KorAP: Find »[drukola/base=antebelic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 23 >

570 matches

Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563

intermediare. În fapt, în relația sociologului cu diferitele subsisteme ale societății apar mereu elemente ale modelului client/consultant și ale celui al coparticipării, având însă ponderi diferite, în funcție de tipul de organizare globală, de particularitățile organizării relației dintre ei. În România antebelică, sociologii și-au definit rolul ca sprijinitori activi ai colectivității, orientată spre rezolvarea problemelor sale globale alesubdezvoltării, spre rapida modernizare și dezvoltare socială. În acest sens, Dimitrie Gusti (1968) definea sociologia ca o „știință a națiunii”. Acesta este cazul mai

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483

datum a priori, Însușite În procesul de socializare; impactul tradițiilor sociologice românești dominante În secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX asupra stilului de analiză și interpretare sociologică din epocă; ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc.; orientări teoretico-metodologice semnificative În sociologia românească după 1989: modele teoretice generale, teorii și concepte medii, sociologie teoretică versus sociologie empirică; relația dintre sociologie și spațiul public din România

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
studiile de marketing. Iar partidele politice au dovedit o capacitate de adaptare deosebită, folosindu-se din plin de aceste sondaje cu o subtilitate pe care partide cu tradiție din Occident o pot invidia. Ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor Virgil Măgureanu: În România a existat o ruptură În sociologie, cu accente chiar radicale, mai ales În primul și ultimul deceniu ale regimului comunist. Perioada interbelică a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
Cele opt serii de absolvenți, totalizând cca 500 de sociologi, vor constitui o forță semnificativă care va contribui decisiv la renașterea disciplinei după 1989. Existența unor tradiții bogate ale disciplinei, precum și a unei mase substanțiale de sociologi profesioniști din perioada antebelică nu putea să nu lase urme după desființarea oficială a acestei științe În 1948. Cele mai vulnerabile domenii sociologice, care au fost, efectiv, Înghețate timp de peste cinci decenii, au fost acelea mai ,,Îndepărtate” de materialismul istoric: sociologia fenomenologică, axiologică, spiritualist-creștină

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
ideilor lui K. Marx? Din această cauză, analizele făcute asupra unor procese sociale, evenimente sau fapte sociale din acel răstimp au un aer ușor literaturizat. Influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc. Maria Larionescu: Spectrul marxismului s-a resimțit Îndeosebi prin ,,critica de delimitare și respingere” (C. Zamfir) a teoriilor sociologice burgheze. A existat și un efect pervers al acestei

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
societății civile, construcția instituțională. Un volum substanțial de cercetări au fost consacrate unor noi abordări teoretice generale și specifice În sociologie care, de cele mai multe ori, valorifică experiența acumulată. Discursul modernizării capitaliste a societății românești, cu bogatele sale polemici din perioada antebelică, a redevenit actual o dată cu Încheierea rupturii produse de comunism. El a fost filtrat și adaptat noilor condiții ale tranziției postcomuniste, sub forma unor metateorii și teorii generale: metateoria latențelor sufletești, metateoria Noologiei (I. Bădescu); prolegomene epistemologice ale unei teorii explicative

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
o analiză sociologico-epistemologică a sociologiei românești din perioada comunistă (1944-1989), cu statut de ipoteze de cercetare. Sociologia românească În perioada comunistă s-a constituit de la Început ca o reacție de depărtare de sociologia marxistă și asimilare a paradigmei sociologice nemarxiste, antebelice românești și a celei occidentale. Relansarea sociologiei În România a fost dominată de o triplă provocare: să fie acceptată ideologic și politic de regimul comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Strategia ,,valorificării elementelor valoroase” ale sociologiei românești antebelice și ale celei occidentale a fost principalul factor al adoptării paradigmei acesteia. Sociologia românească În perioada comunistă s-a plasat la un nivel micro și sectorial și a avut o orientare predominantă spre cercetarea empirică, spre deosebire de paradigma marxist-leninistă. Astfel, sociologia

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
1976 și 1980 sunt realizate de autori printr-o selecție pe criterii mai riguroase, prin excluderea unor articole fără orientare net sociologică, dar paternul dinamicii producției sociologice nu pare a fi sensibil modificat. Etapa Întâi: revirimentul după război al sociologiei antebelice - 1944-1947 Această etapă conține studii sociologice solide, rezultatul unor acumulări anterioare, mai ales al cercetărilor empirice, cele mai multe finalizate În timpul războiului. În condiții grele, au fost publicate 68 de asemenea lucrări, cu o medie anuală de 17 volume și studii. Autorii

