715 matches
-
Bibliei existente în acea vreme. . Cornilescu a tradus mai întâi Noul Testament, care a văzut lumina tiparului în 1920. O primă informație despre tipărirea acestei ediții se află într-o scrisoare din 14 mai 1920, trimisă de John Howard Adeney (capelan anglican la București) către Robert Kilgour, unul dintre editorii Societății Biblice Britanice: „Cornilescu, ajutat de niște prieteni din Elveția ai dlui Broadbent (Dl. Berney) va începe săptămâna viitoare tipărirea unei prime ediții a NT tradus de el.” Vestea tipăririi acestei versiuni
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
precisă la care s-a încheiat tipărirea Bibliei 1921, dar ea trebuie să fi avut loc în prima parte a anului, dat fiind că într-o scrisoare din 22 august 1921, Robert Kilgour îi comunica lui John Howard Adeney (capelan anglican din București) că Societatea Biblică are deja un exemplar în bibliotecă și că ar mai fi nevoie de încă trei. Biblia Cornilescu 1921 reia fără modificări textul NT 1920. Analiza comparată a Bibliei Cornilescu 1921 și a versiunii Segond confirmă
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
este similară în credință și practică ori, dacă nu, în cazul în care persoana a fost botezată (iarăși, în general prin scufundare) ulterior convertirii. Unii autori sugerează că botezul adulților combină două ritualuri din bisericile liturgice (Biserica Catolică, Ortodoxă și Anglicană): confirmarea și botezul copiilor. Într-o biserică liturgică, se susține de obicei că botezul (copiilor) este un ritual de inițiere, ceea ce este și un botez al adulților. Botezul copiilor diferă de botezul adulților prin faptul că botezatul nu face pentru
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
arhiepiscop de Canterbury în timpul domniilor regilor Angliei Henric al VIII-lea și Eduard al VI-lea. Lui se pare că i se datorează scrierea și compilarea primelor două Cărți de rugăciune comună, care au stabilit structura de bază a liturghiei anglicane pentru secole și au influențat limba engleză prin expresiile și citatele din ele. El a fost unul din primii martiri anglicani, ars pe rug în 1556 pentru erezie. Este comemorat de Biserica Anglicană pe 21 martie. Cranmer s-a născut
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
se datorează scrierea și compilarea primelor două Cărți de rugăciune comună, care au stabilit structura de bază a liturghiei anglicane pentru secole și au influențat limba engleză prin expresiile și citatele din ele. El a fost unul din primii martiri anglicani, ars pe rug în 1556 pentru erezie. Este comemorat de Biserica Anglicană pe 21 martie. Cranmer s-a născut în 1489 în Aslacton, acum Aslockton, lângă Nottingham. Părinții săi, Thomas și Agnes (Hatfield) Cranmer, proveneau din partea de jos a nobilimii
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
au stabilit structura de bază a liturghiei anglicane pentru secole și au influențat limba engleză prin expresiile și citatele din ele. El a fost unul din primii martiri anglicani, ars pe rug în 1556 pentru erezie. Este comemorat de Biserica Anglicană pe 21 martie. Cranmer s-a născut în 1489 în Aslacton, acum Aslockton, lângă Nottingham. Părinții săi, Thomas și Agnes (Hatfield) Cranmer, proveneau din partea de jos a nobilimii și posedau, la moarte, doar atât pământ și avere cât să-și
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
târziu a descris-o ca "vesele întruniri". Îngrijorat de nevoia de predicare elocventă și de lipsa unor clerici educați, a compilat și scris prima "Carte de omilii", la fel ca și Cele patruzeci și două de articole care rezumă doctrina anglicană. Acestea, în general, au condus Biserica Angliei într-o direcție mai protestantă. Cele treizeci și nouă de articole, bazate pe cele patruzeci și două și adoptat în timpul domniei Elisabetei I, sunt încă recunoscute ca parte a tradiției anglicane pe care clericii
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
care rezumă doctrina anglicană. Acestea, în general, au condus Biserica Angliei într-o direcție mai protestantă. Cele treizeci și nouă de articole, bazate pe cele patruzeci și două și adoptat în timpul domniei Elisabetei I, sunt încă recunoscute ca parte a tradiției anglicane pe care clericii din unele Biserici naționale din Comunitatea anglicană jură să o susțină. Eduard al VI-lea a murit în 1553, fiind urmat la tron de sora sa vitregă, Maria I. Maria era fiica primei soții a lui Henric
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
