1,021 matches
-
Ei realizează trei modalități de integrare neuro-endocrino-metabolică, al căror scop comun este de a armoniza funcțiile vitale și a asigura echilibrele fizice, chimice și biologice indispensabile homeostaziei (fig. 62). Integrarea vegetativă propriu-zisă se realizează cu participare exclusivă simpatico-parasimpatică prin mecanismul antagonismului interstimulant, descris de Danielopolu (1954). Tipic din acest punct de vedere este cazul autoreglării circulației. În acest caz, autoreglarea este sub controlul predominent al zonelor reflexogene de la nivelul bifurcației carotidelor și arcului endocrino-aortic, bogate în baroreceptori sensibili la distensie și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de către terminațiile postganglionare ale simpaticului colinergic (cutanat, muscular etc.) demonstrează că, în afara rolului său de mediator al fibrelor parasimpatice, aceasta asigură pe plan morfochimic și funcțional relații multiple de interdependență și stimulare reciprocă simpatico-parasimpatică. Prin astfel de interrelații se realizează antagonismul interstimulant dintre componenta simpatică și cea parasimpatică, necesar restabilirii echilibrului dinamic hemocirculator. Cataboliții acizi de tipul CO2, H+, ATP, ADP, adenozinei și acidului lactic sunt puternic vasodilatatori, permeabilizanți capilari și hipotensori. Prin efectele dilatatoare locale asigură creșterea fluxului sanguin și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulării, reluarea activității contractile a cordului nu se mai produce pe preparatul în prealabil reserpinizat. Rezultă că, în condiții normale, acetilcolina exercită atât efecte cardioinhibitoare directe, cât și acțiuni indirecte, catecolamin-eliberatoare la nivelul structurilor simpatico-adrenergice. Prin acțiunile indirecte, acetilcolina asigură antagonismul interstimulant dintre componenta vagală și cea simpatică a reglării circulației. b) Cataboliții acizi. În afara mediatorilor chimici simpatico-parasimpatici, un rol important în autoreglarea presiunii sanguine revine cataboliților acizi (CO2, H+, acid lactic, ATP, adenozină etc). Aceștia sunt puternic vasodilatatori și hipotensori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul parotidei. Filetele adrenergice provin din coloana intermedio-laterală a măduvei dorsale superioare prin rădăcinile anterioare ale D1-D6. Acestea se articulează sinaptic în ganglionul cervical superior pentru ca apoi să se distribuie parenchimului glandular pe calea plexurilor perivasculare. Făcând excepție de la antagonismul simpatico-parasimpatic clasic, cele două căi eferente se completează, activând secreția reflexă salivară. Aceasta se adaptează calitativ și cantitativ după circumstanțe și diverșii factori declanșatori (contactul cu corpi străini, alimente uscate, acide, amare etc.). Excitațiile nociceptive, cum sunt cele plecate de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conștientizare a absurdului n-ar putea fi evidențiată mai bine prin intermediul tragicului, care presupune anularea conflictului prin soluționarea care restabilește echilibrul, ci prin intermediul comicului care este chiar "mai deznădăjduitor decât tragicul" pentru că "nu oferă nici o ieșire", oglindind perfect chiar insolubilitatea antagonismelor existenței. Suntem îndreptățiți, așadar, să vedem în raportul dintre absurd și comic unul de natură simbiotică, de revelare a unuia prin celălalt. Deși există și situații în care se ignoră reciproc, atunci când comicul, de pildă, se bazează pe alte surse
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
condiția mizerabilă în toată amploarea ei"156. Un alt aspect care pledează pentru prezența unui sentiment al absurdului în scrierile lui Urmuz, este prevalența stării de alienare în raporturile dintre ființele sale solitare, raporturi marcate de precaritate, inconsecvență sau chiar antagonism. Dintr-o scrisoare în care Urmuz își exprima regretul neîmplinirii pe plan afectiv, deducem substratul biografic, profund conștientizat și asumat al acestei reprezentări literare a înstrăinării interumane: "Dar așa e viața [...]