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
firească În contextul utilizării mai generale a tradiției pentru afirmarea independenței României. Ovidiu Bădina și-a dedicat activitatea reconsiderării Școlii de la București, publicând lucrări despre Dimitrie Gusti, și a Îngrijit publicarea operelor acestuia (1965, 1966, 1967). Reconsiderarea tradiției sociologiei românești antebelice a reprezentat un sprijin important pentru relansarea sociologiei. Simultan, s-a produs o schimbare de atitudine față de exponenții acestei tradiții, care au fost, Într-un fel sau altul, reabilitați. Un exemplu este Traian Herseni, care, după ani de Închisoare sub

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
cercetători sunt tineri, În faza de formare, până În 35 de ani. Profilul sociologiei din perioada comunistă: 1947-1989 Ipoteza 2: Sociologia românească s-a constituit de la Început ca o reacție de depărtare de sociologia marxistă și asimilare a paradigmei sociologiei nemarxiste, antebelice românești și a celei occidentale. Circulă adesea, mai ales În cercurile sociologice occidentale, dar este acceptată și de unii sociologi din România, o formulare stereotipă pentru a caracteriza sociologia românească postbelică: ea este o „sociologie marxistă” sau e „fundată pe

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
Încadra sociologia În complexul marxist-leninist a fost, În concluzie, de natură a plasa nou-venitul Într-o zonă exterioară ideologiei, tolerată Într-o oarecare măsură. Al doilea argument: strategia „valorificării sociologiei occidentale” Ipoteza 4: Strategia „valorificării elementelor valoroase” ale sociologiei românești antebelice și ale celei occidentale a fost principalul factor al constituirii paradigmei sociologiei românești postbelice. În contextul liberalizării și mai ales al distanțării de Uniunea Sovietică, s-a produs o deschidere spre cultura și știința occidentale, cu efecte importante asupra sociologiei

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
de angajare a sociologiei În programul dogmatic de construcție a societății comuniste a eșuat În contextul procesului de liberalizare a anilor ’60 și de orientare pragmatică a sociologiei. Acest proces de schimbare a fost inițiat În mod special de către generația antebelică, ea Însăși de orientare occidentală și urmată cu entuziasm de noua generație de sociologi. În plus, noua tematică era mult mai neutră politic: efectele sociale și cultuale ale migrării de la sat la oraș și din agricultură În industrie, abordări monografice

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
sociologi. La aceștia s-au adăugat tânăra generație de sociologi, tinerii veniți din filosofie sau psihologie, influențați de vechea generație și de contactul cu sociologia occidentală, și noua generație de sociologi absolvenți ai noii secției de sociologie. Ipoteza 8: Sociologia antebelică, mai ales a Școlii sociologice de la București, a avut o influență extrem de importantă pentru constituirea noii sociologii, influență exercitată, În primul rând, prin persoanele care au supraviețuit războiului și terorii comuniste și, În primele faze, prin tematica și metodologia monografică

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
avut o influență extrem de importantă pentru constituirea noii sociologii, influență exercitată, În primul rând, prin persoanele care au supraviețuit războiului și terorii comuniste și, În primele faze, prin tematica și metodologia monografică. Prima sursă a noii sociologii a fost sociologia antebelică, dar, În primul rând, nu prin cărți, ci prin oameni. Ca tematică, sociologia occidentală era mai relevantă pentru sociologia românească postbelică, pentru că ea se centra pe construirea unei societăți moderne, industrializate. Metodologia cercetării monografice și centrarea pe satul tradițional, măturat

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561

în reforma socială, ceea ce a continuat să aibă o influență și după 1945. A patra direcție de influență se referă la crearea unei școli sociologice puternice, care a supraviețuit instaurării comunismului și a pus bazele unei școli sociologice după modelul antebelic. Personalitățile științifice influențează evoluția ulterioară științifică și social-culturală în moduri diferite. Unii prin lucrările scrise, viața lor, în afara textului rămas, intrând rapid în uitare după moarte. Alții mai mult prin activitatea lor creatoare de instituții și cultură. Sau, în fine

