976 matches
-
bârna din propriul ochi, Iacob arată cu degetul spre alții: „...atât tineretul național liberal cât și cel național țărănesc (opoziție și bloc), nu sunt organizați”. Aruncând privirea roată peste tot spectrul politic local, acesta a mai notat următoarele, spre sfârșitul anemicului și descurajantului „raport”: „...colaborarea cu tineretul C.D.E. (consiliul democratic evreiesc, n.n.) și plugăresc, deși s’ar fi putut duce, totuși nu s’a făcut decât într’o foarte mică măsură, întrucât aceste organizații n’au colective de muncă”. Parcă ceva
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care ne aflăm (Th. Mann). Lipsa recunoștinței rămâne condamnabilă indiferent de interpretări, de relațiile dintre binefăcător și miluit, intenții etc. "Urăsc în om ingratitudinea mai mult decât minciuna, trufia, pălăvrăgeala, beția sau orice alt viciu a cărui putreziciune sălășluiește în anemicul nostru sânge" (Shakespeare). Numeroase exemple pot fi date în legătură cu acest minunat crez care ar trebui să fie recunoștința totdeauna, dar care se manifestă divers, de la înălțător la sacrilegiu. Platon (Aristocles) s-a născut în anul morții lui Pericle (429). Era
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
trei ani în lumea fantasmelor. A debutat ca poet, în „Jurnalul” (1895), cu versuri simboliste (Cântec de toamnă) aflate sub zodia citadinismului și a evadării. Aglomerarea citadină îl neurastenizează pe poet, care vede, „prin ceață”, „copaci goi” luminați de felinare anemice. Câte o fată veștejită cântă la clavir, iar poetul o admiră cum stă așezată pe o bancă într-un parc. Percepe lumea impresionist, culorile sunt impure, amestecate, de regulă luate de pe marginea paletei. El era, la 1895-1900, un prebacovian, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
ntă tendința de a de ține mai multe proprietăți decât pot fi ocupate . Î n 2005, 40 % din casele cumpărate nu funcționau ca reședințe permanente, ci ca investiții sau case de vacanță. Cum creșterea veniturilor medi i r eale era anemică, în anii 2000, creditorii și au pus ingeniozitatea la încercare, pentru a fa ce locuințele să pară convenabile. Cele mai populare instrumente pe care le-au folosit erau creditele ipotecare cu rate variabile, cu ofe rte speciale având ratele inițiale
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a avut parte însă de o primire de-a dreptul entuziastă. Totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
farsă, bine regizată, care se putea termina cu o lingură aruncată în capul lui. Și-a permis această regie după ce devenisem amici nedespărțiți. Cunoștea franceza și încerca să priceapă puțin din ceea ce scrisesem eu prin cărți. Îmi cerea lămuriri la anemicele sale bîjbîieli în românește, dornic să înțeleagă măcar puțin despre ce este vorba. Farsa lui Sikorski și a nevestei sale nu ne-a plăcut și a trebuit să luăm, și eu și soția, calmante la final. Glumă, glumă, dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o privire din acelea și vorbește puțin gîfîit și rar. Dar noi... cînd ne... mai vedem? Capitolul III O promenadă prin adevăr cu iz de fantezie Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o,u,ă,î!! Se întîmpla atunci ca jivina să se oprească puțin și apoi iar își vedea de treabă, adică mă speria, dar mai puțin. Izbeam cu ghioaga în trunchiuri de copac, dar zgomotul pe care îl produceam era anemic rău și efectul asupra jivinei era nul. Atunci făceam o ocolire plină de respect și înaintam hotărît spre destinație ca Ana meșterului Manole. Din alt unghi remarcam uneori că foșconitorul era un cerb uriaș și singuratic și atunci inima se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru prima oară, acasă la Raluca. Doreau să pună totul la cale în vederea unei uniri în simțuri și cuget. În seara aceea, tînărul amorezat cobora o uliță care n-avea decît lumina generată