561 matches
-
așteptăm, Iar, pe zece d-o porni, Până zece n-o-mplini, Mireasa să-i mărităm Și să nu-l mai așteptăm, C-atunci nici c-o mai veni, Nici în lume n-o mai fi. Vremea grea a vremuit, Anișorii s-a-mplinit, Soțioar-am logodit, Nuntă mare i-am nuntit. Io, de ciudă, de necaz, Nici la masă n-am rămas, Ci d-acolo m-am sculat, Tot la Domnul m-am rugat, Târnăcop am apucat, Sapa-n mână am luat, Și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Păcătosul. În schimb, am căpătat „însărcinarea“ de a scrie o recenzie unui roman al lui Bujor Nedelcovici. Minciuna consta în faptul că, la momentul în care am fost întrebat dacă scriu, nu mi se mai întâmplase așa ceva de exact cinci anișori - cât au durat studiile universitare care mă convinseseră că facerea de literatură nu era cu nici un chip de nasul meu. Inclusiv cursurile de teoria literaturii (de care mă întrebarăți mai la deal) au contribuit la întărirea acelei convingeri ce părea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
GÎNDAC? |la, om citit și el, cu glagore și afect peste limita normală, s-a binoclat adânc, cu maximă atenție, și m-a sfătuit să evit pe cât se poate, măcar câteva luni, băutura! Culmea!, nu mai beam de vreo 7-8 anișori triști... Atunci? Abandonează bilele, sârmele... zise el gânditor, visător... Mda, era o situațiune, o dependență în plus pe lângă tranchilizantele și cafelele alternate aiurea... ba mai se iscase și patima de-a cumpăra... veioze... Numai că din basmul de groază respectivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
papagalii o să înceapă să toarcă afectuos, ca niște pisicuțe. O să-i trimit eu la culcare pe papagalii ăștia. O să am eu ac de cojocul lor. Întorc capul spre dreapta. O privesc insistent. Blondă. Naturală. (Din cap până-n picioare.) 23 de anișori. 120 de centimetri circumferință. Nu, nu mă refer la cap, ci la bust. Doar n-am vreo fantezie ascunsă cu strănepoata lui Einstein. Nu-s genul ăla de filozof. N-am nevoie să mă dau intelectual. Eu sunt doar un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
reportaj din Chicago Tribune. Am senzația că ai fost surprins când făceai "puțină ordine" în sala de ședințe la întâlnirea dintre Șevarnadze și Iliescu. Față de majoritatea colegilor de generație se pare că ulcerul ți-a priit; arăți destul de bine pentru anișorii tăi! Mă gândesc cu spaimă la răul pe care l-a făcut Partidul și produsul lui, monstrul de la Scornicești. Va fi oare uman posibil să se mai corecteze ceva? Din nefericire actuala turnură a evenimentelor nu prea dă multe speranțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
fie. Dar un drum cu atâtea noutăți pentru subsemnatul a fost năucitor. Auzi tu ... tren, vapor, fără boi și fără cai. Asta îmi aduce aminte de o pățanie ... când eram mai mic ... cu "mașina de tuns". Aveam, cred, vreo 4-5 anișori. De tuns, ne tundeau mama sau tata cu foarfecele. Ultima dată când m-a tuns ... tata îi spune mamei să-i aducă aminte când se va mai duce la Bârlad să cumpere de acolo o mașină de tuns ... să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să se întoarcă la baștină, mulți au iubit ,,robia străină” mai mult decît libertatea din propria patrie și așa sărmanii au stat de izbeliște la poftele atîtor urîcioși. Asta nu prea sună a robie babiloniană care a durat 70 de anișori de chin și prigoniri cum meșteșugit ne cîntă ei! Menționez că regii asirieni îi obligau pe cuceriți să le venereze zeii - statuile lui Așur și Astarte. Ivriții nu au pomenit în scrierile lor de asemenea practici și nici de birurile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de înmormântare, cu preotul și cei prezenți ne retragem din cimitir și ne oprim la locul unde pregătim și servim o masă închinată memoriei celui care atât de neașteptat ne părăsise. Eu, preotul Rusu și nepoțica Andreea - care avea opt anișori - ne așezăm în capul mesei, ceilalți - pe locurile rezervate lor - cum se procedează în astfel de situații. Fosta lui soție nu se așează în rând cu oamenii și nici nu manifestă vreo preocupare organizatorică, ci iese afară, se așează pe
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