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
erau înrobite de tematica derivată din programul comunist: omogenizarea societății, promovarea conștiinței socialiste, cooperativizarea agriculturii, formarea modului de viață socialist, promovarea conștiinței ateiste. Această tematică, promovată la început de unii ideologi, a fost rapid înlocuită de cea preluată din tradiția antebelică. În al doilea rând, obsesia teoretică ce a dominat sociologia din țările comuniste - limpezirea rolului sociologiei în ansamblul teoretico-ideologic marxist-leninist, relația sa cu filosofia marxistă, cu socialismul științific, conceptele fundamentale ale acestora - a fost înlocuită cu orientarea empirică a cercetării

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
tematicii unui program comunist abstract. Profitând de opțiunea ideologică a comunismului românesc - distanțarea de internaționalismul dominat de sovietici și orientarea națională -, sociologia românească a obținut un statut privilegiat. I s-a permis dezvoltarea unei atitudini pozitive față de tradiția sociologiei românești antebelice, iar lucrările lui Gusti au fost publicate. „Valorificarea” (cuvântul de ordine în acea perioadă) a contribuției Școlii de la București a devenit o orientare acceptată și chiar stimulată. Dar „valorificarea” sociologiei românești a devenit un vehicul spre sociologia universală și îndepărtarea

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
contribuției Școlii de la București a devenit o orientare acceptată și chiar stimulată. Dar „valorificarea” sociologiei românești a devenit un vehicul spre sociologia universală și îndepărtarea și mai accentuată de marxism-leninism. Astfel, a devenit validă o nouă întrebare; dacă sociologia românească antebelică este valoroasă, de ce nu ar fi și sociologia occidentală, atât antebelică, ce a reprezentat o sursă esențială a sociologiei românești, dar și postbelică. Aș putea estima că prin deschiderea spre sociologia universală, România s-a plasat printre țările comuniste de

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
stimulată. Dar „valorificarea” sociologiei românești a devenit un vehicul spre sociologia universală și îndepărtarea și mai accentuată de marxism-leninism. Astfel, a devenit validă o nouă întrebare; dacă sociologia românească antebelică este valoroasă, de ce nu ar fi și sociologia occidentală, atât antebelică, ce a reprezentat o sursă esențială a sociologiei românești, dar și postbelică. Aș putea estima că prin deschiderea spre sociologia universală, România s-a plasat printre țările comuniste de vârf: inițial la nivelul Poloniei, pentru ca apoi să se mențină, dar

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
alte titluri, acceptate ideologic. Aș putea spune că Școala de la București a supraviețuit subteran, ducându-și activitatea într-un mod mai degrabă ilegal. Exponenții săi au format echipe de studiu și au lansat programe de cercetare empirică, după modelul tradiției antebelice, punând bazele unei noi școli. Astfel au deschis interesul tinerilor pentru sociologia românească și cea occidentală, deși aceștia nu erau sociologi. Cred că sociologia românească actuală îi datorează lui Dimitrie Gusti mult mai mult decât suntem tentați să credem la

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
atunci are loc o schimbare de paradigmă sau că, oricum, se întâmplă o mutație fundamentală în mecanismele de reproducere culturală a identității naționale. Cu toate acestea, nu trebuie să uitam faptul că în spațiul cultural românesc avem o perspectivă antropogeografică antebelică în câteva opere ale lui B.P. Hasdeu - cum ar fi Istoria critică a românilor - ale lui N. Iorga - care, de altfel, va continua să fie un agent important în dezvoltarea antropogeografiei interbelice. Înainte de 1918 însă, antropogeografia a fost, de obicei

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
răsăriteană a Europei. Problema e mai mult una a obținerii de legitimitate ca fost, actual și viitor stat antemurale christianitatis - ca să folosim formula lui John Armstrong -, și nu atât cea a arătării organicității teritoriale a spațiului național. Întregul discurs științific antebelic despre națiune și stat pare construit mai mult pe discursuri și concepte istorice și etnoculturale decât pe afirmații geografice. Momentul 1918, în afară de efectele sale teritoriale și instituționale directe, este extrem de semnificativ din punctul de vedere al acestei teze, întrucât susține

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
politicii din Republica de la Weimar, s-a reflectat în geografie sub forma geopoliticii. În România, rezultatul unui proces asemănător, situat în contextul căutării unității naționale teritoriale și culturale, a fost o parțială îndepărtare a acestui proces de matricea sa istoriografică antebelică și apariția unei tendințe geopolitice. O nouă retorică, un nou dinamism, antipozitivism pe anumite paliere, încredere în știință pe altele, aplicabilitate și realism sunt noile trăsături ce caracterizează geopolitica. Pământul ia locul personajului principal - eroul, în narațiunile geografico-istorice ale geopoliticienilor

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]