806 matches
-
griji inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc, mă distrez și încerc să descriu în lucrările mele toate destinderile nevinovate pe care omul și le poate permite în această viață anostă... Aplauzele devin furtunoase. Publicul, în picioare, îl ovaționează. Vipsania zâmbește, îmbunată. Din spate, Labienus o bate pe umăr. — Aș dori și eu o copie a cărții lui, dacă se poate. Dar e un adevărat succes! Îi vine să sară în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai din timp, Înainte să apuce să-și traumatizeze pe viață sensibilii cățeluși. „Cursuri despre căței!“, obișnuia el să spună pe un ton călduros la televizor. „O excelentă ocazie de a interacționa, de a socializa, mult mai interesant decât cluburile anoste pentru cititori care fac ravagii pe alte posturi. Cursuri pentru cățeluși, un mod fantastic pentru celibatari de a cunoaște oameni noi. Bărbați puternici și sensibili. Ham! Doamne fidele, cu picioare lungi. Ham-ham! Și-n plus, o grămadă de cățeluși adorabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în afară de lumea noastră. În felul acesta, dăm profunzime lumii. Îi acordăm ceea ce în muzică se numește armonie. În schimb, celor din Aum, cu toate că aspiră către o „altă lume”, felul în care se mișcă lumea actuală li se pare curios de anost. La un moment dat extinderea se oprește. Iar lumea este văzută ca o singură cutie. Kawai: Așa e, perfect adevărat. Murakami: De exemplu, Jōyū. Acest om promovează niște idei retorice foarte inteligente, iar ceea ce spune el are o doză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-o fluență continuă? În funcție de cine, s-ar face și s-ar desface, alianțe preelectorale, electorale și postelectorale? Cu ce lături și dejecții și-ar mai umple televiziunile jurnale de știri? Nici nu pot să-mi închipui, ce triste si anoste ar fi talk- show-urile și forumurile de pe Internet, unde tipi care în lipsă de altceva îl fac, bucăți-bucățele! Nici nu vreau să mă gândesc acum, de groază că aș putea intui plictiseala generală și ucigaș- toropitoare ce ar cuprinde
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Îmi plăcuse timpul petrecut acolo, dar două săptămâni ajungeau și mi se părea intolerabil să mai prelungesc, mă iscodeau alte planuri, iar Irina mi se părea o închisoare. Mă știam în altă parte așteptat. Menajul nostru minunat îmi devenise brusc anost: mă credeam ridicol. În momentul plecării, în sfârșit, am arătat o figură mai indulgentă. Tot timpul, în trăsură și în tren, Irina a plâns, cu lacrimi încete, subțiri și neîntrerupte. Am căutat s-o împac: iarăși teorii asupra stăpânirii de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
furniza decât un nou prilej de a istorisi cu o bogăție de amănunte. Acum domnul Axente o cheamă tot timpul tânguitor, răsfățîndu-se, și-l auzi "cum uiți tu pe micul tău", "de mine nu vrei să știi nimic", și e anost să auzi astfel de scâncete din partea unui om bătrân, cu fața toată încrețită. Doamna Axente îl ascultă surâzătoare, cu înțelesuri către noi. Joc cu el tot timpul cărți, reîncep pentru a suta oară ,șasezeci și șase" ca să-i întrețin simpatia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și a dorit toată sănătatea pentru Viky. Cum nu poți cunoaște pe oameni! Ce anost ni se păruse! Speram să-mi iau rămas bun încet de la fiecare loc familiar. Nu-mai întîmplător m-am uitat la mare. Până la șipotele ce făceau deliciile noastre nu ne-am adus aminte să ne ducem. Nici la ponton, nici pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce umplu manualele de limbi străine („Casa este mare“, „Drumul este lung“, „Noaptea este întuneric“). Ar putea figura într-o replică anostă din Lecția lui Eugen Ionescu. Dacă totuși cineva o consideră cu sens, sensul ei este de înainte presupus, de pildă de cel care enunță propoziția ca un exemplu posibil. Am putea spune, în consecință, că este deopotrivă