excitați de scurta ploaie tropicală ce căzuse pe la amiază, nu am avut de îndurat alte atacuri feroce. În privința acestor blestemați vampiri bîzîitori, vă pot povesti despre cum ne-a salvat femeia aceea însoțită de o fetiță adorabilă, de vreo șapte anișori, care, seara tîrziu, în fața templului din Madurai unde mai mulți dintre noi așteptam colegii suficient de curajoși pentru a parcurge desculți drumul plin de noroi clisos care ducea la patul lui Shiva mi-a vîndut niște fleacuri inutile pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-mă la Bolta Rece. Poate împușc doi iepuri dintr-un foc. Unul ar fi conu Ștefan Vârgolici, care stă peste drum de crâșmă, și al doilea ar fi o ulcică de Cotnărel vechi, adus de frații Amira de acum câțiva anișori buni și pus la învechit în hrubele cele suprapuse... Nu-i nevoie să-i spun lui Mișa pe unde să mă ducă, pentru că mehenghiul știe mai bine ca mine. Îi cunoaște pe junimiști cu tot cu năravuri și păcate. Coborâm pe la poarta
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
A pus la loc trei kilograme, dar i-a căzut aproape tot părul. Sprâncenele îi sunt mai rare, dar "merge" fără "mergător." Doctorul consideră satisfăcătoare starea ei. Atât cât poate fi. Împarte camera cu o doamnă în vârstă, "85 de anișori", care se reinternează din douăsprezece în douăsprezece zile pentru chimioterapie, și asta de cincisprezece ani. Are în abdomen "niște animăluțe care se tot foiesc". Nici bărbat, nici copii. A avut un soț, de mult, în tinerețe, dar l-a părăsit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
timp de la naștere. În satul adormit, acoperit de umbrele nopții, doar o casă era luminată, iar pe uliță cineva cu glas de bariton a murmurat cu duioșie: Încă o fată în casa secretarului, Silvestru. (Trăia Oltea, care deja împlinise patru anișori). Tata, Silvestru Lavric (1900-1953) aștepta calm, pe sală, vestea nașterii mele; auzind că mai are o față lăcrimând cu bucurie: Am două flori! Numai să fie sănătoase!". Am crescut în casa părinților mei, Silvestru și Maria, ca două viorele în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Privindu-l în ochi mi-au scăpat vorbele: Dar de unde știi dumneata că fantoma s-a luat de mine? Toată seara tata și-a bătut capul cu mine, explicându-mi cum e cu fantomele. La injecție Când aveam doar câțiva anișori mama mă amăgea cu promisiunea că mergem la nanașa Măriuța, a Baraiului. Bucuroasă, mă îmbrăcam frumos, stăteam chitic la pieptănat și chiar mă spălam pe dinți. Când porneam, săream într-un picior fericită și toată lumea era cu mine. Lucrurile însă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru corectitudinea lor, iar familia avea un nivel de trai îndestulător. Tata, încă din tinerețe era un cunoscut crescător de cai, îndeletnicire din care făcuse mai mult o pasiune decât o afacere. În anul 1943, când eu aveam doar un anișor, tata a fost concentrat și trimis pe front. Însă, respins din punct de vedere medical, a rămas concentrat, fiind repartizat la o unitate de aprovizionare a trupelor de pe front. Mama și cu mine, am rămas în Cernăuți. Până în primăvara anului
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
fi scris, ce altă meserie ai fi putut avea? Ce faci atunci când ajungi, să zicem, la capătul puterilor? Mi-am dorit să fiu medic psihiatru, ofițer în armata română, magistrat, poștaș de țară (ca și fiul meu, Cezar-Ștefan, pe la cinci anișori asta își dorea... să ducă pensii oamenilor săraci: poștaș pe...bicicletă!)... Ajuns la capătul puterilor, o iau de la capăt... A.B. Poetul Lucian Vasiliu își cunoaște valoarea și locul în poezie? Mă tot caut. Doresc să fac bine, deși deseori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mihai Eminescu în regat. „Pornit de la țară (capodoperele „Îngândurare”, „Dar eu, bietul de mine”, „Poftiți! floricele” - creații izvorâte pe plaiuri bucovinene), fiul preotului Dimitrie Bucevschi, el însuși om între oameni, s-a născut la Iacobeni, dar de la vârsta de 5 anișori crește în Ilișeștii lui Simion Florea Marian, vecini cu Stupca lui Ciprian Porumbescu.” Referindu-se la Expoziția Societății pentru Cultură de la 9 octombrie 1937, se apreciază că marea revelație a momentului a fost Portretul domnișoarei T. Flondor din Comănești, nașa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vai de capul elevilor cari nu pricepeau, că grozav îi mai bătea. Am luat și eu 2 vergi, nu pentru învățătură, ci pentru obrăznicie. Când m-am dus la școala primară în clasa I-a în 1896, eu aveam 12 anișori. Atunci l-am cunoscut pe Mihai Sadoveanu. Era cu 4 ani mai mare ca mine. Și sta în gazdă la polițaiu Leon Crăcălescu, pe a cărui Doamnă o chema Sofica și era franțușcă. Tot la Crăcălescu sta în gazdă 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