. Trecem unii pe lângă alții, cari am putea deveni cei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oamenilor și tovarăși de muncă ai acestora", iar miturile create în comuna primitivă, caracterizată prin absența exploatării omului de către om și a proprietății private, dar și prin nivelul scăzut al forțelor de producție, apar odată cu apariția proprietății private care naște antagonismul de clasă, în care munca este considerată o materie primă și deci este exploatată fără milă, și au rolul de a ușura această muncă istovitoare: mituri ale paradisului în care munca nu mai este necesară, unde îndestularea se obține gratuit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rasă", "vârstă", "regiune" etc. (indivizii se pot plia pe acestea, însă nu este necesar). Existența socială este negocierea zilnică în cadrul acestei grile identitare ("subiectivitatea nomadă"), iar în ea contează și simțul opoziției, poate chiar mai mult decât cel al similitudinii, antagonismele împărtășite fiind cele care creează fluiditatea caracteristică societăților moderne. Actorii sunt agenți activi, nu "subiecți subjugați", însă ei acționează într-un anumit context și un anumit timp, iar aceasta este o chestiune de practică, nu de structură. Pentru ca un anumit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lamentări părăsesc încet, încet Biserica, simptom al afecțiunii care cuprindea Clerul, împingînd spre averile trecătoare. 115 Se poate găsi probabil o excepție de la această lege numai în primele șase secole. În acestea a acționat numai forța organizatorică, dar nu lipsea antagonismul, ci exista o opoziție din afara Bisericii, în cadrul societății păgîne. 116 Perioadei de distrugere îi urmează deci o perioadă de refacere. Această refacere aparține nu mișcării, ci opririi pe loc a Bisericii. În același timp, distrugerii îi urmează o perioadă de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
întemeieze pe unul dintre cele două sisteme sociale pe care le reprezentau capitalismul și socialismul. Timp de aproape o jumătate de secol, evoluția Europei și a celorlalte continente a fost condiționată de „spectacolul’ disputei dintre cele două superputeri - animate de antagonismul capitalism-socialism, de permanența rivalităților și conflictelor, desfășurate în forme variate și, mai ales, în modalități indirecte, dintre cele două tipuri de sisteme sociale, unul proiectat din perspectiva liberalismului, altul din cea a comunismului. Europa, ce deținuse roluri-cheie de la marile descoperiri
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
mai ales cu cele rusești. Ei și-au găsit mai tîrziu ecou prin Alexandr Soljenițîn și Vladimir Jirinovski (cf. Neumann, 1996). Metodele politice moscovite tradiționale erau acelea ale unui dictator arbitrar care punea accent pe supunerea în fața autorității și pe antagonismul față de străini (cf. Keenan, 1986), atitudini reafirmate de liderii sovietici. În țările Europei Centrale și de Est subjugate de armata sovietică, culturile naționale, precum cea poloneză, puteau fi descrise în mod corect ca fiind tradițional anti-rusești, dar nu moderne. De
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sau 2 este dovada clară a neîncrederii. Scepticismul domină evaluările populației în ceea ce privește instituțiile post-comuniste; în medie, 53% au evaluat cu scepticism o instituție, în comparație cu 31% care au indicat neîncredere și 16% încredere. Performanța curentă a instituțiilor trebuie încă să depășească antagonismul atotcuprinzător generat în epoca comunistă. În societățile post-comuniste, oamenii nu sînt numai anti-guvern, dar și "antisociali" sau cel puțin sceptici în privința multor instituții importante ale societății. Din punct de vedere relativ, biserica și armata au poziția cea mai bună pe
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Europei Centrale și de Est a fost folosită pentru a redacta o constituție nedemocratică și mai apoi o constituție democratică. Folosirea unei limbi slave nu creează o cultură comună sau o identitate politică: cehii și rușii sînt un exemplu de antagonism, în ciuda legăturilor lingvistice iar slovacii s-au diferențiat și ei cu succes față de cehi. Înainte de 1914, doctrinele slavofile erau ostile democrației, sau cel puțin democrației așa cum este ea definită în Europa de Vest, iar Uniunea Sovietică a întărit aceste ostilități (cf. Neumann
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
îndestul de serioasă poziția în care România a fost adusă prin cestiunea izraelită și ea e cu atât mai critică cu cât opoziția, în împotrivirea ei contra sfaturilor guvernului, e în acord cu părerile ce le are majoritatea populațiunii românești. Antagonism național și interese materiale își dau mâna pentru a întări pe români în rezistența lor contra egalei îndreptățiri politice și sociale a izraeliților. Se știe că intoleranța religioasă nu joacă nici un rol în aceasta sau cel puțin un rol foarte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de Nord-Est la sfârșitul secolului XVIII. Câteva considerații, în vol. "Relacje PolskoRumunskie", Zwiazek Polakow w Rumunii, Suceava, 2003, p. 13. 8 Cf. Veniamin Ciobanu, op. cît., p. 13. 