cu sens și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Cezar este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce umplu manualele de limbi străine („Casa este mare“, „Drumul este lung“, „Noaptea este întuneric“). Ar putea figura întro replică anostă din Lecția lui Eugen Ionescu. Dacă totuși cineva o consideră cu sens, sensul ei este de înainte presupus, de pildă de cel care enunță propoziția ca un exemplu posibil. Am putea spune, în consecință, că este deopotrivă cu sens și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dat multă pâine presei, dar, contrar aluziilor scârboase ale jurnaliștilor, Sheba și Connolly n-au găsit un avantaj în faptul că se întâlneau în aer liber. E chiar dificil, se pare, să te lași cuprins de încântare într-un parc anost din Londra. La începutul lui aprilie, serile erau atât de reci încât Sheba deseori abia își mai simțea buzele și mâinile. Și chiar și pe vreme mai îngăduitoare, frica de insecte sau de rahatul câinilor făcea completa relaxare imposibilă. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt neîncrezător. Tocmai eram pe punctul să vă spun totul. — GÎndește-te bine și-o să-ți dai seama de ce. Hai, mișcă repede! O să vă pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
intrăm în competiție? Stăm cu fundul la „estul” nostru. El nu mai e reperul nimănui. *** Nu ți se pare ciudat? De când sunt în Anglia scriu mai ales despre „problemele globale ale României”. Textele mele au devenit mai reci și mai anoste. Personal is political s-a diluat masiv. E o fugă de idei. Poveștile nu mai sunt mici și controlate, nu mai sunt cazuri paradigmatice, eventual cu ceva umanitate în ele. Se apropie mai mult de abordări comprehensive ale istoriei trăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acum cert îmi e dor de ea, mai ales că știu că acasă este și spațiu de refugiu. Și e așa de urât apartamentul acesta și de fără gust! Mi-am pus eu ceva crenguțe de toamnă, da’ tot degeaba. Anost cu ștaif. A fost plăcută tare vizita Călineștilor, iar ieri am trecut câteva minute pe la ei cu Cristina, i-am găsit pe Nick și pe Pauline. Toată lumea a încercat să vadă ce latină mai știe (un omagiu celor 18 ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vârsta contează. Îmi fac tabieturi. Marțea merg la Sahara Mart, magazinul cu produse „orientale” al unor iranieni, de unde iau telemea bulgărească, roșii organics, iar azi am luat zacuscă de ardei capia, foarte bună. Căci, mărturisesc, mâncarea este multiculturală, diversă și anostă. Iar eu mănânc în compensație pentru puținătatea plăcerilor și mai ales a țigărilor. Doar dulapul e mai lat ca mine! Noroc că mai înot puțin. Voi fi un dulap cu mușchi. Apropo de cumpărat: mai am un magazin micuț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu cele mai înalte standarde de știință și cel mai constant exercițiu de democrație scoate în față ca ofertă pentru conducerea lumii lor și a lumilor actuale niște candidați la președinție cel puțin bizari, uneori cu o cultură joasă, alteori anoști. Ce mai există pe lumea mass-media americană în afară de aceste probleme? Intern: mai nimic, un pic de dispută despre privatizarea Medicare, sub conservatori (și, cinstit, conservatorii/republicanii sunt ceea ce au fost mereu aici: procapitaliști cu ochelari de cal la problemele sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intelectuală din care veniți. Mai erau și alte gânduri paralele și confuze, dar negăsind calea de a deschide discuția fără a risca o barieră sau o judecată nedreaptă, gândurile mi se risipiră, pentru ca în finalul călătoriei să rostesc câteva propoziții anoste, dar am fost întrerupt de conductorul care intrase în compartiment pentru controlul biletelor, după aceea începurăm toți să ne pregătim bagajele pentru coborâre; eram aproape de stație. Mărturisesc că am încercat, fără să știu de ce, o bucurie pentru faptul