mai mult de Calea Lactee. Cîte un bec anemic mai amintea, din loc în loc, că pe acolo te afli în capitala Moldovei. Tineri fără treabă stăteau la vorbă pînă noaptea tîrziu în stradă și învățau cum să fie derbedei, cum să bată pe cineva și, mai ales, cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lansat la apă cu cîntece și piepturi bombate de mîndrie. La o tribună luxoasă era prezent și Regele cu familia. Maiestuos, monstrul a înaintat vreo două sute de metri, apoi un vînticel l-a înclinat puțin și o pală de vînt anemică l-a răsturnat pe o parte. În cîteva clipe, fala Suediei s-a scufundat, luînd cu ea vreo treizeci de suflete. Un inginer a schimbat destinul unui popor. Un proiect prost făcut a transformat Suedia într-o țară înțeleaptă. Suedezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei. O mahala tipic sud-americană, cu străzi desfundate și prăfoase, cu trotuare care n-au fost niciodată asfaltate. O bordură abia perceptibilă, cu locuri dese de întreruperi, schița anemic o delimitare între carosabil și zona pietonală. Totuși, atît rarele mașini de epocă ce colindau pe acolo, cît și pietonii, se înțelegeau paradoxal de bine. În fond, aveau aceeași viteză și participanții la micul trafic din zonă nu se stînjeneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era incomparabil mai mare, îmi spune un turist. Eu înclin să cred că are dreptate și consider că ieșenii îmi rămîn datori că i-am scăpat. Plaja Tarará Mașina se lansează pe Quinta, arteră vitală a Havanei, într-o competiție anemică, cu mașini parcă recent scoase de la naftalină. Imensa Volgă din față își tîrîie greoi oasele bătrîne și scoate un fum negru, înecăcios, ca într-o acțiune de camuflaj bine studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine bătrîne, care încă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
piesă din acest ansamblu, cioplit dintr-o singură bucată de spațiu și timp. În fundal se vedea biserica San Francisco, vechile antrepozite ale portului comercial din La Habana, o piațetă pietruită care scotea flăcări din pietrele încinse. Turiștii se mișcau anemic sub un soare în plină forță. Din sticle sorbeau prețiosul lichid, apa, și, cu economie, oamenii se udau pe față, pe cap, pe unde puteau. Umiditatea îți făcea trupul lipicios, dornic de un duș rece. Doi bătrînei, periculos de congestionați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o mortalitate relativ ridicată de 16,30‰ (2003). Să lăsăm deoparte acest caz în aparență foarte deosebit. În rest, conjuncția unei natalități puternic scăzute și a unei mortalități în scădere ușoară nu putea duce decât la o creștere naturală deosebit de anemică. Tabelul 12 de mai jos arată cum Rusia și noile țări membre ale Uniunii Europene sunt în regresie naturală și că în alte părți ratele de creștere naturală sunt foarte slabe, cuprinse între 1 și 6 la mie, în 2003
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
respiram mai ușor, iar plămânii puteau aduce mai lesne oxigenul atât de necesar circuitului sanguin. Cum te simți, Titi? Vă mulțumesc; mult mai bine! Această operațiune, de suspendare a sarcinii ce apăsa asupra corpului meu, se repeta ori de câte ori forțele mele anemice tindeau să coboare la cota zero. Nu de puține ori mă împiedicam și cădeam; nu prea dureros, dar în mod sigur foarte caraghios, jenant și neplăcut. Pământul era un cernoziom gras, bun, productiv iar murii beneficiau de toate îngrășămintele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit anemic de vreo câteva ori stimulat de curenții de aer circulând prin horn, apoi a devenit cenușă. Își făcuse pe deplin datoria și acum se retrăgea spre odihnă perpetuă în cimitirul celulelor moarte. Mircea însă, consecvent cu sine însuși, neluând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o privire să vedem ce putem face. Da, mama, acum plec. Ia lampa, Mircea, și