9 "From the beginning of modern European History notă Herbert Kaplan the antagonism of France and the house of Habsburg hâd been axiomatic. The reconciliation of these Powers is therefor usually regarded of all diplomatic revolutions. Austria broke of her entente with Britain while France renounced her alliance with Prussia în 1756 (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cititori, auditori, telespectatori. Datele acestea se traduc, la nivelul situației de enunțare jurnalistică, prin "instrucțiuni" discursive pentru a obține credibilitatea sau captarea: necesitatea respectării unui principiu al distanței și al neutralității, al tratării faptelor într-o succesiune fidelă, al exacerbării antagonismelor de o manieră să provoace polemici care să ofere un plus de spectaculozitate în dezbaterile de opinii. Se fixează și limite ale discursului jurnalistic, care trebuie să povestească, să capteze, dar nu trebuie să se confunde cu discursul istoric, cu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
în același țarc mioarele și lupii. Clasa jefuitoare [...] are toate motivele să cultive în rândul muncitorilor înrobiți cultul patriei și steagului lor; pentru a menține dominația clasei tale, este recomandat să propagi în rândul maselor acele sentimente patriotice care maschează antagonismele de clasă și le face pe oi să creadă că sunt din aceeași rasă, aceeași familie și aceeași patrie cu lupii care le devorează (Hervé, 1905, f.p.). "Prin ce aberație", se întreabă Hervé, "paria [proletarii dezmoșteniți și exploatați] diferitelor Patrii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-se în final către asimilarea slavilor și consolidarea modelului substrat-strat-adstrat. Istoriografia comunistă a operat în cadrul acestei paradigme triale substrat-strat-adstrat, însă a revizuit-o prin două modificări substanțiale: i) antagonizarea daco-romană, realizată prin injectarea istoriei, inclusiv a celei antice, cu principiul antagonismului de clasă, care a condus la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
liberi sau pătura de jos săracă din orașe, au primit pe "barbari" ca eliberatori" (Roller, 1952, p. 48). Însă principalul merit pentru eliberarea Daciei revine nu atât barbarilor care au adus suflul de libertate, cât mai ales principiului impersonal al antagonismului de clasă, care în Dacia Traiană a îmbrăcat și o formă etnică, manifestându-se între romanii asupritori și dacii asupriți. Populația autohtonă, rămasă majoritară chiar și în ciuda pierderilor suferite în războaiele cu romanii, nu s-a putut acomoda stăpânirii străine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin care guvernatorul subordonat împăratului Rudolf a legiferat iobăgia; instituirea "statului național burghez" la 1859 care a facilitat infiltrarea capitalismului și implicit a exploatării claselor muncitoare; în fine, "regimul burghezo- moșieresc" instaurat după 1918, aservit fiind imperialismului occidental, a exacerbat antagonismul de clasă în societatea românească până la punctul de rupere. Întorsătura naționalistă a ideologiei oficiale a regimului comunist a reinstalat retorica unionistă pe matca ei tradițională formată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și îndiguită în perioada
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Momentul protocronist este și el vizibil, manualul subliniind "răsunetul european al răscoalei", diplomația europeană reținând "caracterul românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu care "țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al răscoalei", diplomația europeană reținând "caracterul românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu care "țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cade de la guvern, ei s-au mai prosternat cu toții înaintea șefului lor, dîndu-i carte blanche să facă ce-o voi și să compuie ministerul cum va voi. D. I. Brătianu a refuzat. Ca să se vază că există în adevăr un ușor antagonism între d. I. Brătianu pe de o parte și d. C. A. Rosetti cu majoritatea de alta, reproducem următoarele din primul București al "Romînului" de azi: Înțelegem retragerea d-lui I. C. Brătianu fără a o aproba pe deplin. De ce "Romînul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mijloc ca inteligență și daca Ion nu e un geniu, Dumitru nu e nici măcar foarte deștept. Ar fi o eroare a se crede că principiile și aspirațiunile lor sunt identice. De mult și la orice ocazie a fost un oarecare antagonism politic între cei doi frați, care se manifesta prin opiniile deosebite pe cari și le formula cel mai mic la ocazii date. Astfel broșura 0 datorie de conștiință către țara mea, oricât de netedă și linsă în privirea termenelor, e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]