într-o direcție mai protestantă. Cele treizeci și nouă de articole, bazate pe cele patruzeci și două și adoptat în timpul domniei Elisabetei I, sunt încă recunoscute ca parte a tradiției anglicane pe care clericii din unele Biserici naționale din Comunitatea anglicană jură să o susțină. Eduard al VI-lea a murit în 1553, fiind urmat la tron de sora sa vitregă, Maria I. Maria era fiica primei soții a lui Henric, Caterina de Aragon, o prințesă spaniolă, și fusese crescută în
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
secolul al IV-lea. În partea din spate a castelului sunt ruinele unei mici biserici Creștine iar în fortareață se află un mic turn din care un lanț poate fi activat pentru a bloca accesul oricăror inamici în interiorul cetății. Biserica Anglicană a Sf. Andrei se află în spatele castelului aproape de stația de autobuz și este deschisă tot timpul anului. Mănăstirea Bellapais (numele provine din Limba Franceză "abbaye de la paix" care înseamnă Mănăstirea Păcii) se află în satul aflat sub ocupația turcilor, Bellapais
Kyrenia () [Corola-website/Science/303841_a_305170]
-
Angliei personalități puternice, autoritare care au împins monarhia spre o politică absolutistă: Henric al VII-lea (1485-1509), Henric al VIII-lea (1509-1547), Elisabeta I (1558-1603). Relațiile cu papalitatea au fost rupte și Henric al VIII-lea a devenit șeful bisericii anglicane (1534). Epoca Elisabetană a reprezentat cea mai importantă perioadă de înflorire economică, flota engleză înlăturând concurența Spaniei lui Filip al II-lea după distrugerea Invincibilei Armade (1588); cultura a atins cote deosebit de ridicate prin creația lui William Shakespeare, a început
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
câteva ore de la naștere. Anglia, Scoția și Irlanda au fost țările creștine, dar cultul a fost împărțit între diferite confesiuni, cum ar fi catolicism, anglicanism, prezbiterianism și puritanism. Carol a fost botezat la capela regală la 27 iunie de către episcopul anglican al Londrei, William Laud, și dat în grija protestantei contese de Dorset. La naștere, automat, a devenit Duce de Cornwall și Duce de Rothesay, pe lângă alte câteva titluri asociate. În jurul vârstei de opt ani a fost desemnat Prinț de Wales
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
Portugalia spre Portsmouth la 13-14 mai 1662, dar nu a fost vizitată acolo de Carol până la 20 mai. A doua zi, cei doi s-au căsătorit la Portsmouth, în două ceremonii - una catolică realizată în secret, urmată de un serviciu anglican public, la capela Domus Dei. La câteva săptămâni de la sosirea ei, ea a devenit conștientă de poziția ei dificilă ca soție a unui rege licențios însă deși Carol a continuat să aibe copii cu metresele sale, el a insistat ca
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
impusese "Test Act" (Actul de mărturisire (a credinței)), răspuns național și protestant împotriva alinței cu Franța și a "Declarația regal de indulgență". Această lege excludea din orice funcție publică pe cei care nu jurau credință supremației regelui și a comuniunii anglicane. "Pair"-ii catolici trebuiră să părăsească Camera Lorzilor și însuși fratele regelui s-a văzut constrâns să-și mărturisească crezul catolic. Regina Ecaterina a fost în imposibilitatea de a produce un moștenitor; cele patru sarcini ale ei au ajuns la
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
Mary. În același an, Eduard a declanșat o criză constituțională, anunțând că dorește să se căsătorească cu amanta sa, Wallis Simpson, o americancă divorțată de două ori. Regina Mary nu privea cu ochi buni divorțul, considerându-l împotriva învățăturii Bisericii Anglicane, astfel că nu o vedea pe Wallis Simpson ca fiind potrivită pentru a fi soția unui rege. După ce primul ministru al Regatului Unit, Stanley Baldwin, precum și reprezentanții guvernelor dominioanelor britanice i-au dat de înțeles lui Eduard că nu va
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
Lady Anne Hyde. Fratele tatălui ei a fost regele Carol al II-lea al Angliei care a domnit pestre trei regate: Anglia, Scoția și Irlanda iar mama ei a fost fiica Lordului Cancelar Edward Hyde. A fost botezată în credința anglicană la capela regală a palatului St James. Sora ei mai mare, Maria, a fost unul dintre nași împreună cu arhiepiscopul de Canterbury Gilbert Sheldon și Ducesa de Monmouth. Ducele și Ducesa de York au avut opt copii, însă numai Anna și
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