că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întinzându-mi păhărelul zâmbind. E datoria dumneavoastră de gazdă. Mă executai, iar ea păstrând echilibrul conversației începu să-mi povestească amintiri din copilărie, la care nici nu fui atent pentru că nu-mi plac amintirile din copilărie ale femeilor, toate sunt anoste, nu cunosc nici o scriitoare, măcar mediocră, operând surprinzător în memoriile din copilărie. Poate vederile mele sunt anapoda, poate cultura mea e prea mică. Incursiuni în adolescență sau tinerețe, da - numai că nu se cunoaște ponderea de sinceritate ce o cuprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vei arăta, și atunci singurătatea va fi îngrozitoare. Cu tine vorbeam, gândeam despre toate ale lumii, tu erai tânăr, eu la vârsta adolescenței, sora mea se încânta și ea alături de noi. Mai târziu soțul, hârșit cu ale școlii, cu ședințele anoste, plictisitoare la care va lua parte din ce în ce mai absent, ca toți cei ale acelor ședințe, - marele imperiu comunist - aidoma, după atâtea decenii, cu cele de acum, fără nimic în ele, decât oficiale ipocrizii, aceleași, - nu va înțelege singurătatea în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
parte, era sabia lui Damocles (cei care mă trimiseseră) deasupra capului meu și atârna amenințătoare. Convorbirile au fost cu mine, dar ca interlocutor eram pus pe banca celor care datoram răspunsuri și explicații, la întrebările puse (inteligente, interesante, dar uneori anoste și chiar deloc savante). Au fost discuții pe probleme generale teze, precum: care dintre Pacte, cele referitoare la drepturile economice, sociale și culturale sau cele privind drepturile civile și politice sunt mai importante; dacă Pactele pot fi invocate și se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a continuat tăcut cu două mutări, în timp ce ne făceam ordine prin ogradă, executând amândoi rocade în ritm vioi, pe partea regelui. Eram în căutare de planuri, de tipare și formule, când el s-a lansat într-o serie de atacuri anoste asupra pionilor mei avansați. Confruntarea nu era mare lucru, dar a trebuit să-mi retrag armele din zona regelui său, dar și din centru, unde Martin începuse să-și adune câteva piese mici - iar calul, un nebun util pe pătratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ar putea. Nu știu. Depinde dacă munca lui cere asta. Și cui trebuie să ceri permisul special? —Lui David, a răspuns Sebastian. —David Stronge? — Mda, ți-am spus că așa își justifică David existența aici - el se ocupă de chestiile anoste și minuțioase ce țin de administrație, cu care nimeni altcineva nu se deranjează. Uite ce e, draga mea, chiar trebuie să închid. Dumnezeu știe de ce ai vrut să știi chestiile astea. Îmi spui tu cândva. Sper să ne vedem sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tot o simțeam pătrunzând în mine (sau eu în ea?), într-o abandonare neputincioasă, fără rezistență. Una din obișnuitele atingeri în înghesuiala din transportul în comun. Agasantă și scârboasă, uneori. Excitantă și învăluitoare, alteori. Oricum, prilejuri de apropiere dintre necunoscuți, anoste, animalice și efemere. Nu astfel de apropieri, de atingeri mă fascinau la ea. Cât misterul unor coincidențe din acestea. Începusem să fac din aparițiile ei un fel de semne prevestitoare ale celor ce urmau să mi se întâmple în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Rămânem pur și simplu ignorați, tot mai depărtați de liman. Am, ca în astfel de clipe goale, moi, sentimentul timpului care mă înghite. Mă retrag - aproape material simt aceasta - într-un fel de pulbere de vreme care se așază peste anosta încăpere cu cărți, cu vechi gazete, cu șterse fotografii. Simt cum mă preling într-o pagină de vreme, undeva într-o frază de subsol sau într-un început de pagină. Ca un fluid (metal? ceară?) turnat într-o formă, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]