într-o seară i-am spus protopopului: "Părinte, eu nu mă mai fac popă ". Și el zice: "De ce ? "Să-mi moară preoteasa ? Da' el zice: "Tu-ți sufletu măti, tu nu te gândești la popă, ci la preoteasă ! ". Aveam 16 anișori și mai mi-ar fi trebuit o preoteșică ... Cu anul școlar 1899-1900 am terminat 4 clase primare. Și l-am văzut pe Vasile Todicescu și l-am întrebat la ce școală învăță. Și mi-a spus că la Școala normală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a II-a elevul Gâscă Gh. din clasa a IV-a ne-a învățat să jucăm Corăbiasca, jocul regiunii Bacău. Și ne-a învățat în anul 1903 și-l știu și-l pot juca și acum. În 1903 aveam 19 anișori și acum în 1971 când scriu viața mea, am numai 86 de anișori și 4 luni ! Gh. Gâscă a jucat strălucit Corăbiasca și era și băiat frumos și hazos și șăgalnic. În 1966 la 27 aprilie am dansat pe scena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
învățat să jucăm Corăbiasca, jocul regiunii Bacău. Și ne-a învățat în anul 1903 și-l știu și-l pot juca și acum. În 1903 aveam 19 anișori și acum în 1971 când scriu viața mea, am numai 86 de anișori și 4 luni ! Gh. Gâscă a jucat strălucit Corăbiasca și era și băiat frumos și hazos și șăgalnic. În 1966 la 27 aprilie am dansat pe scena cinematografului din Fălticeni, la dialog pe aceeași scenă cu doctori: Corăbiasca ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
avut toată școala și strigături din gură, cari de care mai diocheate. Și nu știu câți din nunta aceea voioasă și gălăgioasă mai trăiesc azi!?... Atunci era în toamna anului 1905 și acum îi în primăvara anului 1971. Îs numai 66 de anișori!... Și din 100 în clasa I și din 56 absolvenți în 1906, azi în 1971 mai suntem 6 în viață. Din care 2 foarte bolnavi: 1. Ghiban M. Grigore de la Huși județul Fălciu nu vede, 2. Lozbi Neculai comuna Grajduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pașii și cred că sunt mulțumiți de investiția făcută. Copilăria Oricât mi-aș frământa gândurile, din primii ani de viață am amintiri puține. Se pare că eram alintatul tuturor și nimic nu Întrezărea greutățile care mă așteptau. Când, la trei anișori, am Îmbrăcat primul pantalonaș cu peticuț, am ieșit În uliță și sărind În sus de bucurie arătam tuturor trecătorilor peticelul pantalonilor mei. La puțin timp după nașterea mea, unchiul Milian s-a căsătorit și noi ne-am luat În primire
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Îl străjuiam militărește ca nimeni sau nimic să nu-i producă vreo vătămare. Și dacă Tata se juca adesea cu noi trebuie să subliniez și limitele acestei iubiri părintești. Abaterile de la normă erau sancționate pe loc. Aveam vreo patru, cinci anișori. Nu-mi amintesc cu ce am greșit. Îl văd Însă pe Tata Îndreptându se spre curea. Era pusă Într-un cui anume, pe care Îl știam toți ai casei, dar și Moș Nicolaie, Moș Crăciun și alți moși din popor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mulțime, cu riscul de a fi maltratați de lumea Înfierbântată. Astăzi, aproape totul s-a stins... Industrializarea zonei Copșa Mică a schimbat portul și obiceiurile oamenilor, tot specificul satului natal. „Nu știu să-l fac pe ti!” Dacă primii șapte anișori i-am petrecut numai În familie, din toamna anului 1932 am intrat În lumea știutorilor de carte. Bunica Raveca mi-a pregătit hăinuțele și trăistuca, părinții mi-au cumpărat tăblița de gresie și stilul, și cu dragostea de litera scrisă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Comparată a profesorului Vasile Gheție. Îl răsfoia ore Întregi, oprindu-se asupra diferitelor oase și organe reprezentate de colectivul desenatoarelor Marelui Maestru, printr-o Îmbinare inegalabilă a realului științific cu frumosul artistic. O impresionaseră și pe fetița cuminte de 3-4 anișori, asemănând probabil rotula cu mărul de aur din poveste sau cu luna, În care Ileana Cosânzeana Îl urmărește pe Făt Frumos În lupta cu demonii de pe pământ. Cu acest simț al frumosului a câștigat Concursul de recitări al copiilor, pe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]