la Richmond, Londra. La instrucțiunile lui Carol al II-lea ele au fost crescute ca protestante. Au fost plasate în grija colonelului Edward Villiers și a soției acestuia, Lady Frances Villiers, iar educația lor s-a axat pe învățăturile bisericii anglicane. În jurul anului 1671, Anna a făcut cunoștință cu Sarah Jennings, care mai târziu îi va deveni prietenă apropiată și unul dintre cei mai influenți consilieri ai ei. Jennings s-a căsătorit cu John Churchill (viitorul Duce de Marlborough) în 1678
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
II-lea în Anglia și Irlanda și Iacob al VII-lea în Scoția . El, însă, nu a fost bine primit de englezi, care erau foarte preocupați de catolicismul său. Anne împărtășea îngrijorarea generală și a continuat să participe la slijbele anglicane. Cum sora ei Maria locuia în Olanda, Anne și familia ei erau singurii membri ai familiei regale care participau și la servicii religioase protestante în Anglia. Când tatăl ei a încercat să boteze fiica cea mică a Annei în credința
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
avut niciodată prietenii pe care i-a avut William. Acesta îi susținuse pe "whigi" pentru că sprijineau politica lui europeană, s-au dovedit mai toleranți în chestiunile religioase decât adversarii lor și erau străini de orice iacobitism. Anna a fost insulară, anglicană riguroasă și fanatică "tory". Curând după ascensiune, Anna și-a numit soțul Lord Mare Amiral dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
declarat că, dacă scrierile lui Clarke nu ar fi conținut atât de multe puncte de vedere teologice contradictorii, ar fi devenit o amenințare. Când a intrat în Royal Air Force, Clarke a insistat ca în fișa lui să scrie "panteist", nu anglican, iar într-un eseu din 1991, intitulat "Credo", s-a descris ca fiind un neopozitivist încă de la vârsta de zece ani. În 2000, Clarke a declarat unui ziar srilankez, "The Island", că "nu cred în Dumnezeu sau în viața de
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
biserica Canongate Kirkyard la Edinburgh, la câteva sute de metri de palatul Holyrood. După scriitorul Eric Frattini, Rizzio și fratele său Joseph erau spionii Papei, înfiltrați prin ducele de Savoia la curtea Mariei Stuart, cu scopul de a combate reforma anglicană și de a apăra catolicismul și pe reprezentanții săi. Uciderea lui David Rizzio, a fost fructul unei conspirații politice, care a instrumentalizat gelozia lordului Darnley, soțul Mariei Stuart. După moartea lui David Rizzio, în aprilie 1567, fratele lui, Joseph Rizzio
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
că fetița era bolnavă de convulsii, dar și-a revenit. În 26 iulie Henrietta îl întâlnește pentru prima dată pe tatăl său Carol I al Angliei. Înainte de sosire, regele a dat ordin ca prințesa să fie botezată după riturile Bisericii Anglicane, astfel în 21 iulie, a fost botezată cu numele de Henrietta, la Catedrala din Exeter. Este transferată la Oatlands Palace în afara Londrei, unde va trăi până înainte de a fugii în secret în iunie 1646. Lady Dalkeith a asigurat sosirea Henriettei
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
sfârșitul Frondei, Henrietta și mama sa, s-au transferat la Palais Royal cu tânărul Ludovic al XIV-lea, mama lui și fratele lui Filip. În același timp, mama sa Henrietta Maria decide ca fiica ei, care fusese botezată de Biserica Anglicană, să treacă la religia romano-catolică. În 1652 sosește la curte fratele Henriettei, Henri Stuart, duce de Gloucester. După terminarea Frondei, la curte a devenit o prioritate găsirea unei soții pentru tânărul Ludovic al XIV-lea. Henrietta Maria a făcut o
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
căsători cu Wallis Simpson când ea va deveni liberă pentru a se recăsători. Baldwin l-a informat pe rege că supușii săi ar considera căsătoria moral inacceptabil deoarece recăsătoria atât timp cât fostul soț este în viață este în opoziție cu Biserica Anglicană iar oamenii n-o vor tolera pe Wallis ca regină. Ca rege, Eduard deținea și rolul de guvernator suprem al Bisericii Anglicane iar clerul aștepta de la el să sprijine învățăturile bisericii. Eduard a propus o soluție alternativă a unei căsătorii
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
ar considera căsătoria moral inacceptabil deoarece recăsătoria atât timp cât fostul soț este în viață este în opoziție cu Biserica Anglicană iar oamenii n-o vor tolera pe Wallis ca regină. Ca rege, Eduard deținea și rolul de guvernator suprem al Bisericii Anglicane iar clerul aștepta de la el să sprijine învățăturile bisericii. Eduard a propus o soluție alternativă a unei căsătorii morganatice, în care el să rămână rege dar Wallis să nu devină regină. În schimb ea va deține un titlu mai mic
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]