fii atent cum mergi. Lică, ajută-l! Frații mei au plecat. Am rămas cu mama în camera al cărei întuneric dens era străbătut firav de anemica pâlpâire a unei lumânări muribunde. Ce mai așteptam? De la cine? Ne aflam ca într-un iglu uriaș al eschimoșilor inuiți complet acoperiți de zăpadă, însă rupți de posibilitatea comunicării cu exteriorul. Frații mei s-au întors. Ei, ce spuneți, copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în mine se dărâmă Se-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă." (Al. Philippide) 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului După nouă zile de viscol, timp în care am suferit privațiuni de tot felul, corpurile noastre erau palide, anemice, străvezii. Doar încrederea totală în Dumnezeu, rugăciunile zilnice sub îndrumarea permanentă a mamei, precum și dorința de a supraviețui ne-au ajutat să depășim această perioadă grea din viața noastră. Ne uitam unii la alții și nu ne venea să credem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
persecuți? Pentru ce suportăm privațiuni de tot felul? Cu ce am păcătuit? Tu vezi cum trăim?? Lampa cu petrol numărul 8 intrase demult în șomaj tehnic din cauza lipsei de carburanți. Întunericul deplin, vâscos, palpabil, material era abia-abia străpuns de puterea anemică a unei lumânări sfrijite care, pâlpâind agonic, reușea cu mare dificultate să spargă masa de întuneric ce ne înghițise literalmente. Pentru a ne deplasa în spațiul intim unde însuși regele merge pe jos, ne cuplam doi câte doi pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce păcat vă faceți, doamnă! Mare păcat! Credeți că ei n-ar mânca niște mămăliguță cu cartofi prăjiți, un borș de fasole ori o mămăliguță cu friptură? Priviți! Priviți, doamnă, cu atenție la copiii mei! Vedeți ce slabi, cât de anemici și de prăpădiți sunt? Cum să-i ajut? Mi-aș da și inima pentru ei. Vedeți ce hăinuțe sărăcăcioase și subțiri au? Asta-i îmbrăcămintea lor și de vară, și de iarnă. Cum nu i-aș îmbrăca în haine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Normal, fără prejudecăți, fără bârfa, de parcă am fi în Place Pigalle. Ne-am civilizat corespunzător aspirațiilor guvernamentale. * Orașul este "amestecat". Magazine luminate ostentativ cu vitrine de cristal și uși moderne, alături de altele, rămase, încă în urmă, luminate palid, cu becuri anemice, care sunt identice cu prăvăliile copilăriei mele, unde se vindeau, vorba lui Topârceanu, fitil de lampă și covrigi. Prăvăliile copilăriei mele erau totuși, pentru mine, niște locuri fermecătoare. Când deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Pierre Vara 1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur și se rușinează, când ezită, când se ascunde, dezmățul e o rușine și o infamie. și atunci când altceva din tine suferă din pricina dezmățului din tine, trebuie să alegi între acest altceva și dezmăț. Să fie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și În papuci de casă, precum Viața Românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieață Nouă, pe cât de anemică, pe atât de mofturoasă și de exigentă; talente larvare sau minore, desigur, și prea de capul lor, dar, ceea ce interesa și interesează mereu și mai Întâi de toate, tineri, tineri intrați buzna pe ușa larg deschisă a Noii Reviste Române
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se refuzau - și nu chiar din pudoare sau din cochetărie, ci dându-și seama de paupera lor fiziologie - atingerilor noastre lu mești, uimite, pe bună dreptate, că cineva ar putea râvni la un trup ca al lor, cu atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor nesigură și paradoxală pe lungi picioare sche letice abia articulate și gata să se disloce din ligamentele lor cu șuruburile prea slăbite, cum și Întreaga lor construcție fizică, ipotetică și abia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]