarea adună simptomatologia descrisă sub numele de traumatism vicariant. Constatările sale sunt revelatoare pentru studiul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
din cap către cineva aflat la o depărtare de jumătate de continent. — Ce nu le-a plăcut ălora de la Kirkus? La celălalt capăt urmă un nou moment de tăcere. Cavanaugh, nuanțând. — Ceva cum că studiile de caz ar fi prea anecdotice. Prea multă filosofie și prea puține urmăriri cu mașina. Cred că au folosit cuvântul pompos. Pompos în ce sens? — Știi, Gerald, eu nu mi-aș bate capul cu chestia asta. Acum nimeni nu te mai poate descoperi. Ai devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
proiectul la care tocmai lucra în laborator avea legătură cu influența emisferei stângi asupra sistemelor de credințe și asupra modificării amintirilor în sprijinul acestora. Dar tot ceea ce aflase de la suferindul de Capgras din Nebraska era în cel mai bun caz anecdotic. Se întorsese de câteva zile la Stony Brook, când începu să vadă în călătoria lui un ultim studiu dintr-o lungă serie care avea de-acum să lase locul unor cercetări mai sistematice, mai solide. Și totuși ceva din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai dărâmătoare decât îi dăduse de-nțeles Jess. Stimulată de imagistica medicală și de noile tehnologii experimentale moleculare, cercetarea neurologică a făcut progrese fenomenale în ultimii câțiva ani; nu același lucru se poate spune despre abordarea din ce în ce mai subțire și mai anecdotică a lui Gerald Weber. Se întoarce și de data asta cu poveștile lui bine cunoscute, puțin caricaturale, ascunzându-se după o pledoarie total previzibilă, dar irefutabilă, pentru toleranța la diferitele tulburări psihice, chiar dacă poveștile lui se află la granița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
învățase ceva despre specia umană după o viață de studiu, învățase că oamenii umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]